Hai la nunta! (II)
La un rock’n’roll mai zvapaiat, mireasa dansa cu un tip carliontat sub privirile incantate ale audientei. Si cum toata lumea o privea, s-a riscat la o miscare mai indrazneata si a aterizat pe spate. S-a auzit un “hiiih” general, tipu si inca unu au vrut sa o ridice, dar se impiedicau de rochia ei. Altii priveau blocati de pe margine si timpul parca statea in loc in timp ce ea incerca sa se puna pe picioare. Abia ii facusem o poza si nu stiam daca sa-i mai fac inca una cum se aduna de pe jos. Ma abtineam sa nu rad si pana la urma am iesit pe hol.
In antreu am nimerit in ultimele momente de pregatire pentru primul moment artistic al serii. O trupa de dans imbracata in costume populare platita sa aduca la oras traditia de la sat. I-am intrebat daca au emotii si ziceau ca nu mai au asa multe ca la inceput. Erau de la o scoala de dansuri si cand n-aveau concursuri, faceau un ciubuc pe la nunti, adica in fiecare weekend de vara.
In sala, nuntasii stateau la mese dreptunghiulare, dar mirii cu nasii aveau separat o masa rotunda de la care priveau ringul de dans. El timisorean, ea din Drobeta Turnu Severin, s-au cunoscut in timpul facultatii si acum muncesc amandoi in Timisoara. Cealalta masa rotunda a restaurantului era folosita pentru a expune multe multe fructe de care nu se atingea nimeni, sa nu cumva sa strice aranjamentul de lubenite al sculptorului necunoscut.


