Stam in camionul pe care e intinsa bunica vecina florica, nasha si lenutza o jelesc in sicriu sunt bujori si flori albe nasha ii tine o umbrela ca sa nu se descompuna pana la cimitir; iesim din curtea plina de femei batrane cu basmale negre preotul merge si el intra intr-o masina cativa copii incep sa mearga langa camion lenutza zice- bine ca vin totushi ca nici copiii nu mai vin asha la inmormantari florica nu mai jeleste jeleste doar nasha cu umbrela deasupra capului pe gura bunicii au pus o panza alba cu cruci mici ca sa nu i se vada partea galbejita de langa buze. Cand a murit i-am tinut falcile stranse o ora ca sa nu stea cu gura deschisa un prieten a facut misto puteai s-o legi si tu cu un tifon ceva  ce credeai ca se supara pe tine camionul merge e soare si merge incet in curti se vad oameni care stateau la masa intindeau rufe se opresc se uita dupa camion cativa mosi cateva babe si doua masini merg in urma noastra. Cand ajungem la rascruce preotul citeste si nashul arunca o punga de monezi in aer copiii sar sa le prinda sunt monezi de 10 bani apoi scotocesc tot pietrisul de pe jos si pleaca acasa lenutza imi zice ca i-a iesit un herpes la gura nasha boceste in continuare maica-mea se sprijina de sicriu, a slabit, florica se uita pe cer o sa inceapa sa ploua, taica-meu apasa pe claxon de multe multe ori, si numai asta ma emotioneaza am impresia ca asa isi ia el la revedere dupa 3 ani in care a hranit-o si spalat-o in fiecare zi, camionul intra in curtea bisericii, nasha urla “nu e bine aici aneto, nu e bine aici, hai acasa aneto” si lumea merge in tacere pe langa camion, se aud clopote mama imi face semn sa ma uit in clopotnita un nebun – uite zice nebunul din clopot intram in biserica o slujba de o ora, o ora si ceva, apoi barbatii apuca sicriul si il duc pana la bolta incepe sa ploua un gropar inalt blond si unul mai mic fara dinti apuca sicriul il baga inauntru, in bolta de langa bolta bunicului, aruncam cate un pumn de pamant nasha urla- “ilie, ilie, ai furat-o pe aneta, ilie hotzule, da-mi-o inapoi”. Groparii pun ciment si fixeaza placa de beton. Toti oamenii pleaca si se urca pe platforma camionului. Mama prinde un buchet de garoafe pe care l-am cumparat din Alexandria pe drum si le leaga langa cruce.  Groparul fara dinti zice- “vezi, i-a parut rau lui dumnezeu de ea. I-a parut rau ca de aia ploua”.

Bem visinata si un coleg al lui taica-meu povesteste un desen animat rusesc vechi cu un lup si cu un caine. Toata masa il asculta uimita. El e matematician, ceilalti sunt tarani. Se uita la el cu ochi mijiti si il intreaba daca la desenele astea se uita cand erau mici sau… ce e asta, om in toata firea sa te uiti la desene animate. Facem glume. Culegem soc. Mergem acasa.

Acasa pe drum spre repetitii ne gandim sa trecem prin piata victoriei, miercuri in ziua protestului la care s-au anuntat 60000 de participanti. Mergem dinspre aviatorilor spre victoriei, si trecem printre o gramada de barbati burtosi si multumiti care déjà pleaca din piata. Pe laterale, siruri nesfarsite cu autocare care au adus oameni din toata tara. Unii déjà stau pe banca sau pe iarba la o sticla de palinca, altii se alearga prin parcul kiseleff  si striga “jos baghera!”. Majoritatea sunt zambitori si surescitati ca la o excursie cu scoala. Pe masura ce ne apropiem de piata, trecem de grupuri organizate, cu tricouri si sepcute la fel- cel care conduce are un fluier verde fosforescent agatat de gat si merge mai apasat, vorbeste mai tare si cu gesturi mari, de lider. Toti liderii au burta. Pe banci, langa piata, grupuri de femei care isi vand produse avon. Piata e plina de oameni care scandeaza civilizat si fara entuziasm, la indemnul cate unui conducator cu fluier. Se scandeaza antibasescu and all that. In incheiere, se pregateste o surpriza- cerebel canta o melodie despre romanul care s-a nascut fara noroc, si lumea asculta legananandu-se intr-o doara. Cativa batrani pe margine fac desene cu bastonul pe pavaj, in praf. Ne gandim cum ar fi ca ei sa fie adevaratii protestatari si sa faca un plan de atac- o strategie- voi veniti pe aici, babele in carucior vin pe aici, altii intra pe aici si atacam la ora x. Cordoane de jandarmi cu mainile la spate se uita undeva intr-un punct fix pe cer. Cerebel canta. Batranii fac mai departe scheme cu bastonul in nisip. La unu si ceva protestul se termina, si toti se indreapta civilizat catre autocare.

Merg la piata- batranii din cartier, pe care ii cunosc de vreo 15 ani, arata slabiti si in curs de descompunere. Se tarasc incet catre piata cu o plasa. Un tip cu handicap trece pe langa mine si flutura din carja, uitandu-se cumva prin mine. Langa alimentara, o batrana care cerseste. Pe drum, o alta batrana, care are o fiica cu handicap, tourette-like, incearca sa tina pasul cu fiica-sa, care bolboroseste nervoasa: “nu mai iesim niciodata din casa, intelegi? Niciodata!” si maica-sa da din cap cu amaraciune- “bine mama, nu mai iesim. ”

photo source >>>