LALELE, LALELE - prima premieră a anului la MACAZ
CinePOLSKA – filme poloneze la București
PEOPLE OF ROMANIA se lansează la galeria Simeza
All Stars For Outernational
La drum cu tata, un road movie plin de candoare, din 3 februarie în cinematografe

[06.04-13.04]

de Vera Ion  |  14 aprilie, 2010  |  2 comentarii

Crasna- hushi, o strada plina de gauri pe dealuri pline de vii- la dus, iau o ocazie de la intersectie, impreuna cu o doamna imbracata in negru, pe care am gasit-o langa gara din crasna. Am intrebat-o cum se poate ajunge in husi si ea a izbucnit in ras, cu o voce groasa, tabacica. M-am uitat uimita la ea si ea zice- si eu vreau sa ajung acolo. La punctul de control, opresc o masina, ne urcam, si masina porneste in viteza; doamna nu inceteaza sa il laude pe sofer, un tip grizonat, imbracat in negru. Are o cruce care atarna in masina. Tipul intra in depasire langa o masina care intra si ea pe banda a doua si aproape se ating, apoi tipul goneste mai departe. Doamna incepe sa tremure, tipul rade si zice- “era un prieten de-al meu, am vrut sa il salut“ apoi alearga mai departe pe strazile pline de gropi si scoate telefonul- “alo, ce faci te-ai cam speriat, a?” apoi stabilesc sa ii traga o betie impreuna. Ajungem in centrul hushilor in timp record, si domnul ne lasa langa posta. Doamna coboara, tremurand. Ne luam la revedere si ne uram distractie placuta in hushi.

In sufrageria gazdei, primul lucru care mi se prezinta, pe langa o cafea, e un papagal de plastic, intr-un palmier de plastic; daca il apesi pe buton, se balangane si spune- “I love you!!” cu o voce subtire de copil. Gazda, mama prietenei mele, este foarte atasata de papagal. Spune ca are vocea fiicei ei, si ca de cate ori il face sa cante, se gandeste ca e fiica ei, care spune : ”I love you!” Cand era mica, vroia sa o antreneze sa vorbeasca in engleza, si invatase sa zica “mother, I’m hungry!”. Suntem in husi pentru un documentar despre 4 femei singure peste 50 de ani.

A doua zi, un interviu la biblioteca pentru copii, cu una dintre personajele documentarului. E imbracata in negru si ne citeste poezii, in depozitul de carti. Are ochelari heliomati si spune despre ea ca nu are varsta. Am si o mie de ani, si 15 ani. Si nici un an. Lucreaza la biblioteca si la episcopie, vrea sa devina monahie. Spune ca ii e foarte greu sa faca ascultare. Intr-o vreme se credea sfanta, acum stie ca mai are mult pana acolo. Vrea fericire in lumea de dincolo, in viata vesnica, care e singura adevarata. Viata asta de pe pamant e doar o iluzie. Orice spui poate fi adevarat dar in acelasi timp si opusul lui poate fi la fel de adevarat. Singurul adevar absolut e isus, pentru ca doar el te iubeste. La inceput il iubeam ca pe un barbat, imi soune, ca sa pot sa il inteleg cu mintea mea umana. Ca pe un barbat frumos. Il ingrijeste pe parintele Mina si vinde obiecte de cult la biserica. Are un fiu pe care toate prietenele ei o ajuta sa il creasca. Nu vrea sa ne spuna unde stau, ea si fiul ei. E un loc underground, zice. Fiul are 17 ani. E la seminar si va fi preot.

Mergem la episcopie, la calugari. Ii iubesc pe toti, sunt toti frumosi si tineri, ne zice. Mergem sa ii luam interviu parintelui Mina, la episcopie.  El are 90 de ani. Il imbraca si apoi ne spune ca putem intra. La parintele Mina e semiintuneric. Sta pe pat cu o roba de aur pe el, intr-o pozitie teapana. Ii sarutam mana, care e rece ca de mort. Are fata incordata, dintii galbeni, si arata ca un cadavru. Nu ne aude si nu ne vede bine, incepe sa povesteasca despre detentie, despre Steinhardt, despre post. Trebuie sa postim, spune. Are un craniu in biblioteca. E al dumneavoastra? Intreaba colegul meu. Pai daca e acolo, inseamna ca al meu e. Iesim dupa vreo 20 de minute, primim binecuvantarea si ramanem un pic in curte, unde alt preot, schiop si cu o fata de vulpe, ne face semn sa venim la el in chilie. Un whiskey nu beti? Intram. In chilie, pe mijloc, se afla un bar plin de sticle de whiskey, vin, tarii. Ne pune cate un paharel. Apoi inca unul. Cereceteaza indelung sanii mei, picioarele colegei mele si prohabul colegului meu. A stat 8 ani in pustie, pe muntele ceahlau, doar el si o capra. Acolo si-a distrus sanatatea. Mancam carnati cruzi si bem whiskey. Preotul ne explica ce usor e sa cazi in pacat. E gresit sa mergi la discoteca- ce faca acolo tinerii? Beau, danseaza, si pe urma cand pleaca de acolo ce fac? Merg direct spre pacat. Ne explica argumentul suprem al credintei- bazat pe pariul lui pascal, daca cred si toate astea nu exista, n-am pierdut nimic, dar daca nu cred si dumnezeu, isus si viata vesnica exista, am pierdut totul. Pierzi, pierzi, spune. Ne povesteste cum ii face farse parintelui Mina, o data ca sa se razbune s-a frecat de un caine pana i-a luat toti puricii si i-a dus pe toti la parintele Mina, sa il manance. L-a luat si l-a dragalit pe parinte pana i-a dat toti puricii. Ne arata dulapul lui cu haine sfinte, fiacre valorand pe putin 30-50 de milioane. Il intrebam daca celelalte religii inafara de ortodoxism sunt gresite, si el ne spune da.

Seara, il cunoastem pe fiul de 17 ani. Ni se da vin, si mi se spune- da-te sit u un pic la el ca e cam timid. Ne uitam la filmarile pe care le-am facut, in timp ce fiul se lipeste de mine si galgaie pahar dupa pahar. Ma ia dupa gat, si toata lumea din camera chicoteste. Maica-sa il mangaie aprobator pe picioare. In camera, pe perete deasupra noastra, o imagine cu isus- cu un ten perfect, ochi albastri mari, frumosi, obraji bucalati, par blond.

Singurul adevar e viata vesnica in iubire fata de isus. Viata asta de aici nu insemna nimic, ne spun toate doamnele. Mai filmam o sedinta de cenaclu, cateva interviuri, si un picnic la padure, in care toate canta, mananca si fac concurs care mananca mai senzual o banana. Intr-o seara, una din ele ma trage in baie si ma intreaba daca eu si cei doi colegi ai mei formam un triunghi. Si eu am facut triunghi in tinerete, sa stii, spune. Barbatu nu prea imi placea, dar imi era mila de fata, ca eram prietene bune. Fug din baie, din casa, si ma intalnesc cu un pusti pe care l-am cunoscut la cenaclu, fumam o tigara pe un teren pustiu de sport in timp ce imi povesteste ca uraste oamenii. Are o banca preferata in parc, banca pe care si-a petrecut ultimii ani din hushi, dar numai noaptea. Ziua parcul se umple de oameni si nu suporta asta. imi arata parcurile, pomii infloriti. Vrea sa plece in anglia intr-o luna. E hotarat sa ramana acolo. A doua zi sunt intrebata cu repros de ce l-am preferat pe el, fiului de 17. V-am vazut azinoapte pe strada ne zice mama lui, da’ parca nu va tineati de mana. Va tineati de mana?

Plecam, dupa 6 zile. Cineva ne duce cu masina de la husi la vaslui. Mergem din nou  pe strazile pline de gropi, printre dealurile cu vii, masina merge in viteza, si la un moment dat in curba o alta masina de pe contrasens intra in fata noastra, aproape in noi. Soferul atarna peste volan beat, si smuceste volanul in ultimul moment, in somn. Vad un panou mare – “viata are prioritate”, in timp ce soferul din masina noastra suna la politie sa raporteze o dacie albastra pe strada crasna- husi, langa punctul de control, al carei sofer este in stare evidenta si necorespunzatoare de ebrietate.

Peste doua zile, intram in bucuresti, dupa o oprire la vaslui. In bucuresti, in taxi, intram in curte la MNAC, in fata noastra, pe contrasens, un Mercedes negru care ne face semn sa ne dam la o parte din drum. La volan, un proet cu barba lunga si haina neagra. “ba da mai da-te-n pizda ma-tii cu crucea ma-tii si cu barba ma-tii, mai du-te-n pizda ma-tii, ba!” striga soferul taxiului nostru in timp ce intra in curte la Casa Poporului.

EVENIMENTE

2 răspunsuri la “[06.04-13.04]”

  1. oana spune:

    Excelent! Nu stiam ca ati fost la Husi, am fost si eu acum cateva saptamani. Poate chiar in acelasi timp. Oricum, ma bucur ca ai scris despre orasul meu natal, eu n-am inca curaj 🙂

  2. adrian schiop spune:

    misto, neutru, acut

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *