Nu demult, eram prin zona Obor, la un prieten si m-am decis ca in drum spre casa sa trec prin piata sa-mi cumpar spanac, caci abia aparuse. De cum am iesit din scara blocului, m-au orbit muntii de hartie igienica. Zici ca intreaga zona sufera de un fetish pentru hartia igienica, pentru ca altfel nu inteleg de ce se vinde ca painea calda.

Oamenii care vin aici sunt de obicei, fara venituri prea mari si cara dupa ei aceeasi plasa pe care o aveau si acum 20 de ani. Imi da un sentiment ciudat tot locul, parca privesc iar anii’90 in fata mea. E adevarat ca nici eu nu am mai intrat in sala mare, iar in cea noua nici atat. Credeam ca, pastrandu-i-se renumele, in hala Obor voi gasi numai si numai alimente care mai de care, mai proaspete si mai variate, insa nu a fost chiar asa. Pana sa cumpar ce aveam nevoie, m-am gandit ca ar fi mai placut intai sa dau o tura sa vad ce gasesc.

Si am dat peste o petrecere a unor domni in varsta si eleganti. M-au rugat sa le fac o poza sa aiba amintire. Parca erau toti bunicii mei…Domnii se aflau la aniversarea unuia dintre ei. “92 de ani, imi spune domnu cu ochelari, dar e mai vioi ca la 22!”. M-au invitat la un pahar de vin cu ei, dar eu eram ma grabeam, cu gandul la spanacul meu.

La raionul de Produse conservate bulagaresti, subdiviziunea Pestisori Exotici am dat si de primele probleme. “Vezi ca n-ai voie sa faci poze aici. Vin badigarzii si te dau afara” ma ia repede la intrebari un tip care era langa mine. Scuze, spun eu, mi-a placut doar…si nu apuc sa termin ca ma intrerupe violent “Da ce oi gasi asa interesant aici de pozat? Ia spune-mi” Scap de el intr-un final si ma refugiez la etaj.

Acolo perspectiva se schimba total. Imi place cum cade lumina in jurul meu. La etaj se afla un restaurant cu terasa, o agentie loto si o frizerie inchisa. Terasa are vreo doua mese de lemn cu banci ca alea de pe Motoare. La una din mese stateau doi rockeri barbosi la vreo +35 de ani, care beau bere. Discutau cand despre politica, cand despre problemele unor prieteni care beau preau mult si isi neglijeaza nevestele si copii.

Ma pun si eu la o masa, sa-mi termin cafeaua si privesc catre balcoanele din partea dreapta. Ma trimit cu gandul la un anume gen de cladire din filmele de la Hollywood unde stau personajele sarace sau raufacatoare. Mereu e un cadru cu un balcon exterior comun pentru toti locatarii si mereu e scena in care cineva bate nervos intr-o astfel usa. Ma gandesc cum ar fi chiar sa vina unu si sa tipe si sa bate intr-una din usi si ma umfla rasu. Imi termin cafeaua si cobor.

Ma mai plimb pe vreo trei culoare si ca de obicei ma minunez de ofetele variate: pe aceeasi taraba paste fainoase la vrac tinute langa dero, tinut langa cascaval, tinut langa jucarii de plastic. In tot timpul asta, vanzatorii striga dupa tine, vor sa te ademeneasca cu orice, chiar daca ofera toti aceleasi lucruri si la acelasi pret. Imi place toata atmosfera asta de negociere. In sfarsit imi cumpar si eu ceva – trei rosii, o lamaie si o legatura de ceapa verde. Spanac n-avea tanti. Imi intinde plasa si dupa ce am plecat o aud in urma mea “Vezi vecina ca de la mine a luat!”.

Dupa care, imi atrage atentia om intr-un halat alb care arunca intr-un canal o galeata plina cu zer si branza. Si pentru poza asta era sa fiu data afara din hala. Nu de bodigard, ci de macelar. Nu stiu de unde, dar a aparut langa mine un tip foarte inalt si nervos care gesticula violent. Peste halatul care a fost odata alb, purta un sort rosu de plastic, ca linoleumul. Perfect imi zic, si asa nu im plac badigarzii. Ma uit la un macelar in linoleum rosu care tipa la mine si la baiatul cu galeata cu branza pentru ca am fotografiat o gura de canal. “Ba tu de ce faci poze aici. Fir-ati ai dracu, ia da-i tu drumu afara! Ba, Mariane tu nu vezi ca asta face poze. M-am saturat de voi si pozele voastre!”.

Imi cam terminasem treaba si m-am gandit ca mai bine nu il enervez pe domnu macelar ca imi da cu linoleumul in cap. Ies pe prima iesire pe care o vad si ajung pe rampa de aprovizionare de la carne. Aici stau alti macelari care descarca dintr-o Dacie papuc carcase intregi de porc pe care le aseaza pe jos intr-o mizerie groaznica. Atat de groaznica, incat mie imi parea ca arata ca zeama care picura vara din masina de gunoi. Eram deja tripata de macelaru’ rosu si nu le-am mai facut poze si lor poze.

Am coborat pe o scara mica de metal ruginit si am ramas fascinata. Nu cred ca am vazut atatea ladite de lemn la un loc in viata mea. Dupa ce imi trece fascinatia, mai merg un pic si de data asta raman muta. Sa vad doi batrani care cauta oase goale printre manechine si gunoaie, chiar nu ma asteptam, si am fugit repede, caci nu stiu de ce, dar nu imi doream sa ma vada.