LALELE, LALELE - prima premieră a anului la MACAZ
CinePOLSKA – filme poloneze la București
PEOPLE OF ROMANIA se lansează la galeria Simeza
All Stars For Outernational
La drum cu tata, un road movie plin de candoare, din 3 februarie în cinematografe

Hipermarketul e viata mea!

de Lidia Neagu  |  17 mai, 2011  |  0 comentarii

Oamenii vin zi de zi la hipermarket. Ce bine! Si eu, doar ca din cand in cand si mai mult prin spate. Ai loc sa te plimbi cu bicicleta in voie, si chiar mi-am imbunatatit intoarcerile si la stanga si la dreapta.

In goana mea, mereu ma opresc sa admir ceva. Uneori sunt straturile de cladiri, alteori e cutia magazinului – simpla, alba si plina de camere de supravheghere.

In spatele magazinului locuiesc doua gasti de caini. Le-am cunoscut la inceputul primaverii, cand am zarit de pe bicicleta un om care ii hranea. Era dotat profesionist, venise cu masina si descarca din portbagaj bidoane mari, de cinci litri cu apa, si mancare. Cainii s-au ridicat repede spre el si pareau foarte bucurosi ca il vad.

Eu m-am oprit mai incolo la intrarea de marfa, gandindu-ma ca domnul in cauza trebuie sa fie un om bun daca le pregateste masa cainilor asa in amanunt. Eu credeam ca ii hraneste vreo casierita sau vanzatoare mai miloasa si de aia sunt asa grasi. Apoi, mi-a trecut prin minte ca poate ii otraveste. Dar nu se explica bucuria cainilor, asa ca am lasat balta teoria si m-am gandit sa vizitez cladirile parasite din jur. Atunci nu erau frunze si puteam sa vad pana la fosta fabrica de sticla, de unde vreau sa mai merg sa culeg globuri si borcane uitate pe acolo.

Cat am stat sa admir peisajul, m-a ajuns din urma domnul cu masina si repeta figura cu mancarea la cea de-a doua gasca de caini. S-a dus spre un schelete de cladire si cainii au inceput sa alerge dand din coada fericiti pe langa el. De 1 mai am trecut iar pe langa cladirea schelet si am recunoscut aceeasi masina.

Dupa ce am facut poza, am observat cum au inceput sa iasa caini din toate partile. Veneau alergand fioros spre mine. Nu am apucat decat sa strig catre prietena mea care ma astepta zece metri mai in fata: pedaleeeaaazaaa! Le auzeam labutele si ghearele pe asfalt, fugarindu-ma. Am pedalat ca niciodata in viata mea. Dupa un scurt timp, am depasit-o pe prietena mea, care tipa dupa mine: opreeeste-tee! Intr-un final m-am oprit.

EVENIMENTE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *