Depontaminare!

Până nu demult am avut impresia că avem presă liberă, dar toamna asta s-a lăsat cu revelații amare. Nu-mi vine să cred cât de lași pot fi oamenii din cadrul unor posturi radio, tv sau presă scrisă. Despre pontismul nostru cel de toate zilele ar fi obositor să mai aduc vorba, dar n-am încotro. M-a răzbit. Este clar, nu avem caractere sus, avem lideri jalnici, aroganți și lași. Foamea de bani și poziții este atât de mare și vine dintr-o nevroză atât de acută, încât acum, la presiune, se vede tot mai clar cine și cu ce ață e cusut. E o perioadă schizoidă, rătăcim prin bălăriile propriilor concluzii despre ce se întâmplă de fapt, dar nu e de mirare, masele dintotdeauna au fost puse pe cărări false. Cea mai mare problemă o reprezintă cei care contribuie cu bună știință la această scindare, cei care, anatomic vorbind, par a fi oameni, dar fac parte dintr-o altă specie, par a fi plămădiți dintr-un aluat rânced.

Este din ce în ce mai limpede, oameni cu dejecții în loc de creier chiar există și culmea, apar pe sticlă și infectează conștientul nostru colectiv. Este de necrezut cât de proletară poate fi gândirea unor specimene cu maximă audiență, deși abstinența unor ziare sau canale tv este și mai nocivă din punct de vedere social. Deja celebrul deces jurnalistic al unor cadre precum Badea, Gâdea, Ciuvică sau Ciutacu, dar și putrefacția morală de care suferă Ponta, Șova, Crin și în general toată clasa politică, nu mai pot fi puse la îndoială. Acești decedați precoce, ca să dezvolt constatarea lui Silviu Dancu, se mișcă mai dihai ca niște golemi, lăsând în urma lor o duhoare apăsătoare.

Cred că ați înțeles foarte bine că suntem în plin război psihologic! Prin urmare, meciul care din punctul meu de vedere încă n-a început cu adevărat, se va desfășura după regulile celor care vor câștiga războiul psihologic. E clar că toleranța excesivă naște monștri, dar sunt perfect conștient că avem nevoie în continuare de multă răbdare și calm. Monștrii generați de toleranța noastră tradițională ies acum la suprafață și asta e bine, findcă trebuie să știm clar cu cine avem de-a face!

Din păcate, mass-media mozolește mai departe sticla și hârtia, distorsionând chestiunile după cum vin instrucțiunile. Sau și mai rău, nimeni nu le mai dictează nimic, unii se dau la o parte singuri, cu coada între picioare, că deh, au și ei familie, iar ceilalți scuipă venin, fiindcă au fost prelucrați de-a lungul timpului suficient cât să piardă orice urmă de moralitate. Presa pare o broscuță decapitată, conectată la un cablu căreia îi tresaltă piciorușele în funcție de tensiune. Repet, chiar am crezut că avem presă liberă, dar idealistul din mine și-a luat un croșeu de noapte bună. Eu înțeleg că liderii noști bravi se află într-o menghină, înțeleg că așa a fost dintotdeauna, ne-am aflat ”între vapoare”, strânși, șifonați, storși, dar astăzi nu trăim vremuri când vin tătarii să ne măcelărească și să ne violeze femeile. Astăzi ne măcelăresc ai noștri, lepădăturile pe care le-am suportat și le suportăm în continuare fiindcă suntem prea sufletiști și ne imaginăm că binele va învinge.

La noi binele e bolnav, chiar dacă iese învingător, trebuie resuscitat, iar dacă e resuscitat aflăm că e bătrân și e pe moarte. Altceva trebuie să învingă la noi, nu binele. Mai întâi trebuie să învingă bunul simț, dar avem nevoie de cel puțin zece ani, iertați-mi optimismul, ca să se mai spele dejecțiile din politică. De fapt, nu suntem conduși, suntem otrăviți. Pe mai multe planuri. Otrăviți de televiziune, otrăviți de presă, otrăviți de lideri. Sau mai precis, suntem prelucrați pentru otrăvirea ce se anunță.

Să strigăm ”demisia” e simplu, să găsim oameni pentru a înlocui dracii, e mai greu, fiindcă oamenii au tendința să se tranforme în draci, când fundația lor morală, tradițională și educațională e șubredă. Și de ce să ne mințim, această fundație din România de azi este o prelungire a disfuncțiilor de ieri. De aici și caracterele slabe care ne bombardează de peste tot cu bale mincinoase.

