CinePOLSKA – filme poloneze la București
PEOPLE OF ROMANIA se lansează la galeria Simeza
All Stars For Outernational
La drum cu tata, un road movie plin de candoare, din 3 februarie în cinematografe
Made in RO - Târg de design românesc, ediția #8

Alexandra Pirici debutează live cu proiectul Ada Kaleh selecționat în cadrul ediției a 15-a a Red Bull Music Academy New York 2013

de veiozaarte  |  30 aprilie, 2013  |  0 comentarii

Alexandra Pirici, va susține un concert live cu Ada Kaleh, proiectul cu care a câștigat selecția pentru participarea la Red Bull Music Academy ediția a 15-a ce se desfășoară la New York între 28 aprilie – 31 mai.

ada-kaleh-610

Evenimentul va avea loc pe 6 mai 2013, la Cameo Gallery, în cadrul unui line-up internațional ce reunește nume diverse ale scenei, de la Blondes, Mike Simonetti (Italians Do It Better), Rudy Zigaldo (planet mu), Astroboyz, CABAAL, Yodashe etc. Mai multe detalii puteți citi pe pagina evenimentului găzduit de Red Bull Music Academy:

Născută în 1982, Alexandra Pirici a absolvit clasa de coregrafie la Universitatea Națională de Teatru și Film în 2005. De atunci a participat la numeroase workshopuri internaționale cu Joe Alegado, Kombina Dance Company, Mark Tompkins, David Zambrano, Lisa Nelson, Inge Kaindlsdorfer, Leah Stein, John Jaspese.

Lista proiectelor personale sau la care a luat parte Alexandra Pirici este deja impresionantă  și nu se limitează la domeniul strict al coregrafiei, ci parcurg un traseu care se întinde între zone diverse de expresie artistică și artă conceptuală, de la spectacole de coregrafie, performance-uri, intervenții în spațiul publicceramică contemporană și până la actorie.

Astfel, Alexandra Pirici a performart în Today at 7 p.m., coregrafia Ioana Macarie, Human Installation, un proiect al lui Florin Fieroiu, coregrafia Eduard Gabia, Hidden Worlds coregrafia Joe Alegado, Independans.ro Festival, 1998 și a susținut proiecte personale ca: You should know that he drank like an old whale,  la Nottdance Festival UK, Show la CNDB, Sibiu Dans Festival, Balkan Dance Platform, Explore Dans Festival, Amprenta – CNDB, Electric Madonna – (Interventie)- parte din proiectul Corpuri in oglinda – Muzeul de Arta Al României, Bucuresti, Not a life saving device la Tanzquartier Vienna, Kanuti GIlde Saal (Talinn), CNDB, Bienala Bucureşti 2005, Sprint la CNDB, In Bloom la Balkan Dance Platform 2003, Sculpture in the expanded field (2012) etc.

De asemenea Alexandra Pirici a avut numeroase roluri în filme de lungmetraj, precum Hai paura del buio / Cui îi e frică de întuneric (2010), Mănuşi Roşii (2010), Youth Without Youth / Tinereţe fără tinereţe (2007), The Wind in the Willows / Vântul prin sălcii (2006), Lacrimi de iubire (2005), cel mai notabil fiind rolul din filmul Youth without youth (2007)  în regia lui Francis Ford Copolla.

În 2012 Alexandra și-a extins explorarea artistică și la domeniul muzical colaborând cu partea de voce la compozițiile lui Horațiu Șerbănescu (Future Nuggets) și reușind performanța ca doar după un an să fie selectată din câteva mii de candidați pentru participarea la Red Bull Music Academy, în urma completării formularului și a trimiterii unei selecții de piese indie-electronica, care pot fi ascultate pe pagina de soundcloud a proiectului Ada Kaleh.

Dacă despre activitatea extramuzicală a Alexandrei există o bogată documentare pe Internet, despre proiectul muzical Ada Kaleh se cunosc puține, Alexandra păstrând discreția asupra acestuia. În interviul realizat de autorul blogului de muzică electronică boingbumchak puteți citi mai multe despre participarea Alexandrei Pirici la Red Bull Music Academy New York 2013, motivele pentru care s-a apucat de muzică, despre geneza, semnificația și numele proiectului Ada Kaleh, relația dintre muzică și arta coregrafică și modul cum conectează Alexandra multiplele zone de expresie în care evoluează.

