De Citit / De Jur Imprejur
Hai la nunta! [I]
by Lidia Neagu | 4 decembrie, 2011 | 1986 afisari | 3 comentarii
Niciodata nu am inteles de ce trebuie sa mergi din obligatie la o nunta si de ce trebuie sa ceri bani oamenilor ca sa vina la nunta ta. Subiectul ma depaseste, dar ma mir de fiecare data cand aud in jurul meu oameni care se plang ca au cate 3-4 nunti pe vara si nu mai au timp sau bani pentru concediu. Eu nu prea am avut prilejul sa merg la multe nunti, cu atat mai mult la cele traditionale cu hora, brad si tot tacamul. Chestiile astea le priveam mereu, din balconul meu de la etajul 8, uitandu-ma la vecinii care chiuiau şi topaiau de zor in strada. Asa ca asta-vara, cand mi s-a propus sa fotografiez o nunta de la tara, am acceptat pe loc. Dupa nici o luna, am ajuns fara sa vreau la alta nunta, dar despre asta voi povesti data viitoare.
Prima nunta a fost intr-un sat care se numeste Pausesti-Maglasi, foarte aproape de Ramnicu Valcea, in drum spre Baile Olanesti. Urma sa merg impreuna cu o prietena care a filmat toata nunta. Ne-am cazat in Valcea la cineva acasa. Ca sa ajungem in sat, mireasa a venit dupa noi dis de dimineata, imediat dupa vizita de la coafor. Pe drum vorbea intr-una si era ingrijorata ca o sa i se lase buclele din par. O cheama Andreea, are 21 si lucreaza intr-o fabrica din zona, ca asistenta sau secretara, nu mai tin minte exact. Pe el il cheama Luci, are 26 de ani si la fel ca ea, s-a nascut acolo. Din cand in cand mai facea pe soferul pentru cei din sat fara carnet si care aveau nevoie sa ajunga prin tari straine.
Dupa vreo 20 de minute de mers, ajungem la ea in curte unde era un fel de mini petrecere, cu lautari si cativa oameni. Mi parea ca seamana cu ce eram eu obisnuita sa vad de la geam, doar ca acum aveam acces si la partea nevazuta, din casa.
The Flash Player and a browser with Javascript support are needed..
Pregatirile pentru starea civila se derulau intr-un ritm ametitor pentru mine. Nu erau multi oameni, dar reuseau sa faca destula harmalaie. Toti, si mai ales femeile, se agitau dintr-o camera in alta, cautand un lucru pierdut, un buletin, un pantof, o floare. Tot mereu era ceva pierdut, cate-o lamentatie de facut.
Bunica parea cea mai inversunata pe ideea ca ea le stie pe toate si dadea ordine in stanga si in dreapta, numai ca nu prea o asculta nimeni, asa ca tipa si mai tare. Un balamuc continuu – a fost prima mea impresie. Pe masura ce soseau invitatii, erau intampinati in balamuc. In fine, mai faceau o hora sa se inveseleasca, dar nu prea cred ca le iesea.
The Flash Player and a browser with Javascript support are needed..
Related articles
3 răspunsuri la “Hai la nunta! [I]”
Lasă un răspuns
Desen Colectiv @ Experience Hotel
by admin
May 11th, 2012
Alexandru s-a cazat pentru o ora in Hotel, cu misiunea clara de a-i ajuta pe experimentalisti sa-si personalizeze spatiul comun. El a inceput, ceilalti au facut dezmat intre contururi. Primele concluzii - se pare ca si curatorii de ateliere care tranziteaza...
juma de ceas #4 - escape mind loop by sczzr April 1st, 2012
The bolts of the door were rusty, difficult to unfasten without noise. When they were all drawn back it was found to be locked, and worst of all, the key was gone.
“Visul lui Adalbert”, primul lung metraj al lui Gabriel Achim, intră din 4 mai în cinematografe by admin May 2nd, 2012
Cîștigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua București acum 26 de ani nu a mai fost egalată în România. Un motiv suficient pentru ca evenimentul să aibă și o carieră cinematografică. În “Visul lui Adalbert”, primul lung metraj...
Ha! Credeam ca doar in Maramures e asa. Am avut ocazia sa asist la o nunta, acum vreo citiva ani – si inca nu mi-a trecut socul.
ceva frumos!
Bine vara!
M-a amuzat teribil, mai ales ca discutasem recent cu Boga despre conditia de a fi balcanic…spor la continuare, bate fierul cate e fierbinte si nu deschide la straini!