Eu îl înțeleg foarte bine pe muncitorul care strigă: Vrem minerit, vrem locuri de muncă! Dar din modul în care liderii noștri bravi murdăresc eterul reiese că doar o singură posibilitate există sub soare pentru minerii de la Roșia! Una singură sau niciuna și niciodată! Sau infectăm pământul și spargem munții, sau rămânem fără locuri de muncă și fără minerit.

Am fost și eu în vizită la profesioniștii băutori de apă imaculată de la RMGC. Ca să ne convingă că totul e ok, canadienii au investit în filtre și tehnologie de ultimă generație pentru purificarea apei. Am asistat la un adevărat performance. Angajații RMGC au băut apă proaspăt filtrată, bine dispuși, ne-au invitat și pe noi să gustăm apă cristalină. E multă aparatură acolo, aparatură iubitoare de natură, multe promisiuni și prezentări de chimicale mult mai nocive decât cianura, multe explicații și evident, un viitor de aur. Dar nevroza lor se simte de la o poștă, fiindcă ei s-au băgat într-o horă pe care trebuie să o joace până la capăt și cine știe câtă apă cristalină vor mai sorbi demonstrativ, încercând să ne convingă că EI vor lecui Roșia. Argumentele lor de bază erau că vor face mult mai mult bine zonei, comparativ cu disconfortul la care vor supune munții. Ei vor filtra râurile ruginii din zonă, ei vor îngriji natura, ei vor oferi locuri de muncă. Doar ei! Alte soluții nu se există dom’le dragă! Dar să mă întorc la golemii de pe sticlă.

Despre libidinoșenia unui Gâdea sau Banciu am putea demara o cercetare. Bunul simț a emigrat din ei demult. Sincer, nici nu mai înțeleg de ce mă tot revolt. De regulă, ne revoltăm atunci când ceva sau cineva ne demolează așteptările, dar ce așteptări putem avea de la o haită de suflete vândute? Să ne ferească absolutul de vreun nou regim, fiindcă specimene de-alde Șova sau Gâdea vor fi noii turnători și torționari. Parcă Badea nu intră în tipar, el e doar un gurist mârlănaș, ușor declasat de Banciu un gurist mârlănoi de data asta. Da, plebea are nevoie de mârlănoi și mârlănași, fiindcă cine, dacă nu ei, mai pot relaxa proletarul de azi? Acest Banciu, flagman al sictirului, continuator al jmecherismului rafinat și spontan, sau caratistul slovei Badea, mereu vivace, mereu ascuțit. Iar despre Gâdea, scuze că insist, să ne ferească infinitul de asemenea specimene modificate și vândute ideologic și fiziologic.

Ei bine, acești indivizi operează primitiv, ei sunt urmăriți de popor fiindcă au o carismă bine pronunțată și imită cu dibăcie jmecheria analitică. Dar tupeismul și aroganța lor nu sunt altceva decât tentative de compensare a unui respect de sine demolat în tinerețe, ca să nu ajungem la copilărie. Comunismul plus o educație bazată pe presiune, tensiune și lecții de viață imorale, te pot transforma într-o jigodie. Fie vorba între noi, am un detector de tirani extrem de sofisticat, tocmai pentru că sunt și eu un potențial tiran. Pot fi crud, pot fi neiertător. Diferența este că mi-am dezvoltat în paralel un sistem riguros de gestionare morală, dacă îmi permiteți, care se bazează din start pe refuzul unor poziții de control sau conducere, înțelegând foarte bine în ce m-ar putea transforma un fotoliu moale.

Da, am dezvoltat multe abilități, dar nu am pus și nu vreau să pun niciodată rămășag cu diavolul. Sunt sincer cu mine, nu bag mâna în foc pentru modul în care m-aș comporta mâine. Știți bine în ce au fost transformați nefericiții din cadrul experimentului Pitești. Veți spune, păi asta s-a întâmplat demult, azi e democrație. Nu e deloc așa, asta nu s-a întâmplat demult iar democrația este doar un cuvânt mustind a optimism. Iar cu dracul, păstrăm distanța și o păstrăm pentru totdeauna. Cei care cochetează cu un soi de renascentism socialist sau își imaginază o Românie nouă, sunt haioși, dar nu mai mult. Poeții, scriitorii, visătorii să se ferească de fotolii!