Î: Ai fost selectată pentru participarea la cea de-a 15-a ediție a Red Bull Music Academy, care în acest an va avea loc la New York. Cum ai ajuns să participi la selecția Red Bull Music Academy și ce a însemnat acel moment pentru tine?

R: Am aplicat cumva întâmplător, nu știam prea bine despre ce e vorba. Când am primit mail cu anunțul de selecție pentru academie le-am scris unor prieteni (Rusu si Flore) să-i întreb dacă e ok și dacă să mă duc :). Abia după aceea m-am informat și am înțeles care e contextul.

După descrierea pe care ți-o faci ești o artistă „nedisciplinată” (un termen mai puțin savant decât „post-interdisciplinară”) și te situezi cumva la intersecția dintre coregrafie, artă performativă, artă conceptuală, muzică, intervenții în spații publice, actorie, în vastele teritorii ale artei contemporane… Care dintre aceste ipostaze ale tale ca și artist vor performa la RBMA New York pentru a intra în dialog cu publicul și cum vor susține acestea muzica ta care va fi în prim-plan?

Nu le văd ca pe niște ipostaze, mai degrabă gândesc cumva toate zonele ca fiind interconectate (deși delimitez proiectele muzicale de restul, altfel probabil că aș fi folosit numele meu). Încerc să folosesc și în alte medii informația pe care o am într-un anumit mediu – cred că se amestecă lucrurile destul de mult oricum, și asta ar trebui să poată produce ceva interesant. Poate nu folosesc încă suficient de mult în muzică informația pe care o am din zone mai conceptuale (cred că din cauza asta și delimitarea prin alt nume) – pe de-o parte așa am și început să fac muzică, mi se părea mișto că poate comunica direct, senzorial, pe de altă parte simt nevoia să conceptualizez mai mult – și n-aș vrea să sune pretențios pentru că nu cred că e, mă gândesc doar ce înseamnă să produci în zona asta și dacă și cum poate deveni ceva mai mult decât another piece of entertainment. Dar încă n-am reușit să mă gândesc suficient de serios.

Deci, ca să răspund la întrebare, cred că termenul de „performer” acoperă toate zonele pe care le-ai amintit.

Din ce va consta live-ul tău? Mai precis, te-ai gandit să inserezi și momente de interactivitate, dans, visuals…?

Deocamdată nu, o să cânt câteva piese. Nu mă descurc prea bine tehnic- chiar și pe modelul laptop musician, cam acum un an și ceva am început să învăț singură Ableton și deocamdată încerc să mă concentrez pe asta – să învăț să mă descurc tehnic live, singură.

Ca și coregraf ai fost mereu expusă muzicii, e fundalul pe care ți-ai dezvoltat un anume tip de performativitate (cea corporală). În ce context te-ai decis să produci muzică, să compui, să cânți, și să apari live?

Ca și coregraf, de fapt, nu prea mai lucrez de mult timp cu muzica. E o chestie obișnuită, multă lume crede că se leagă neapărat dar în dansul contemporan din ultimele decenii nu mai e musai să se lucreze cu muzica, adică mișcarea și noțiunea de „dans” au fost conceptualizate diferit și de sine stătător. Mai degrabă m-am apucat de muzică ca să iau o pauză de la coregrafie și performance – deși mi se pare foarte important felul în care reacționează corpul tău la muzică – îmi place când muzica te face să te miști și nu mă refer neapărat la „dans”. De cântat cu vocea am mai cântat puțin, în contexte mai „artistice” dar m-am hotărât să și compun pentru că îmi plăcea și apoi să și „produc”, aproape, pentru că mi se pare mișto modelul „do it yourself” – nu doar în muzică, dar mai ales aici unde femeile sunt de obicei trimise la microfon și la coafor.

Muzica ta e puternică, minimalistă, fără apel la structuri sau genuri tradiționale, nu pare a avea nimic oriental, și de asemenea nu are nimic care să trimită la o realitate care a fost înghițită de valurile istoriei, precum insula Ada Kaleh de pe Dunare. De ce totuși proiectul tău se cheamă Ada Kaleh?

