Coalitia Sectorului Independent
spațiu, oameni, transport, idei, educație, autorități, politică – arhivă de subiecte, open source resource pentru intervenții, acțiuni, proiecte de artă activă.
INDEPENDÉNT, -Ă, independenți, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber2, autonom. ♢ Loc. prep. Independent de… = fără a ține seamă de…, indiferent de… 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiativă personală. – Din fr. indépendant. Sursa: DEX ’98 | Trimisă de valeriu, 21 Jul 2003 |
Acestea sunt definiţiile cuvȃntului independent. De douăzeci de ani, suntem independenţi. Invăţăm la istorie din clasa a patra ȋncă, despre mari strămoşi ai noştri care s-au jertfit pentru independenţă, faţă de unii, faţă de alţii, dar mereu acelaşi subiect, independenţi. Tema doi, ȋmpreună, ȋnsă ȋn primul rȃnd independenţi – fals puse amȃndouă oricum. N-am fi ȋn situaţia ȋn care suntem, dacă aceste principii erau ȋnţelese organic de promotorii lor. Această moştenire a poporului romȃn a creat tipuri de alte presiuni, reflectate ȋn toate domeniile, de la politică, la cultură şi arte. Independent, din punctul romȃnului de vedere, ȋnseamnă să nu ai şefi, să nu te frece unii dintr-o parte ȋn alta, despre care ȋn principiu crezi că ȋţi sunt inferiori, de cele mai multe ori. Nu e o stare de spirit, e o soluţie găsită pentru contracararea altor probleme. “E greu să fii independent ȋn Romȃnia”, şi asta tocmai datorită lipsei unei mentalităţi şi condiţii de a fi, din cauza spaimelor şi-a precarităţii vieţii, teama că poţi sfȃrşi ȋn şanţ fără niciun drept de apel, ca independent. Există o similitudine de atitudine ȋn raport cu independenţii (din orice domeniu) şi spaţiul public – al tuturor, ȋnsă nimeni nu-şi asumă nicio responsabilitate, pentru că “dacă ăla nu face, eu de ce să fac, eu sunt unul singur, ce-o să schimb eu.” Lipsa de solidaritate reală, din respect pentru valori comune şi din nevoia de a proteja cu orice preţ aceste valori, este inamicul principal al acestui fel de-a fi. Dacă motivele pentru care solidarizăm sunt bazate pe speranţa că mai mulţi “spargem uşa” sau ţinem piept turcilor, nu se va schimba niciodată nimic. Pentru că mentalitatea de subordonat, unui proiect, unei idei, unui om, rămȃne neschimbată. O atitudine sănătoasă e “light travelling” – fără bagaje, fără sacoşele tradiţionale, fără inutilităţi cărate pe principiul “nu se ştie niciodată cȃnd ai nevoie”.
Sunt oameni care funcţionează ȋn acest sistem “independent” de douăzeci de ani şi susţin că nu s-a schimbat nimic. Orice tip de solidarizare pentru a proteja acest fel de-a fi, independent, e o şansă de-a schimba ceva. Coaliţia e forma de acţiune, de manifestare a acestei solidarizări, ȋn situaţii ȋn care abuzurile şi pericolele devin palpabile. Insă, dacă solidarizarea se face doar pentru a ne rezolva fiecare separat proiecte (indiferent de importanţa lor), şansele ca independenţa să devină cu adevărat consistentă sunt minime, pentru că punctul de plecare e fals, dependenţa fiind chiar propriul proiect, şi nu nevoia reală de-a proteja un fel de-a fi, iar şansele de-a replica sau dubla un sistem nefuncţional deja existent sunt maxime. Dacă noi ȋn independenţa noastră acţionăm şi folosim aceleaşi metode şi strategii folosite de un sistem “dependent”, la ce bun efortul? (mai clar, promovarea pe principiul „ne cunoaştem”, indiferent de valori şi atitudine, e un exemplu).
Apoi, bucuria de a fi ȋmpreună cu ceilalţi şi nevoia de schimb, de comunicare, de permanentă dezvoltare, sunt lucrurile care ar putea ţine o coaliţie ȋmpreună şi nu doar nevoia de a “lupta” ȋmpotriva cuiva. Din păcate ȋnsă, ȋn momentul de faţă, ȋn peisajul cultural romȃnesc, există şi o ridicolă competiţie de tipul “cine e mai independent, mai activist, mai departe de sistemul de stat”, competiţie fatală ȋn raport cu reala stare de spirit a independenţei. De multe ori am avut senzaţia că dacă-mi spune altcineva ce să fac ȋmi lezează din independenţă, din dreptul de decizie finală asupra acţiunilor, ȋnsă nu făcea decȃt să-mi lezeze orgoliul ȋn raport cu dependenţa mea faţă de propriul proiect.
Coaliţia Sectorului Independent s-a născut tot ȋn raport cu o problemă care ne afectează pe toţi cei implicaţi direct, ne blochează şi ne ȋncurcă – blocarea concursului Administraţiei Fondului Cultural Naţional. E punctul ȋn care suntem şi e starea de spirit generală din Romȃnia ȋn acest moment. Insă, dacă fiecare va face un efort de independentizare ȋn raport cu propriul proiect şi de solidarizare, dincolo de orgolii, cauze personale sau alte nenorociri de tipul, această coaliţie poate deveni cu adevărat bastionul de protecţie a unui fel de a fi.
Proiectul de artă activă de săptămȃna asta – light travelling. Ca să putem spune relaxaţi – ce-o să ne ia? Caii de la bicicletă?
EVENIMENTE
‘Care nu depinde de cineva sau de ceva…Care se bizuie pe puterile proprii’.
independent cu bani de la stat (‘publici’), subversiv pe bani comunitari. iubesc asta. n am vazut nici un proiect artistic realmente subversiv (nu ‘constructiv’ pedagogico crestin tanga project) pe bani comunitari sau de la stat. e asa o gluma proasta subversiunea asta de fitze, independenta asta inchipuita
ca sa reiau un argument de la dreapta – sa se duca sa munceasca, sa si caute joburi. au concedii si weekenduri platite pt arta. si oricum, ei se dau in vant dupa voluntariat si spre deosebire de altii, au constiinta civica (CÍVIC, -Ă, civici, -ce, adj. Care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc. – Din fr. civique, lat. civicus.)
asa ma lasa de rece toata caraiala asta cu sectorul artistic independent
da, clasicul sa se duca sa munceasca :)) bravo schiop
daca te lasa rece de ce comentezi, adrian? mai ia-ti o bere si relaxeaza-te si tu.