All Stars For Outernational
La drum cu tata, un road movie plin de candoare, din 3 februarie în cinematografe
Made in RO - Târg de design românesc, ediția #8
Lansare Catalog
Food & fun la Piua - 28 de ateliere pentru copii și părinți

amsterdam 2

de Vera Ion  |  13 septembrie, 2010  |  4 comentarii

Luni seara stam pe veranda din bergstrat, bem bere vorbim despre chestii pe la 11 noaptea auzim scandal de peste drum ma uit pe geam si vad ca toti stau cu mainile ridicate apoi auzim “get in now!” si ne ingramadim inauntru ne trezim in bucatarie baricadati cu lumina stinsa si stand sub fereastra si cand ne uitam in jur cu noi mai e un tip care lucreaza vizavi in cafenea si care tocmai iesise sa duca gunoiul cand un tip cu pistol a intrat si a inceput sa urle give me the money s-a gandit ca nu e combinatie sa intre mai bine se ascunde la noi e a doua spargere in 3 saptamani in acelasi bar, C si I au fost martori si la cealalta doar ca atunci nu au fost amenintati cu pistolul. Nu apuc sa vad dar S spune ca a vazut teava pistolului si apoi lucrurile s-au precipitat si ne-am trezit toti incuiati in bucatarie sunam la politie apoi mai stam un pic cu lumina stinsa cand iesim un tip cu rucsacel de turist ochelari si geaca de fash il intreaba pe C daca a vazut in ce directie a luat-o hotul nimeni nu a apucat sa vada nimic. Tipul cu rucsacel e politist sub acoperire se pare ca sunt foarte multi care lucreaza asa, cam cate unul in fiecare piatza principala si diversi care stau prin coffee shopuri. Sunt politistii oficiali, blonzi si bucalati, imbracati in alb, zambitori, politicosi, toti frumosi gen ken dolls, si politistii sub acoperire, care arata normal si sunt imbracati ca turistii sau o ard in trening. Tipul cu rucsacel isi continua ancheta in bar apoi peste vreo ora il vedem in strada impungand niste tufe cu un batz de metal. Raman cu I vorbim pe la unu noaptea apare A, ne povesteste ca a fost o alarma la unul din squaturi unul destul de mare intr-un depozit, s-au adunat vreo 30-40 de oameni la alarma s-au dus sa vada ce se intampla si au gasit politia incercand sa sparga usa cu niste pari. Cand i-au vazut, politistii au zis ca au primit un telefon cum ca cineva a incercat sa dea o spargere si de aia au venit. Ne culcam intr-un tarziu, si pe la 6 il auzim pe H spunand ca tocmai a fost evacuat alt squat in timpul noptii. I imi povesteste ca de obicei cand te evacueaza, iti dau 30 de minute sa iti aduni toate lucrurile si sa iesi, apoi intra si primul lucru pe care il fac e sa distruga instalatiile electrice sa sparga chiuvetele geamurile sa smulga prizele sa taie curentul astfel incat locul sa devina brusc de nelocuit.

A doua zi mergem la mare, de fapt un canal care da in Marea Nordului. Ijburg. Furtuna, nisip, apa. Stuf. O peninsula care se defriseaza ca sa se construiasca mai multe hoteluri. Curenti de apa. Apa. Nisip miscator, daca pasesti pe el te scufunzi. Pe sub el trece un strat de apa. Undeva pe o parte a plajei doua echipe cu tricouri corporatiste joaca volei. O constructie cool alternativa cu niste buddha mari de ciment vegheaza plaja. Inot. Ne plimbam. Vine furtuna. Plecam. I. spune ca aici in olanda singurul lucru bun e cerul. Mergem cu bicicleta prin ploaie o ora. Ploua torential.

A doua zi stau cu I la cafea pe veranda, apare H cu niste manusi mari si ne zice sa il ajutam ca a vazut niste scanduri perfecte pentru scari. H e specialist in constructii de lemn scari si tot ce insemna tamplarie. Mergem la doua strazi distanta si gasim niste scanduri groase lungi de vreo 3 metri, le luam toti trei si tragem de ele pana in fatza casei. H vrea sa faca un set nou de scari din ele. Le lasam pe strada, I si H intra sa vada cum le putem baga inauntru. Apare un tip cu specutza si tricou patat cu vopsea, care se opreste langa scanduri, se apleaca, le ia si incepe sa le care inapoi de unde le-am luat. Incerc sa il intreb daca e sigur ca are nevoie de ele, nu imi raspunde.

Restul saptamanii pregatim petrecerea pentru lansarea cartii lui C. C. a strans cu taxi-bicicleta 2000 de euro ca sa o publice, acum o sa o lanseze la o petrecere intr-un squat imens care urmeaza sa fie evacuat pe 1 septembrie. Apoi o sa si-o vanda singur. Mergem sa vedem spatiul. Sunt cateva camere pline de obiecte. Masti, manechine, instrumente, peruci, saci de haine. Majoritatea merg la gunoi. J, tipul care sta acolo, face haine si tot felul de performanceuri. E in instant collective, un grup de artisti din amsterdam. A locuit acolo 4 ani timp in care a tot strans obiecte pe care acum trebuie sa le arunce. Ne spune sa luam ce vrem- haine, instrumente. Cladirea o sa fie daramata si reconstruita ca office building. Vizavi de intrare e un panou imens cu o reclama pe care scrie mare building creativity. Sambata e ultima petrecere in cladire. Rearanjam spatiul. H fixeaza scarile care duc spre acoperis. Rostogolim pe scari o papusa imensa grasa imbracata intr-o salopeta militara, care ocupa o suprafata de 2 metri patrati. O ducem la gunoi. J. intra strigand sa nu o aruncam ca e o opera de arta. Rostogolim papusa inapoi. Aruncam din greseala asteruturile de pat ale lui J, apoi le aducem inapoi in casa. J e disperat. Apoi se calmeaza si ne spuna ca it’s gonna be a great party.

Vine masina editurii cu cele 200 de carti tiparite. Un domn gras cu fata de olandez ne da cartile, in cutii. Ii dam o sticla de vin. Ne zice ca a fost si el o data in romania, acum vreo 45 de ani, dar ploua. Ne ureaza succes, isi ia sticla de vin si pleaca. Terminam de aranjat spatiul, ne ia cam 8 ore in total. Sar sigurantele, de la niste lampi improvizate in niste butoaie. Reparam sigurantele. Lumea vine la petrecere. Un tip decide ca e nevoie de mai multa lumina, smulge niste placi din tavan si baga un stroboscop. Cineva scoate pe acoperis un cos de supermarket in care face focul. Se aduna 100 de oameni poate mai multi. Se vand cateva carti. Se fac cateva donatii. Petrecerea se termina pe la ora 2 a doua zi. Spalam pe jos, strangem, curatam, plecam cu bicicleta. Trec pe langa o vitrina imi vad fatza si ma simt ca o fantoma.

