SITUATED KNOWLEDGE: I FOLLOW RIVERS OF THOUGHTS
SITUATED KNOWLEDGE: I FOLLOW RIVERS OF THOUGHTS
Apparatus 22, Olivia Mihălţianu, Anca Mihuleţ
16 Septembrie – 14 Noiembrie, 2011
vernisaj, joi 15 Septembrie, ora 19.00
Mica Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia
Palazzo Correr – Cannaregio 2214 (Campo Santa Fosca)
30121 Venezia, ITALIA
Expoziţia Situated Knowledge: I Follow Rivers of Thoughts reuneşte o echipă mobilă de lucru formată din colectivul Apparatus 22, artistul vizual Olivia Mihălţianu şi curatorul Anca Mihuleţ. Ideea proiectului a apărut ca o reacţie la sistemul de valori artistice actual, determinat din ce în ce mai pregnant de speculaţie, exces sau de interpretarea incorectă a semnalelor exterioare.
Situated Knowledge: I Follow Rivers of Thoughts este un demers analitic, bazat pe studiul şi observarea atentă a metodelor de cercetare artistică, cu scopul de a aduce în discuţie o nouă terminologie şi o abordare diferită vis-à-vis de gândirea despre artă. Ca atare, în cadrul proiectului de faţă, accentul nu cade pe produsul artistic final, ci pe procesualitate şi pe acordurile între imaginaţie şi spaţiile lipsă din sistemul de referinţă.
Pentru Mica Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, Apparatus 22 propune intervenţia “ART IS WORK“. “ART IS WORK“ este prima dintr-o serie de lucrări pe care colectivul le dezvoltă, cu scopul de a analiza modalităţi în care arta, politica şi economia au folosit moda şi hainele de-a lungul timpului pentru a construi programe utopice. În acest caz, punctul de pornire este Tuta, un tip de îmbrăcăminte ambiţios, conceput de designer-ul și artistul italian Thayaht, renumit pentru implicarea în mişcarea futuristă.
Apparatus 22 oferă de fapt o nouă utilizare şi o nouă misiune pentru Tuta, pornind tocmai de la naivitatea visului de a crea o haină universală care aminteşte de uniforma unui lucrător şi poartă un mesaj de independenţă antiburghez. În acelaşi timp, Tuta a devenit baza perfectă pentru a adăuga un alt element utopic: un text în două versiuni care chestionează politicile de evaluare şi de remunerare a producţiei artistice.
W*EASTERN, filmul realizat de Olivia Mihălţianu pe peliculă de 8mm, dezvoltat în contextul genului cinematografic „Western Spaghetti”, discută reconfigurarea constantă a relaţiilor de putere dintre artişti, curatori şi instituţii, reformatori şi catalizatori pentru un nou mediu cultural.
Olivia Mihălţianu propune un discurs de putere, în care mijloacele formale de expresie nu au nicio relevanţă. Corporalitatea imaginilor prezentate (dublată de afişul filmului) nu permite privitorului să ia distanţă faţă de subiectul – atitudinea de cowboy, seducţia mascată de pălărie, fumul de ţigară sau cojile de seminţe sunt elementele de excelenţă ale unui „Western Spaghetti” modern.
Pentru Situated Knowledge: I Follow Rivers of Thoughts, Anca Mihuleţ a abandonat poziţia de curator şi şi-a asumat rolul unui evaluator de concepte. Într-un prim registru, Anca Mihuleţ deconstruieşte aura curatorului în economia unei expoziţii, gravitând între imaterial şi element de echilibru. În registrul următor, curatorul absent introduce un ghid quasi-reacţionar şi sintetic pentru tânărul cercetător. Sub apanajul unei probe de creative writing, sunt introduse idei paradoxale – timp continuu, cercetătorul tradiţionalist vs. cercetătorul acţionist, cercetare invizibilă sau problema falsă/ adevărul care lipseşte/ contextul incontrolabil.
Proiectul s-a numărat printre câştigătorii concursului “Fostering Artistic Practices”, organizat de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia pentru proiectele din 2011 în domeniul artelor vizuale.
Expoziţia este acompaniată de o publicaţie specială (sub forma unui academic journal) editată de jurnalista Anna Battista.
***
Apparatus 22 este un colectiv format în iarna anului 2011 de către: Erika Olea (* 1982, Bucureşti), Maria Farcaş (* 1977, Târgu Mureş), Dragoş Olea (* 1979, Bucureşti) şi Ioana Nemeş (* 1979, Bucureşti – 2011, New York). Apparatus 22 iniţiază acţiuni şi concepte care examinează rolul social şi politic al modei, alături de potenţialul critic al acestei discipline creative. Dintre ultimele proiecte ale colectivului amintim: “Image to be projected until it vanishes” la MUSEION (Bolzano, IT); “Desire is War” la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal (Sibiu, RO); „MAK Nite”, MAK – Austrian Museum of Applied Arts / Contemporary Art (Viena, AU); „Morpheus Buyback”, la festivalul de arta contemporana Steirischer Herbst (Graz, AU).
Olivia Mihălţianu (* 1981, Bucureşti) este interesată de oportunităţile cross-mediale, folosindu-se în discursul său de video, film, fotografie, obiect, instalaţie şi performance. Demersul său urmăreşte diferite aspecte vizuale legate de identitatea personală şi existenţa socială în diferite culturi, cu accent pe gender, multiplicitate, alienare sau recontextualizare. Lucrările Oliviei Mihălţianu au fost prezentate în numeroase expoziţii: „east by south west”, Charim Galerie (Viena, AU, 2011); Bienala Tinerilor artişti, ediţia a 4-a (Bucureşti, RO, 2010); „Where Do We Go From Here?”, Secession Haus (Viena, AU, 2010); „Wakefield Meadows”, Pavilion Unicredit (Bucureşti, RO, 2009); „Anyone But Me, Anywhere But Here”, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal (Sibiu, RO, 2008).
Anca Mihuleţ (* 1981, Sibiu) lucrează ca şi critic de artă şi curator la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu. Este preocupată de crearea unei platforme teoretice pentru artişti şi curatori tineri; are interese în cercetarea spaţiului public şi a instituţiilor, în strategiile de muzeu, în cercetarea vizuală şi demersul artistic analitic. Dintre proiectele sale curatoriale am selectat: Chișinău – Sibiu – Brăila, artist: Pavel Brăila (2010); Everything is going to be alright, artist: Belu Făinaru (2010); I wish I were like you, artist: Ulrike Ettinger (2009); only cowards die without having fun, artiști: Dragoş Bădiţă, Katja Lee Eliad, Delia Popa (2009). În prezent, Anca Mihuleţ conduce o cercetare asupra scenei de artă din Coreea la Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Seul.
Lasă un răspuns