ep.4 - Dan Deacon

de Veioza Arte  |  11 mai, 2010

Pus pe sotii de-a lungul intregului interviu, Dan Deacon poate parea, celor nefamiliarizati cu muzica sa, un copil mare si pofticios. Care-si cara non-stop dupa el jucariile, incluzand  un craniu luminos si reflectoare, pe langa pedale de efecte, clape si controllere. Chiar daca  a renuntat la iPod-ul prins cu scotch de o banana, cum l-a vazut toata lumea cu ani in urma,  la festivalul Pitchfork, Dan Deacon pastreaza un fel de naivitate si o atitudine extrem de  jucausa in tot ceea ce face. Lucru vizibil atat in raspunsurile pe care ni le-a dat cat si in  atitudinea lui live.

Preferand oricand un loc central printre cei care il asculta si renuntand la ideea de scena  pentru a interactiona mai bine cu publicul, pe care-l antreneaza in tot felul de actiuni  amintind de pogo-ul specific concertelor de heavy-metal, Dan Deacon isi ia de fiecare data in  serios rolul de entertainer. La Bucuresti a avut ocazia sa „exorcizeze” Casa Poporului cu un  performance energic pana la epuizare, atat cu piese clasice deja de pe „Spiderman of the  Rings” cat si cu refrene si distorsuri de pe „Bromst”.

Cantand live majoritatea partilor vocale si improvizand pe alocuri, Deacon e un maestru al  controlului maselor de fani, cu care vorbeste intre piese si pe care ii antreneaza in tot  felul de diversiuni ludice. Interpretabile si ca ritualuri neo-pagane, avand in vedere  sursele sale de inspiratie si atitudinea de adhd cultural in ceea ce tine de schimbarile  melodice bruste si versurile distorsionate, dar suficient de inventive ca sa merite cautate  si intepretate separat.

miron ghiu