M-aș opri la acea categorie de intelectuali care s-au lăsat ofuscați de lătrături și venin, după ce și-au expus viziunile și poziția politică. La ce se așteptau ei? Se așteptau să intre pe teritoriul proletarilor și să nu fie împroșcați cu dejecții? Păi dragilor, elitele sunt elite mai ales atunci când au echipament de protecție de elită, nu doar papioane. Cei care se adresează unui public mai elevat, cei care aleg un discurs prețios, chiar nu-și dau seama cât de ineficienți sunt din punct de vedere social? Înțeleg că sunt îndrăgostiți de virtuțile lor inițiatice, dar până la urmă cui ne adresăm? Inițiaților? De ce ne învârtim în jurul cozii și nu abandonăm artificiile? Pentru a păstra distanța? Pentru a ne proteja? De cine, de popor? Adică de cei pe care îi dorim mai înțelepți, mai deschiși, mai educați? Noi ridicăm barierele, nu ei! Paranoia și puritanismul nostru sunt cauzele stagnării! În general, elitele intelectuale de la noi sunt hipersensibile și preocupate mai mult de reputație, decât de transmiterea unor mesaje clare și scurte, structurate pe înțelesul omului sleit de muncă și dornic de un Măruță superficial și steril, de o Gherghe demodată și patetică sau de un Capatos supraejaculat. Chiar așa, ce au pățit aceși oameni, cândva decenți?

Și încă un aspect important în legătură cu organizarea manifestațiilor împotriva exploatării aurului de la Roșia. Evitarea unei structurări ierarhice pe parcurs este extrem de importantă, fiindcă piramidele sunt ușor de decapitat, organizarea decentralizată este cea mai bună soluție pentru a rezista. În acest sens, nu trebuie să uităm, noi nu am fost adunați de lideri sau oganizatori, se adună lumea care înțelege ce se întâmplă și ce are de făcut, din proprie inițiativă. Iar ca să nu ne trezim, a câta oară dezamăgiți și înfrânți, hai să nu ne mai lăsăm conduși de nimeni. Stolurile de păsări sau bancurile uriașe de pești nu au nevoie de un lider pentru sincronizările lor spectaculoase. Dacă vom susține lideri, vom fabrica lideri care mai devreme sau mai târziu se vor transfigura în golemi nesățioși, fiindcă puterea nu iartă pe nimeni.

Cazurile în care liderii își păstrează demnitatea și nu se lasă corupți sunt extrem de rare și noi nu avem pregătirea și nici ”tradiția prielnică” pentru apariția unor astfel de lideri. Nu vă lăsați copleșiți de inițiative răzlețe de a prelua, de a conduce sau direcționa manifestațiile. Instinctul este sfânt, ne putem înțelege din priviri, ne putem sincroniza vocile așa încât nicun megafon să nu ne întreacă. Prin urmare, vă invit fie să renunțăm la megafoane, fie să ne luăm fiecare câte un megafon. E o chestiune strategică, reflectați puțin și veți înțelege la ce mă refer.

Structurile cu un simț al responsabilității dezvoltat, unde fiecare știe bine ce are de făcut sunt cele mai eficiente, iar din acest punct de vedere trebuie să fim precauți la cei care vor să urce la tribună profitând de ocazie. Nu e nicio paranoia la mijloc, încrederea excesivă este infantilă și dăunătoare! Tradiție seculară, școală iliesciană… Sunt tineri, cadre pregătite, care nici nu clipesc și nici nu le transpiră palmele. De bătrânii seculari nici nu mai vorbim, ei au bătătură profesională greu de perforat.

În cele din urmă, patetic fie spus, trăim vremuri bune măcar și din perspectiva acestei posibilități de a ieși în stradă atât de mulți, fără să fim stropiți cu sarin, ca în Siria. Dar să nu ne păcălim, cadrele plasate ici colo așteaptă indicații și oricând ne putem trezi cu o palmă de preludiu pentru o destabilizare totală. Atunci cine va rămâne sub bastoane? Cei bulversați și cei dependenți de adrenalină, clar, iar acolo unde e adrenalină e violență și sânge. Noi nu vrem asta! Noi vrem o țară calmă și sănătoasă.

patrioteca.blogspot.com