Rokolectiv jetoane tipul cu ochi mari care e femeie dar barbat dar femeie despre care imi spun toti prietenii ca e genial toalete timbre whiskey-apple fetze cunoscute beat plictisitor transpiratie distractie despre tipul/tipa cu tricou mulat alb pantaloni si ochi mari aflu ca de fapt nu ii place sa puna muzica la festival baga pentru ca ia bani baga si el ceva la shto si gata ca dj isi spune dj sprinkles il pandesc pregatita toata pentru un wow de proportii o ia usor pune muzica se tripeaza singur nu ridica privirea il pandesc astept bai uita-te la oamenii pentru care pui tipu se tripeaza singur nu ridica privirea ma tripez si eu de la el ce sa fac arata misto ma gandesc daca chiar e femeie sau e barbat pare timid pare timida e misto ce pune daca ar ridica privirea ar face contact cu oamenii care danseaza in fatza lui si energiile s-ar intalni ar fi o treaba ar pune practic pentru oameni si ar avea sens ca suntem toti in aceeasi incapere, se tripeaza singur se tripeaza singura pana la urma merge treaba creste ritmu imi aduc aminte ca nu ii place sa puna la festivaluri de genu pune doar pentru bani in rest face performance-uri si chestii mai complicate si mai tari da aici daca doar pentru bani, ma gandesc ca eu am dat bani, am strans bani pentru festivalul asta si am dat bani si ma gandesc daca nu cumva asta inseamna ca tipul tipa isi bate joc de mine si de banii mei asa pe fatza, adica isi tine talentul pentru alte ocazii si aici vine doar asa la pula. pai eu ce vina am? stau in fata mixerului tot asteptand sa se intample ceva ceva intre el si noi dar el nu vrea sa se intample nimic peste contract ii dau o floare pe sub masa ca mi-a placut cum dansa in autismul lui si dupa ce termina il intreb de ce se fereste sa se uite la oamenii pentru care pune muzica si imi spune i’m not a performer i just play the music i’m sorry if i dissapointed you and thanks for the flower si dispare asta este imi zic mi-ai luat banii tu sa fii sanatoasa si sa faci performance-uri talentate pentru un public ales intre timp a venit unu care baga un beat din ala cu fluieraturi vine dimineata plecam erps gipsy erps PR de strada cu vreo 4 pizde se agita in lumina diminetii da stiu zice sunt grandoman mancatz-ash grandoman si PR de strada eu am dat pe toate metrourile in 93-94 numele meu e pe metrouri pe pereti apare un prieten al lui erps pe tricoul caruia scrie erps, fugim spre iesire, un tip tranteste o greutate fix in drum aproape ma lovesc ma uit la el ce te-a apucat e burtos si se aseaza la cersit langa poarta s-a terminat distractia gata pai si ii zic de ce vrei sa imi futi picioarele de ce pui asta in drum nu vezi ca pe aici ies oameni mut chestia care are vreo 30 de kile tipu isi ridica treningu si imi arata un picior umflat sunt handicapat imi zice pai da zic si de ce vrei sa-mi rup si io picioarele sunt handicapat urla tipu la mine intre timp tigancile au scos in piata florile cele mai frumoase flori cumpar un liliac imens adorm cu el in brate auzi la la discoteca acolo macar va dau si ei de mancare mama zice tiganca nu ne da mama doar ne ia banii. aoleo vai si de capu vostru zice vai si de capu nostru zic.

a treia seara rokolectiv mnac dan deacon dansez transpir urlu ma exorcizez pe acolo impreuna cu altii lipiti de masina lui de facut muzica un prieten vine dupa si zice bai eu mi-am dat seama muzica asta nu le-ar placea saracilor. apoi isi da seama ca el nu mai e sarac, dar ca eu sunt. tu esti saraca, constata, ai ceva stabil din care sa traiesti? nu, zic – pai esti saraca. am sa ma gandesc la asta, zice.

peste cateva zile ma duc la primarie sedinta ora 11 fara un sfert ma cheama sa analizeze cererea facuta pentru acordarea autorizatiei de strans fonduri in spatiul public pentru un spectacol. unspe fara un sfert, stau pe niste scaune rosii impreuna cu altii care asteapta. comisia a intarziat un pic, urmeaza sa ne cheme ei. luati loc va rugam pe scaune. un tip arab care se uita la gleznele lucratoarelor, o tipa care raspunde la telefon cu doamne-ajuta, o tipa inalta de 2 metri langa un tip care da zeci de telefoane ingrijorat ca nu a facturat nu stiu ce chestie ( “am onoarea sefu, am onoarea. Sefu, am gresit. Am gresit. Imi pare rau.”) si se plimba in stanga si in dreapta. asteptam la comisia pentru autorizatii pentru spatiul public. intre timp se formeaza inca o coada pentru audiente la secretarul general, care nu e acolo. vin un domn si o doamna pe la 70-80, domnul cu palarie, doamna micuta si cocarjata. imbracati in maro-negru. se aseaza. peste juma de ora mai vin un domn si o doamna pe la 70-80, domnul cu palarie, si cu ochelari, doamna cocarjata imbracata in negru. se aseaza langa primii. ce bon aveti? intreaba primul domn, ca noi avem 3. noi avem 5. aha, zice primu. noi avem 3. scoate bonul si i-l arata. 3. pot sa-l vad pe al dumneavoastra? 5. da. io am 3. stau unul langa altul, tacuti vreo 2 minute. doamnele se uita in pamant. dumneavoastra de cand asteptati? zice primu. de 8 ani, zice al doilea. dumneavoastra? de 12, zice primu. intre timp mai apar pentru audienta, si toti sunt cocarjati, fara dinti, cu picioarele strambe. isi compara numerele, se aseaza pe scaune si ofteaza. in fata, doamna care raspunde la telefon cu doamne-ajuta, si domnul de langa, care e de la un radio pentru copii, se converseaza si rad. ea il atinge in repetate randuri pe umar, el rade mai retinut, ma gandesc daca sunt colegi, amanti, soti, daca si-au tras-o vreodata, ea e ca o vrabiuta, el e mai matahalos. arabul se uita in jos da din picior, doamna inalta de doi metri si colegul ei au intrat la comisie deja de o ora. prin fata mea intra si ies din cabinet domni burtosi care gafaie. merg cu burta in fatza, parca sunt gravide. transpira. s-a dat peste cap tot programul, sunt deja de o ora si jumatate. intre timp, domnul si doamna cu numarul 3 au intrat si au si iesit din audienta- uitandu-se in pamant. ei? intreaba colegii de la coada. ne-a zis sa revenim in iulie cu inca o cerere. ei… hai. asta e. si pleaca. intra urmatorii. au trecut 2 ore. intreb pe cineva din birou cat dureaza in principiu o sedinta din asta cu comisia, depinde de la om la om mi se spune. pot sa-ti puna cate intrebari vor ei.

intru in sfarsit dupa 2 ore si ceva, intr-o camera in care e o masa lunga, cu vreo zece oameni. doua doamne in stanga, trei gardieni in fatza mea, si alti domni cu mustata in dreapta. ma asez. incep sa le povestesc despre spectacol, vorbesc vreo 5 minute, explic ca incercam sa strangem fonduri din toate sursele si prin cat mai multe metode, si una dintre ele e asta, in spatiu public, le descriu cum vrem sa facem, echipa de 2-3 clovni, baloane, ca asa e si povestea din piesa, cu un actor care n-avea de lucru aici, era deprimat si a plecat in europa sa dea baloane se uita toti la mine, si unul din gardienii din fatza mea intreaba- pai si cu banii cum procedati? pai ii strangem pe strada zic. cum? zice. intr-un recipient, zic. intr-o palarie. pai da, da taiati chitanta? nu, zic. ca nu comercializez nimic, sunt donatii. aha. una din doamne pare destul de interesata. ce ziceti domnilor? ce sa zicem… zice un domn din capatul celalalt al mesei… nu se poate. se uita la mine cumva scuzandu-se : domnisoara, noi lucram cu o lege din ’91, care nu a mai fost schimbata de atunci si legea asta zice ca nu ai voie sa strangi fonduri in spatiul public. in nici un spatiu public. pentru nimic. decat daca esti PFA sau comerciant. altfel se pune la cersetorie, care e infractiune. in timp ce doamna incearca sa ma sfatuiasca sa aplic alte metode (materiale promotionale cu un numar de cont, pe care oamenii sa puna bani etc), la masa se naste o discutie daca si adulterul e infractiune sau nu. da’ daca dam pur si simplu baloane pe donatie? zic. in europa asa faceam . in londra, incep sa le descriu, exista o zona unde orice artist de strada poate lucra – isi face acolo show-ul lui, fie ca e statuie, fie ca e clown, fie ca da baloane sau orice alt spectacol de strada vrea el sa faca, si primeste bani pe baza de donatii. noi asa lucram acolo. si strangeam. le descriu southbank-ul. se uita fascinati. ce interesant! extrem de interesant, zice doamna. chiar e extrem de interesant cum e in alte tari, spune ea ganditoare. am putea sa facem si noi asa! ii spune celui din capul mesei, care discuta in continuare despre adulter. auziti, zice unul mai slab cu voce tabacica, da aia care cer bani imbracati in roba si cu cartonas “pentru dumnezeu” aia nu sunt tot la cersetorie? aia cum pot sa stranga bani? un oftat general. un gardian din fata mea, mai tanar si mai prezentabil care comunica de vreo 5 minute din priviri cu mine pe criterii barbat bine/femeie blonda, se uita jenat in pamant. pai aia, domnisoara, zice tabacicul, aia sa stiti ca sunt mai actori ca dumneavoastra. chestia e, zice gardianul barbat bine, ca daca dumneavoastra faceti asa, noi stim ca sunteti artisti adevarati si ca faceti spectacol, da dupa aia apar si altii, si putem noi sa stim care sunt actori adevarati si care nu? nu putem. si dincolo de toate, concluzioneaza cel din capul mesei, legea zice clar – e interzis. daca n-a mai fost schimbata legea… asta e, domnnisoara. functionam pe o lege din ’91.

plec, ajung acasa. ii explic colegului meu clown ca asa e legea, n-avem voie sa muncim. ne hotaram sa schimbam legea.  si sa propunem deschiderea unei zone pentru artisti de strada, in bucuresti. vom incepe procesul de documentare- ce trebuie facut, cu cine trebuie vorbit, cate semnaturi, retea, etc, de acum, prin acest articol- asa ca orice feedback e binevenit.