Nu cred că titlul trebuie să aibă, neapărat, o legătură directă cu lucrarea/produsul dar pot sa refac un fel de traseu… La Ada Kaleh mă gândesc mai degrabă ca la o Atlantidă autohtonă și mi-a plăcut ideea asta, de paradis mai „de provincie”, pierdut, care încearcă să iasă la suprafață și să intre în dialog cu lumea largă printr-o voce și un program de calculator :). Și asta nu știu dacă înseamnă că vorbește neapărat în turcă sau cântă oriental. E ca și cum n-ai putea să vii din Burkina Faso și să te gândești la călătorii în spațiu și la cyborgi, e musai să-ți performezi „identitatea” – orice ar însemna asta. Am ales numele într-un moment în care se lega și de o experientă personală, îmi pierdeam unul din bunicii din Brăila, îmi aminteam de cum am primit eu „botezul Dunării” și de tot felul de prostii. Ceva din istoria personală e acolo și probabil că în orice produc – însă muzical aș vrea să încerc zone foarte diferite și nu cred că le-aș putea lega pe toate de numele proiectului. Poate la un moment dat o să fie mai oriental, poate la un moment dat o să fie mai spre noise – poate în loc de armonie se construiește o tensiune sau o contradicție bună între nume și „produs”. Mai am un proiect împreună cu Horațiu Șerbănescu – la care, de exemplu, ne tot chinuim cu numele – a trecut deja ceva timp peste el dar sper sa îl actualizăm la un moment dat.

Live-ul tău e o premieră din mai multe puncte de vedere: pentru că formația ta vine dinspre coregrafie, pentru că e primul tau live și are loc direct în cadrul unui eveniment internațional, într-un line-up care are mulți poli-instrumentiști și nume destul de sonore ale scenei de electronica contemporană (mai puțin Blondes). Cum te raportezi la acel context și ce îți dorești cel mai mult să se întâmple în ziua de 6 mai când vei performa la Cameo Gallery în ce privește live-ul tău?

Păi mai mult decât pot să fac, n-o să pot să fac. Eu am aplicat cumva ca vocalist sau nu știu, la partea aia mi-am dat cea mai mare notă 🙂 – apropo de poli-instrumentaliști, sper să apuc să mai butonez un pic până atunci și să nu-mi crash-uiasca laptopul, atât – am un PC (e și o constrângere – nu mi-am permis niciodată un mac – dar și o alegere, cumva, pentru ca probabil mi-aș fi permis dacă mi-aș fi dorit.) Dar râdeam azi cu un prieten la telefon și ziceam că suntem în post-orice și deci orice poate fi bine.

Red Bull Music Academy se desfășoară în acest an la New York între 28 aprilie și 31 mai, și reunește 62 de artiști, producători, DJ, instrumentiști din 29 de țări, într-un maraton de evenimente, workshopuri, proiecții documentare, gig-uri la care vor fi invitați Brian Eno, Giorgio Moroder, Lee Scratch Perry, James Murphy, Flying Lotus și multe alte nume sonore care au scris istorie în muzică. Participanții vor avea colabora în sesiuni extinse de lucru și înregistrări în nouă studiouri de muzică, sub directa îndrumare a vizionarului Four Tet. Aflată la a 15-a aniversare, Red Bull Music Academy este responsabilă pentru propulsarea celui mai fecund dialog global între legendele industriei muzicale și talentele emergente. Începând din 1998, acest dialog se poartă în fiecare an în orașe precum Berlin, Cape Town,  Melbourne, Barcelona, Rome, São Paulo, Londdra, iar în acest an New York. Această combinație unică dintre cunoașterea specifică reprezentanților old school și soundul promovat de noile școli de muzică electronică este neegalat pentru impactul asupra explorării și finalizării creativității. Cu fiecare ediție, Red Bull Music Academy lasă în urmă structuri nou create în scopul de a încuraja colaborarea și schimbul creativ pentru anii ce vor urma.

interviu de boingbumchak

www.redbullmusicacademy.com

www.rbmaradio.com

www.facebook.com/redbullmusicacademy

twitter.com/rbma

EVENIMENTE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *