Diminetile insorite sunt perfecte pentru targul de vechituri, chiar daca trebuie sa ma trezesc mai devreme si sa merg pana in partea cealalta a orasului. Oamenii sunt mai veseli, vorbareti, mai lipsiti de griji si cainii dorm fara treaba. Unii dintre cei care vand abia asteapta sa te arati interesat de mormanul lor de maruntisuri si chiar insista sa-ti dea ceva pe gratis. Exista mai multe tipuri de vanzatori: sunt cei care vor profit si cei care vin in targ doar ca sa socializeze cu vecinul de patura sau cu clientii.

Gasesti cam tot ce vrei, si de obicei ce nici nu-ti trece prin cap. Parfumuri, nasturi, tablouri, slanina, obiecte religioase, blugi, pusti, rochii de mireasa, bibelouri, porumbei vii, bijuterii si tot felul de scule. Mai are sens sa continui?

Pe langa cei care vand ce mai au prin casa sau ce gasesc pe strada cred, mai sunt cei care se poarta ca niste mici afaceristi veritabili. Nu prea lasa din pret, vin acolo cu masinile, nu cu papornita si au, de obicei, produse noi, dar contrafacute.

Ma plimbam printre ei cautand sireturi negre si pana sa le gasesc, dau de cel mai simpatic tip din targ. Avea o privire blanda, plus ca parul si barba roscata te faceau sa nu iti poti dezlipi ochii de pe el. L-am fotografiat in timp ce impacheta o scrumiera si dandu-si seama, a insistat sa ii mai fac o poza “cum se cuvine”. Zicea ca vine la targ sa vanda din placere, dar si de nevoie.

“Tot din placere mai practic si sticlismul” adauga razand. Rad si eu si il intreb ce pasiuni mai mare. Imi spune scurt ca nu prea mai are…poate doar cititul. A renuntat sa se mai uite la televizor inca de acum cativa ani, dar a jucat intr-un promo pentru Prima. E din Bucuresti si in tinerete ii placea sa mearga pe munte. Am plecat si am uitat sa il intreb daca a apucat sa se vada in reclama pana sa renunte la televizor.

Ajung la iesire unde imi dau seama ca m-am pierdut de prietenii mei. Acolo, la iesire sau la intrare, depinde cum vrei sa-i zici, e mereu un nene care vinde slanina, halci de carne, lapte si branza.

Nu stiu cine i le-o cumpara, chiar ma intreb cine i le-o cumpara, dar vine constant si banuiesc ca nu isi pierde vremea degeaba weekend de weekend. Nici daca fata din spatele lui e cu el, nu stiu, dar cert este ca avea o privire creepy si nu se misca din pozitia aia. Dupa ce prietenii mei s-au intors, l-am zarit pe tipu cu porumbeii si pentru ca m-a lasat sa il fotografiez insista sa cumpar porumbei. I-am promis ca data viitoare cumpar si am iesit in strada.