Restul saptamanii mai lucram 2 zile, cand reusim sa prindem cateva ore de soare. In rest ploua. Intr- una din seri mergem la the nieuw anita, un cinematograf care da filme rare si foarte rare, care ori sunt rare si foarte bune ori sunt rare ca sunt foarte proaste, si vedem un film care e considerat o orgie de gloante unul din primele filme ale lui john woo apoi mergem la D acasa mancam, vineri ne pregatim sa mergem la ADM un festival langa amsterdam luam cort paturi perne mergem cu bicicleta. La intrare o instalatie care reproduce un zgomot de tunet care se aude tot timpul pe fundal tema festivalului e “bliksem” adica fulger si la adm vin oameni care construiesc instalatii pe tema asta stam in gradina lui k, care locuieste acolo intr-o rulota impreuna cu multi alti oameni o comunitate de oameni care stau in rulote in jurul unei hale imense care e squatuita de vreo 12 ani, si care au plantat o padure in jurul halei. Pe teritoriul adm sunt rulote copii dezbracati care se joaca constructii imense de fier ruginit, cadillacuri vechi din anii 70, papusi de fier, de cauciuc, de toate marimile atarnate in copaci, ascunse prin tufisuri, barci. Un ponton de pe care se vede un port. Stam la festival trei zile. Il cunosc pe J, un tip blond, frumos, care are cel mai luminos zambet pe care l- am vazut vreodata, si care imi spune ca are depresie cronica, sta acasa si ia 900 de euro pe luna pentru asta. Ne plimbam impreuna cateva ore si imi spune ca nu e obisnuit sa stea atata timp atat de aproape de o alta fiinta umana si ma roaga sa plec de langa el. A doua zi ii cunosc parintii, care au venit sa vada cum e festivalul, doi olandezi middle class zambitori si bonomi care se plimba dand din cap multumiti printre freakshi cu zgarzi si lanturi la gat, old punk-rockarollas tatuati, spanioli tigani care iau mdma cu lingurita, bucatarese natural beauties cu picioare paroase cookin vegan food, technotrance kids pe speed, goth punks, batrani cu barba de un metru imbracati intr-o panza, caini si copii dezbracati care se alearga si se musca prin nisip. Il cunosc pe Y, si ne plimbam zece ore impreuna pana cand adormim amandoi in rulota lui decorata cu panze mov cu print de leopard. Y are 47 de ani si vrea sa fie femeie. Are ochi albastru deschis aproape albi si nu vorbeste cu nimeni. E inalt, poarta o fusta scurta de blugi si are dresuri cu leopard, si un fel de bustiera-sutien care ii ridica sanii. Isi cultiva sanii de vreo 10 ani, ia hormoni pentru asta. Sanii lui arata ca ai unei fetite de 13. E ras in cap. Spune ca ar trebui sa isi faca the HIV test. Plecam dimineata din ultimul club deschis si mergem incontinuu zece ore. Imi repeta sa nu il tin de mana. Are mainile mari, roz si foarte aspre, si unghiile facute cu rosu inchis. Imi spune ca ultima oara cand a fost indragostit, a fost indragostit de o fata, si ca asta s-a intamplat acum 13 ani. De atunci nu a mai vrut sa simta nimic de genul asta. Dragoste. Spune ca s-a saturat de toate prostiile masculine de power trip si relatii bazate pe forta si de asta ar vrea sa devina femeie, cauta altceva. Ne intalnim cu o tipa care plange nevrotic, ne spune ca cineva a intrat in sala unde urma sa aiba spectacol si i-a spart jumate din sticlele cu care urma sa aiba spectacol, toate obiectele ei erau de sticla si acum sunt sparte imprastiate pe toata podeaua mergem si maturam podeaua spalam podeaua plecam. Ajungem la marginea adm-ului aproape de iesire ultimii oameni care mai sunt treji in afara de noi sunt pe punctul de a se lua la bataie ii calmam stam toti pe marginea santului si vedem in lumina diminetii oprind o masina de politie apoi doi politisti in camasi albe vorbind cu cineva la intrare, vorbesc timp de un sfert de ora si se uita inspre noi de pe partea cealalta ne uitam la ei amortiti, prin praf, se aud in continuare sunete de tunet, e soare, o lumina alba puternica, politistii intra cativa metri se uita in jur se invart in jurul unor rulote, masina ramane parcata afara, nu ne miscam si continuam sa ii privim pana pleaca. Ne ridicam, eu si Y plecam mai departe, gasim niste oua fierte le mancam, gasim niste bere, ramanem intinsi pe iarba in soare si ne tinem de mana. Are palmele roz ca si cum un strat de piele i- ar fi smuls. Spun ceva si ma trezesc plangand dar nu mai stiu ce spun, Y isi sterge lacrimile, tacem si nu imi dau seama de ce am inceput sa plangem. Dorm jumatate de ora la el in rulota, apoi plec, i- am promis lui C ca il ajut sa isi vanda cartea, o instalam pe un stand unde un fost dealer din Londra, acum sculptor, vinde ceai. Vin si ceilalti prieteni, mergem la concerte, C are concert cu formatia in care canta la bass intr-o sala in care formatiile canta in spatele unei plase, si in public sunt parcate doua masini ruginite anii 50, una decapotabila, alta cu geamurile sparte si tabla indoita. Primele randuri din public sar pe ele si dau cu picioarele in portiere la fiecare melodie mai agresiva. Y mai apare din cand in cand in timpul zilei, cu ochelari mari de soare. Sta mereu retras si nu vorbeste cu nimeni. Sta tacut cate o ora, apoi se muta in alta parte. Noaptea imi spune ca trebuie sa se culce pentru ca va canta a doua zi. Stam cateva ore tacuti la un foc unde toti vorbesc incontinuu. Imi spune ca probabil daca ai sti tot ce e in mintea oamenilor ai innebuni. Pleaca sa se culce. Focul ramane aprins pana a doua zi mult dupa rasarit, si grupul spaniolilor canta incontinuu, raman treaza pana dupa ce spaniolii pleaca la culcare, dorm 40 de minute in cort si merg din nou incoace si incolo singura, ma intalnesc din cand in cand cu Y care a dormit 5 ore dar nu stiu ce sa ii spun pentru ca nu mai pot sa articulez mare lucru, seara intru in hangarul principal si il vad pe Y pe scena, cu un instrument inalt subtire de metal despre care C imi spune ca este un contrabas electric, steel bass, pe care si l-a construit singur. Suna intunecat si greu. Improvizeaza impreuna cu un spaniol care canta la saxofon, si care dimineata era unul din cei care vroiau sa se bata langa iesirea din festival, si un tip la tobe care priveste contrabasul lui Y cu o figura total hipnotizata, cu ochii holbati si gura deschisa. Canta timp de 2 ore. Ii filmez. Suna perfect. Apoi ne strangem cortul, ne luam bicicletele si ne intoarcem in amsterdam.

