Joi- mergem in Trafalgar vreo 2 ore, facem vreo 30 de lire in total; mergem pe southbank un pic apoi plecam. Repetam seara in gradina scenariul de show pana pe la unu –sorin si anto se alearga prin pietrish, eu fac pe moderatorul; adorm in timp ce construim o casuta in care se vor pune bani;

Vineri- reusim sa plecam de acasa pe la 2 ajungem pe southbank ne schimbam. Anto se machiaza; e cald; soare. Umbra de la bulele de sticla ale London Eye-ului se proiecteaza pe iarba. Ne punem pe unul din cercurile de umbra; se tot muta; ne mutam dupa ele. M. imi da mesaj ca are daedelus concert diseara in whitechapel. 15 lire. Ma gandesc ca sigur ii facem cu show-ul. Zic, cam la vreo 50 de lire de persoana tot scoatem. Stam pe iarba in soare vreo 3 ore, repetam, asteptam sa vina diego, asteptam sa incepem. Anto isi reface machiajuil de vreo 3 ori din cauza caldurii. Ne intalnim cu ciclistul cu palarie. Noul nostru coleg de casa vine sa ne vada show-ul. Se pune mai departe sa nu deranjeze daca se face buluc. Isi pregateste aparatul foto. Anto se pune pe ciment cum am repetat, sorin la fel, eu la fel- in pozitie de still. Se opresc cativa copii care pleaca in 2 minute. Apoi nimeni. Reluam. Nimeni. Reluam din nou. Nimeni. Colegul de casa pleaca sa bea o bere. Talentul meu de moderator pe southbank – zero. Anto si sorin rezista sa stea nemiscati – zero. Disponibilitate sa reluam chestia asta- zero. Ne dam seama ca de fapt ar trebui sa repetam mult mai mult si sa avem cu totul alt training si alte skilluri pt un spectacol de strada, oricat de scurt si simplu ar fi el. Nu ne permitem timpul asta. Depresia de dupa. Dadedelus concert din parti.

Ma intalnesc cu M care imi cumpara bere si sushi stam in fatza la Buckingham vreo 2 ore. Ma consoleaza cat ma consoleaza apoi ma trimite acasa. Acasa cu coada intre picioare. Sambata- back to balloons. mergem prin Trafalgar, Leicester square, Piccadilly, st james’ park, hyde park. Vreo 60 de lire in total. In st james park ne intalnim cu un grup de vreo 20 de clowni care se agita sub un copac. Unii joaca fotbal cu o minge mare de panza, altii fluiera etc. Ne tripam ca am intrat in raiul clownilor. De fapt, sunt o gramada de tipi care lucreaza in business corporations and shit, si care o data pe an se imbraca in clowni si petrec asa o zi intreaga. Se intalnesc si joaca fotbal in parc, apoi merg in pub si se fac muci etc. un fel de team building. Urmatoarea intalnire de anul asta se vor imbraca in pirati. Unul din ei ne da o punga intreaga de baloane. La iesirea din parc, sorin si anto se duc la buda, eu ii astept cu un brat de baloane in poala. Doi tipi usor matoli vor sa le facem cate o palarie. Sorin iese de la baie, le face cate o palarie. Iese si anto. Langa noi opreste o masina de politie. O politista cu ochelari de soare deschide incet geamul masinii- “you are not doing street trade, are you?” pauza lunga. Sorin – “no.” unul din tipii matoli, care are déjà juma de palarie facuta pe cap isi vara capul pe geamul masinii- “it’s just a balloon!!” politista- ”I’m not talking to you.” Sorin- “we’re just going to a party and that’s why we have so many balloons. These guys stopped us to make them some hats, we couldn’t say no. but we are not selling. We are going to a party.” Tipul matol aratand spre balonul portocaliu pe care il poarta pe cap- “come on, it’s just a balloon!!” politista- “I’m not talking to you.”catre sorin si anto- “where are you from?” pauza lunga. Nimeni nu zice nimic. Anto: “we’re not from any organization”. Eu stau cu un snop de baloane colorate in brate si ma uit la scena. Sorin: “we were just going to a party”. Pauza. Politista – “ok. Don’t do any street trade”. Ridica geamul si pleaca. Tipii matoli- “wtf man?? It’s just balloons.” Seara mergem la o petrecere cu karaoke si costume. Oamenilor din londra se pare ca le place foarte mult sa se imbrace in costume. Luni- prima zi in care ma duc sa lucrez singura. Sorin si anto isi cauta costume si vom lucra pe mai multe directii. Eu baloane, ei statui. Descurajata la inceput. St james park. Stau pe iarba si exersez la acordeon. Am un brat de baloane umflate. Ma gandesc daca voi reusi sa fac macar o lira sa am de autobuz. Mi se pare o prostie totala. Un baiat vede baloanele si il trage pe taica-su de mana. Ii fac un catel. O lira. Prima lira. Ma mut, cantand in continuare la acordeon. Un grup de copii da navala. Sunt in excursie cu scoala. Vreo 20-30, ciorchine. Le fac tot felu de animale, n-au prea multi bani. In total, vreo 2 lire in monezi de 10p si 20p.le zic ca nu vreau un prêt pe baloane, dar daca imi dau niste bani ar fi bine pentru ca momentan din asta traiesc. Un pusti, serios- “do you live off the balloons, miss?” “Yes”. Apoi isi dau coate- “put some money, she lives off that!she needs to eat!” doua fetite vin serioase, ma intreaba- “miss, do you live on the streets?” “no”. “but how can you afford to live anywhere if you live off baloons” “I live with my friends”. altii ma iau in brate- “you are very nice, miss!”. Unii ma roaga sa ii invat sa faca o sabie si sa le dau baloanele doar umflate ca isi fac ei singuri. Reusesc sa scap cu vreo 30 baloane in minus si multe multe imbratisari. Mai merg prin parc. Nu sunt prea multi oameni. Niste crini imensi portocalii, mai inalti decat mine. Merg spre hyde park- nimeni. Am vreo 3 lire jumate in total. Incepe sa ploua. Incerc sa compun o melodie din mers ca sa nu ma plictisesc. Ma intorc spre soth bank- 33 de lire. Seara- 36 de lire in total. Marti- aprox 13:30 in covent garden, pe drum stradute inguste, un magazine cu briose immense, un aer ciudat, de film. Nici nu apuc sa umflu 2 baloane ca vin 2 copii si le cer, tatal lor imi face semn daca trebuie bani, eu ii fac semn ca intre adulti ca da. Si performerul care duminica trecuta isi incepea show- ul in timp ce eu mancam micul dejun pe margine vine tinta la mine si imi spune “you are not allowed to do that here. There’s a street here where you can do that” (adica de unde ne-a dat politistul afara acum o saptamana). Nu apuc sa ii mai explic nimic, ma duc pe strada unde e inghesuiala- sunt valentino, marcela, si un tip imbracat in tot felul de peuri colorate. Toate locurile stauilor sunt luate. Ma duc mai spre margine sa umflu cateva baloane ca sa le am pe drum in geanta, aud un sunet ciudat. Fix la intrarea pe strada, un tip sta pe jos si canta la un pilon din ala de plastic care marcheaza strada- alb cu portocaliu, identic cu semnul de la VLC media player. Canta “wonderwall”, “something stupid like I love you”, “heal the world”- un fel de potpuriu din toate astea. Are hainele rupte, unghiile murdare si negre. Are un smoc de par in varful capului, in rest parul arata ca si cum ar fi in intregime smuls. In timp ce canta, cu mana dreapta isi smulge cateva fire, se uita la ele si le arunca- e ca un gest reflex pe care il face din 20 in 20 de secunde. Nu cred ca are mai mult de 20 de ani. Lumea se uita la el amuzata si ii arunca bani. Pare ca a adunat vreo 7-8 lire. Cat apuc sa umflu vreo 7 baloane, un tip de la o cafenea din spate iese si il roaga sa se mute pe trotuarul celalalt. Apoi vine si la mine. Nu vand nimic, ii spun, doar le umflu si plec. Ridica din umeri- “bine”. Are o camasa violet – roz, parul gelat si cravata. Merg spre Trafalgar, apoi pe malul tamisei- spre tate modern; stau un pic pe millemium bridge. Toata plimbarea asta valoreaza cam 2 lire. Ma uit la apa, e agitata, inalta si maro. Aproape vascoasa. Pe langa mine, aproape in acelasi ritm cu mine, doar ca pe tamisa, merge incet un vaporas pe care scrie “POLICE”. Ma intorc incet spre southbank, repetand o melodie la acordeon. Oamenii imi zambesc intens. Cel mai tandru imi zambesc barboshii intre 40-50 cu fatza de explorator, tipele tinere mai alternative cu parul vopsit si doamnle in varsta. Copiii se uita fascinati la acordeonul de jucarie. Trec de southbank, merg pe Westminster bridge un pic, pe southbak pare aglomerat. Pe pod, din nou langa tipii cu alune prajite si langa un chinez care face nume din sarma. Bate vantul. O fetita vrea un iepuras. O lira. Ma intorc pe southbank. Langa mine, un Michael Jackson imi zambeste pe sub ochelari. Ma asez langa acelasi copac ca si ieri. Vreo 16 lire intr-o ora jumate. Plec. Un coleg homeless imi pupa mana. Mi-e foame. Ezit vreo juma de ora la M&Speners in fatza tuturor chestiilor care par prea scumpe. Ma simt parka as avea creierul spalat si ma mut cu privirea total blanc de la un raft la altul. 2.40, 3.35, 0.99. plec, mai dau o tura pe la toate fast food-urile din charing cross. Ma gandesc ca e cam naspa daca chestia asta cu facutul banilor ma va impinge intr-o economie isterica, genul in care pierzi 2 ore ca sa gasesti o reducere de 20p. Intr-un final peste vreo 30 de minute gasesc la tesco senvishul pe care il visam: egg&cress, la 1.05. miercuri- il cunosc pe Thomas din slovenia, ciclistul cu palarie. Are un joben alb, uniciclu si un fel de haina alba. O cunoaste pe dana din Romania de la regie care a facut si ea goldsmiths. Thomas locuieste intr-un spital acum, printr-un sistem de cazare numit Camelot, prin care platesti f. putin si stai in tot felu de cladiri parasite pe care practic le locuiesti tu ca sa nu intre altii. 45 de lire azi. Southbank intre 12 jumate si 2, apoi covent garden, apoi Leicester square. Apoi o ploaie torentiala pe la 4 jumate, timp in care am stat sub un copac si am asteptat sa treaca. Apoi pe southbank, vizavi de 2 romani din constanta care au cumparat costume de animale (o vulpe si un magar) si incearca sa faca bani sa plece inapoi acasa. Unul dintre ei, mai tanar, zice ca au lucrat vreo 4 zile in constructii la negru, da’ i-a fugarit politia rau de tot. venise cu planuri sa-si ia masina, dar acum tot ce vrea e sa-si ia billet inapoi si la revedere. Joi- “ce faci tu acolo ma micutzo?” “de ce ma intrebi?” “asa ca-mi plac mie de tine cum aratzi. Esti din sectoru 6? Cu cine ai venit aici? Nu esti cumva cu iuliana? Una mai micutza, mai grazutza, tot din giulesti. Stai ma nu te feri ca nu-ti fac nimic. Eu am fost insurat in giulesti daca intelegi ce vreau sa zic. Cu iuliana. Da’ ea doar s-a dat dupa mine sa scape ca avea probleme. Se bagase cu droguri cu de-astea si m-a mintit. Si daca m-a mintit n-am mai putut sa o tin langa mine. Esti venita cu iuliana, nu? Auzi stii ca cand esti in lumea interlopa daca intalnesti pe altu din lumea interlopa nu e bines a tii informatia ca te trezesti si batuta si fututa, dracu mai stie ce patesti. Lucrezi? A, esti in vacanta. Scuze ca te-am luat asa tare. Cati ani ai? Aha. Daca ai nevoie de ceva de orice, sa-mi zici. Mie imi spune Ion. VIneri- a 5-a zi. Southbank, dupa mic dejun cu Javi si sorin. Ion apare din prima, cum ma asez langa copac- ce faci micutzo, ai venit? Sa stii ca imi place de tine. Imi place mult felul tau de a fi.” Vede acordeonul de jucarie de langa mine- cat de copilaroasa poti sa fii! Da de fapt esti matura, nu? Esti matura? Intre timp apar copii, incep sa le fac baloane. Tre sa muncesc, ii zic. Am un prieten. Nu iti dau numarul de telefon. Dupa aia mai sta prin zona vreo ora. Apare si dispare, sta cam la 3-4 metri distanta. La un moment dat vin langa el 3 tipi mari burtosi cu mustata. Vorbesc un pic. El pleaca. Peste vreo juma de ora tipii trec din nou si se uita lung la mine. Peste vreo ora dispar cu totii. Ma vad cu chaplin intr-o ora. N-a muncit toata saptamana, a facut o entorsa in covent garden si a avut mana umflata, abia poate sa o miste. A sarit in timpul unui spectacol pe un tip de vreo 2 metri ca sa il pupe pe obraz. Tipu l-a impins si si-a luxat mana. Bem un whiskey redbull cu politistul balerin polonez in spatele caruselului. E ziua lui. Mai sunt inca vreo 4-5 polonezi, foarte prietenoshi, un fel de gogol bordello group. Politistul balerin zice ca o sa plece pe 29 in polonia. For how long? Il intreb. I hope for good. Ne povesteste ca are un proiect pe care vrea sa il incerce in polonia, si daca totu merge bine, o sa ramana acolo. Sambata- s&a merg in Camden pentru a doua oara sa caute costum pt a. nu mai e in stoc. Zi pierduta pe jumatate. Ne gandim cao recuparam la o “massive street party” unde ne-a invitat un tip care ne-a vazut cu baloane pe suthbank. Tipu ne zice ca o sa fie “hundreds of people”, asa ca luam inca o punga de baloane, cheltuim aproape zece lire pe transport si ne trezim la marginea londrei, intr-un fel de backstreet party cu 30 de oameni. Plecam. Facem o ora jumate pana acasa. Duminica- oboseala. Epuizare nervoasa. Massive breakdown. Sorin incepe sa lucreze si el. Peter pan. Are costum si tot ce trebuie. Anto va incepe si ea sa lucreze in curand. Yoda costume coming soon.”