Un supermarket zona piata romana. Trecem pe langa o femeie slaba, inalta, cu un palton gri si ciorapi albastri. Vorbeste singura. Are bratele pline de pachete- paine feliata, orez, paste pe care le inghesuie intr-un cos deja plin. In timp ce cautam masline pentru omleta, mai tragem cu coada ochiului la femeia care intre timp a umplut cu varf cosul si a facut un fel de piramida pe care incearca sa tina in echilibru painea si orezul. Apoi ia un cos mai mare, cu rotile, muta totul in el si incepe sa care si in acest al doilea cos si mai multe produse. Vanzatoarele se uita una la alta, apoi la ea- usor ingrijorate, da’ si amuzate in acelashi timp – ia uite ce face nebuna. In timp ce face varf si la al doilea cosh, in jurul ei se aduna vreo 3-4 angajati, unu de la security si 2 vanzatoare, care se uita la ea si se sfatuiesc cum sa faca sa o abordeze. In cele din urma, tipul de la security pune mana pe manerul cosului si o intreaba- ai bani sa platesti toate astea? Nu, raspunde femeia. Atunci sa vii cand iti da pensia si cumperi atunci. Si trage cosul la o parte. Aha. Bine, spune femeia, si pleaca. Tipii de la security rad, angajatele rad.

In fata supermarketului un domn cu legume in portbagajul masinii- cautam usturoi. Ce aveti, il intrebam. Ce se vede, zice. Se vad niste ceapa verde, niste conopida, o varza, usturoi si o sticla de vin la pet de 2 litri. Cumparam usturoi. Mai gasim pe cineva cu legume pe aici prin piata ? nu, domnisoara. Mai sunt vreo doi trei tot asa cu portbagaje.

In aceeasi zona, in biroul unui director de institutie publica, asistam la un power point dedicat unei sarbatori de ziua filialei, cu descarcari electrice pe fundal- ca sa folosim modelul regiei contemporane cum ar fi Spielberg, dupa cum ne spune directorul, si la o demostratie despre faptul ca totul merge de la sine si totul se rezolva, ca e ca in informatica, unde i s-a spus clar- cel mai greu lucru este sa inveti sa faci dubluclick. Odata ce ai invatat sa faci dubluclick, dupa aia totul vine de la sine. Pe perete, un afish pe care scrie “daca esti analfabet, scrie-ne si se rezolva.”

Saptamana trecuta, pe magheru, vad de la distanta cum doua femei se imbrancesc. Una o imbranceste pe cealalta mai tare, si a doua ramane pe jos. Ajungem langa ele- cea de pe jos, blugi, geaca de blugi, cizme- nu se poate ridica. Are o plasa din care se vede iesind o sticla de 2 litri de plastic de vin alb, care curge pe a. Cealalta o scutura si o da de asfalt. Betiva dracu, mi-a darmat si manechinele in magazin. Langa capul tipei de pe jos, pe asfalt, cateva picaturi de sange. Sunam politie si ambulanta. Tipa de pe jos, total catatonica, explica ca ea are o fata fotomodel care a plecat din Romania si vine s-o ia si pe ea. Fata mea e fotomodel. Incearca sa se ridice, o doare capul. De ce ati lovit-o? O intreb pe vanzatoare, care intre timp a venit cu o sticla de apa, cu o figura grijulie. E beata, n-o vezi? Tu stii cate problem imi face asta? Da, da’ i-ati spart capul. Singura si l-a spart. Mai tarziu, povestea se modifica- am pus mana pe ea pentru ca a cazut si am vrut sa vad daca e bine. Intre timp vine masina de la smurd, dar tipa de pe jos nu vrea la nici un spital. A reusit sa scoata sticla de vin din plasa si o strange la piept. Nu merg nicaieri. Nu merg nicaieri. Ii explicam- mergeti la spital, va panseaza la cap si plecati. Aveti sange. Tipii de la smurd vin cu targa langa ea. Vreti sa mergeti la spital? Nu merg nicaieri. Pacientul a fost intrebat, a spus nu, nu putem sa-l luam cu fortza. Isi scot manusile, baga targa la loc. Puteti macar sa o pansati aici? Unde s-o pansez domnisoara nu vedeti ca nu vrea? Nu vrea, asta e. uitati-va si dumneavoastra in ce stare e. ajunge si politia. Cand ii vede pe politisti, tipa incepe sa se agite si mai mult- desi nu poate sa se ridice, isi trage toate plasele langa ea si urla- sugeti pula, politia sugeti pula. Urasc Romania. Fata mea o sa ma ia cu ea. Politistii o iau pe vanzatoare la intrebari, vanzatoarea zice ca nu vreti sa stiti cate problem am cu astia, imi intra in magazin, imi distrug manechinele pe aici… de ce ati imbrancit-o? nu am imbrancit-o. ati imbrancit-o, zic, ca am vazut eu. Pot sa depun marturie. Dumneavoastra puteti sa depuneti, imi zice politistul, da daca victima nu face plangere noi nu avem ce sa facem. Tre sa faca ea plangere. Ce plangere sa mai faca nu vezi ca e varza, zice celalalt politist. Daca nu face plangere, noi nu avem ce sa facem. Si oricum… uitati-va si dumneavoastra ce fel de om e, cum vorbeste. Ma mai apropii de ea, e total agitata. Tipa la toata lumea. Nu vrea sa plece, nu vrea sa stea- te urasc, imi spune. Nu merg nicaieri. Eu am o fata fotomodel. Politia pleaca. Plecam si noi.

Miercuri mergem la un film in cadrul festivalului de film experimental. Niste tipi intr-o incapere in jurul unei mese vorbesc rar in rusa. Cate un cuvant, apoi o tacere lunga. Niste maini curatza un peste. Un cadru cu niste perle care se rup. Din cand in cand, un cadru cu o fata goala care sta pe spate cu un violoncel peste ea. Apoi alte cadre cu niste femei care stau pe scaun cu picioarele departate si canta la un violoncel imaginar. Din nou perlele care se rup. Ceafa unui tip care mananca peshte din farfurie. Are un cercel stralucitor intr-o ureche. O tipa intinsa pe spate si un copil in costum de marinar genul moarte la venetzia langa patul ei. Cam 11 ani. Apoi penisul lui intr-o oglinda. Apoi din nou femei cantand la violoncel. Una cu tzatze mari, una cu tzatze mai mici. Cate un cuvant in rusa. Un tip numai piele si oase care se masturbeaza in fatza unui pian, in convulsii.

Sambata la job ii avem invitati sa manance la noi pe tipii din organizarea festivalului. Suntem sunati in mod repetat de la unatc sa verifice daca am aranjat crizanteme albe pe mese.  Il cunosc pe regizorul filmului ‘taxidermia’- inalt, cu o privire blanda si cu o expresie total neajutorata cand vorbeste engleza. Comanda paste cu vita. Facem cunostiinta si imi spune, facand ochii mari- in hungaria you don’t see theatre directors employed as waiters. This is very unusual.

Asist la niste cursuri la facultatea de teatru, anul intai. Imi ramane in minte ceea ce spune unul din asistenti profesorului- la inceput ar trebui totusi sa ii invatam noi cum sa gandeasca singuri, ca sunt mici. Lasa ca astea le discutam noi intre noi, spune profesorul.