A doua zi la 7 dimineata plecam, iar la 10 suntem in autocar. 40 de ore, eurolines. Autogara buzesti marti noaptea la ora 2.

Prima zi in bucuresti, acasa. Etajul zece. Afi palace. Ciment, sunetul masinilor. Se strica masina de spalat. Strang apa vreo 2 ore, cu toate prosoapele din casa. Vecinul de jos bate la usa. Deschid usa si ma priveste incruntat. E gras, cu ochelari. Nu mai are mustata. Se uita la mine si imi spune, apasand fiecare cuvant : “cand o sa fii normala?”. A doua zi merg doua ore pe jos in oras. Sunet greu de masini, miros de gaz, intoxicare. Suna ca muzica lui Y. Imi place. E intunecat si dens. Vineri ies in oras. Mai multi prieteni. Vorbim ne distram. Unul imi povesteste ca a fost in africa in iarna trei saptamani in desert si acolo e cel mai tare loc de pe pamant nimic din ce ai trait sau vazut in europa nu mai e valabil in desert. E altceva o lume la care s-ar intoarce oricand, si maine. Imi povesteste de africa cateva ore si cand plecam spre casa isi ia trei pumni in fatza de la cel mai bun prieten al lui. Raman si ii sterg fata de sange. Niste lesbiene bete se clatina si incearca sa imi explice de ce sunt ele importiva violentei. O doamna de la o alimentara ne da o sticla mare de apa sa ne stergem pe fata si pe maini, ne zambeste tandru si ne spune sa o pastram ca poate mai avem nevoie. Ma intorc pe la 9, cu sange pe maneca, dorm. Seara un gratar. O casa imensa, in salajan, doua etaje, scara interioara. Masa plina de carne. Porc, pui, carnati, mici. Mancam. Discutam despre incredere in cadrul echipei de lucru in cadrul proiectului relatii cu directori de teatru si actorii care sunt sau nu sunt niste bestii care cand simt sangele sar pe tine. Dorm intr-o mansarda in camera fratelui unei prietene, care si-a pus deasupra patului o mustrare scrisa de la scoala unde se anunta scaderea notei la purtare pentru cele 16 absente facute in ianuarie 2010. Dimineata beau cafeaua intr-o gradina amenajata perfect, cu brazi, doi mesteceni, trandafiri, gazon, mangnolia, pietre albe si sprinklin water, si vorbesc cu o prietena despre de ce le e romanilor rusine ca sunt romani cand ies din tara. Ne dam apoi seama ca nu numai romanii ci si americanii ne terminam cafeaua ne urcam in metrou 1 decembrie directia preciziei merg pe jos de la eroilor. Fac poze cu academia militara pentru ca observ ce mare e pentru prima oara in aproape 30 de ani. Merg pe bd timisoara, masini, gaze, zgomot. De la afi palace se aude un beat de petrecere. Acasa. Un cd cu new music new york 1979 from the kitchen archive, sunete experimentale repetitive dizarmonice.

EVENIMENTE

4 răspunsuri la “amsterdam 2”

  1. cili spune:

    se-aduna ceva intamplari. e bine.

  2. vera spune:

    bine pentru ce?

  3. bufnitza alba spune:

    Brici !!! M-a inspirat. As ilustra acest intamplari cu foto si video si grafica si text si orice e bun pentru ochi….ca pentru urechi e deja foarte bine. Bravo.

  4. vera spune:

    oricand simti ca te inspira

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *