All Stars For Outernational
La drum cu tata, un road movie plin de candoare, din 3 februarie în cinematografe
Made in RO - Târg de design românesc, ediția #8
Lansare Catalog
Food & fun la Piua - 28 de ateliere pentru copii și părinți

[08.09-17.10]

de Vera Ion  |  18 octombrie, 2010  |  0 comentarii

in bucuresti. ma hotarasc sa merg mult pe jos. imi spun ca trebuie sa imi gasesc de lucru cat mai rapid. imi fac un obicei sa merg de la mine de la bloc pana in intersectia de la razoare pe jos, si uneori pana in centru. miroase a gaz, aproape trec printre masini. in unele zile cerul e total gri, alteori se lumineaza de la pranz incolo. uneori, langa blocurile de 4 etaje de pe dreapta, o doamna mancand salam. sta pe bancuta. sau o familie, el si ea, mancand salam dintr-o punga, pe genunchi. merg des prin zona sf spiridon/ok/ tudor arghezi. la un mic rond langa un colt cu tudor arghezi, un tip la vreo 40 sta intr-o cabina telefonica, in fiecare zi, pe un scaun de plastic roz. mai e un tip cu barba si geaca de boschetar care sta tot timpul langa acelasi rond, pe scari, si nu se misca de acolo. ne privim in ochi de cate ori trec. o data il salut, dar nu imi raspunde, doar se uita la mine lung. la cateva zile dupa, trec pe langa el impreuna cu un prieten si ne striga- trebuia sa ma avertizati la inceput!

pe strada, ma reobisnuiesc cu comentariile de care uitasem cu totul- ce picioare ai mancatzash pizda ta, nu-ti sta bine blonda/iti sta bine blonda, mi-am luat nevasta, vrei sa fii nevasta mea, ti se vad chilotii, iti cad pantalonii. merg in pipera, la etajul 14 al unei cladiri imense de birouri. totul e cu carduri, cipuri, senzori. termin ce aveam de facut si iau liftul. se blocheaza la 13. cobor la 12 dupa ce suna alarma si vorbesc cu cineva la microfon, iar la 12 o doamna foarte cosmetizata, care sta la un fel de birou de intampinare, striga- care te-ai blocat ma in lift? apar eu, o salut. ma saluta. toate lifturile se pare ca sunt blocate. nu merge nici unul? nu. puteti sa-mi aratati unde sunt scarile va rog? nu sunt scari. cum nu sunt scari? nu sunt. si oricum ca sa ajungeti la ele trebuie sa treceti prin firma noastra, ceea ce nu se poate. si oricum, scarile nu comunica cu iesirea. ma uit la ea, se uita la mine. si pe unde ies? nu stiu. stau asa un sfert de ora, in timp ce ea continua sa isi vada de treaba. in cele din urma, lifturile repornesc si ies din cladire. apoi merg pe strada mult inspre piata aviatorilor, o buna parte tot printre masini, pentru ca jumatate de strada cu tot cu trotuar e in constructie. se aude bormasina.

nu prea am bani, imi calculez o punga de saratele ca sa imi taie foamea, ajung intr-o statie de autobuz, un batranel vine abia miscandu-se spre mine, si ma intreaba daca l-au bagat in circulatie. ii tremura mainile, picioarele, vocea. alaturi, 2 mame vorbesc despre inceputul scolii. una rade- “deci n-au facut nimic nici azi? la cat le-a dat drumu’?” mosu se duce, o intreaba daca l-au bagat in circulatie. mama ii spune nu stiu, da stai jos aici poate ai obosit. se ridica, batranul se aseaza. cand trece de mine, observ ca la spate are o doza de bergenbier intr-o punga de plastic, pe care o tine la spate. luam acelasi autobuz. cobor undeva langa herastrau, unde se lucreaza la un gard. o data cu mine coboara si batranul, cu punga lui cu bergenbier, si se pierde undeva in parc. intru in parc si ma intind pe o banca. foarte multi oameni cu biciclete inchiriate. majoritatea pedaleaza cu grija, ca si cum tocmai au invatat sa mearga. un homeless cu jumate de fatza acoperita de o buba neagra se joaca cu un caine lup, il strange la piept, vorbeste cu el. pe caine il cheama bobi. stau intinsa pe banca si ma uit la un pom. simt unele priviri intrigate de la unii care trec pe langa mine, si care ma masoara sa vada daca nu sunt lesinata/beata pe banca, iar cand vad ca sunt treaza, isi muta imediat privirea. apoi merg pe jos pana la romana, pe drum incerc sa imi iau o nectarina cu ultimul un leu care mi-a ramas, dar toate nectarinele si merele pe care le gasesc sunt toate peste un leu bucata. ma gandesc sa ma duc la amzei sa cumpar un mar, si cand trec pe langa nic ma intalnesc cu fosta mea prietena din scoala generala, care acum lucreaza in publicitate, tocmai s-a intors din vacanta in canada, si e foarte relaxata, mai ales pentru ca acolo a avut o experienta cu o tipa shaman, care i-a facut o sedinta. i-a spus ca in clipa in care suferi un shoc, o parte din sufletul tau fuge. in sedintele ei, shamanitza iti aduce partile care au fugit din suflet inapoi- sau din ce in ce mai aproape. toata sedinta se bazeaza pe sunet- un fel de transa indusa prin niste clopotei pe care ii suna ritmic. la inceputul sedintei iti explica exact fiecare miscare pe care o va face si fiecare parte a camerei in care se va duce, deplasand sunetul in directii si la distante diferite. imi spune ca si-a vazut animalul interior si ca e in process de a-si recupera bucatile pierdute de suflet. ne despartim, pleaca.

peste cateva zile imi gasesc job. chelner/ospatar la o cafenea in orash. fac cateva ore de proba, colegul ma invata sa duc tava- cu o mana o tii fix pe centru, ca sa ii prinzi centrul de greutate, cu cealalta o sprijini. atributii- maturat, scos terasa, sters mesele, curat la baie, mop si matura inauntru, apoi servit clientii, apoi la sfarsitul zilei spalat tacamurile, numarat si impartit bacsisul. tacmurile se tin pe niste cosulete impletite. dupa prima zi ma obisnuiesc. dupa primele 2 zile de lucru consecutive stau in pat. nu pot sa ma misc, dar ma simt foarte bine. descopar superjail si adult swim. descopar robot chicken si merzbow. intre timp reluam spectacolul. incepem repetitii. mergem la vaslui, la festivalul umorului c. tanase, a 40-a editie. suntem cazati la un hostel putin in afara vasluiului, la everest. seara mergem la un spectacol. pe scena, inainte de inceperea spectacolului, e un gramofon vechi, decupat de un cerc de lumina. apoi se aud un jingle de 5 minute cu the vaslui international theatre festival, si niste melodii de desene animate. apoi vine un domn care incepe sa recite o poezie in deschiderea spectacolului. recita vreo 3, intre care una are morala ca naratorul are o pula foarte mare. poeziile se termina, se trage cortina, lumea aplauda. sala e plina, aprox 500 de locuri, plina ochi de lume. se aplauda dupa fiecare scena, se rade mult. se joaca o comedie bulevardiera cu un domn englez de inalta influenta care are o intalnire de afaceri la un hotel cu secretara, pe care o pune sa se imbrace in furou. apoi un tip cu ochelari negri vrea sa intre pe geamul lor in camera de hotel, dar geamul cade pe el si tipul moare. cadavrul e pus in dulap, in incercarea omului de influenta de a nu chema politia ca sa nu afle nevasta ca el e aici cu secretara. vrea sa musamalizeze totul dar intre timp baiatul de la room service ia din greseala rochia gri de job a secretarei, care e nevoita sa ramana in furoul verde cu leopard si de fata cu alti oameni. apoi mergem la cina si apoi in club arsenal, unde e aproape gol. mese de billiard, fotolii de piele rosie si filme porno dupa unspe noaptea, la televizoarele agatate in tavan- cu tipe dezbracate care se mangaie. a doua zi mergem in sala sa pregatim spectacolul, e frig pentru ca se pare ca nu s-au platit datoriile la caldura. un domn vine cu cateva ligheane roshii pe care le pune pe la colturi, ca sa picure apa in ele. afara ploua. sala se umple. majoritatea pusti, tineri. domnul recita o poezie lunga de tudor arghezi, pentru ca, precum spune el, a observant ca pentru acest spectacol publicul e format in mare parte din tineri. jucam. se rade mult, se aplauda dupa fiecare scena. seara il cunoastem pe o., mergem la el acasa. are un tablou mare deasupra canapelei din sufragerie. cu un luntrash, spune el, care ii duce pe muritori dincolo. muritorii danseaza pe o pluta. luntrashul are o cruce desenata pe spate. unii spun ca e doar puloverul lui rosu desenat peste marginea de culoare intunecata a plutei, altii ca e o cruce. o. spune ca n-a dormit toata noaptea. am stat in teatrul mintii mele, zice. la un moment dat dupa ce se uita o ora la tablou, incepe sa se sufoce. iese pe balcon. zice ca s-a tripat de la tablou, nu mai poate sa respire. s-a uitat prea mult la el. intr-o jumatate de ora dispare, se duce sa se culce. ramanem cu cativa prieteni de-ai lui o., si desenam fiecare chestii pe o hartie. ce ii vine in cap, pe cine vede in fatza lui etc. a doua zi ma intorc in bucuresti cu un maxi taxi in care langa mine un tip vorbeste nonstop, tourette like, si tovarasul lui, un tip tacut, bea spirt. la un moment dat, celui care vorbeste mult i se atrage atentia ca nu toata lumea are chef de glumele lui. “lumea e suparata”, ii spune un calator ”toata lumea sau aproape toata lumea e suparata. nu au ei chef de glumele tale. tre sa ne purtam si noi mai altfel, om fi din moldova, dar acum mergem la bucuresti.”a doua zi merg cu un troleibuz si imi numar banii pe care ii am in portofel. o doamna din fatza mea se apleaca spre mine- “sa nu mai faceti asta niciodata!!niciodata, niciodata, niciodata. nici nu stii cand iti fura”. eu ii raspund ca pot sa controlez ce mi se intampla daca am grija sa nu imi fure nimeni din geanta. nu, nu poti, spune ea. nu poti. tu crezi ca ai grija, si ei iti iau din geanta. iau tot, tot ce-apuca. doamna locuieste cu fiul ei de 36 de ani, intr-un apartament de 4 camere. mai are un fiu plecat in germania si o fiica prin rahova. cand merg la fie-mea, imi pun toti banii intr-un buzunar inauntru la o vesta pe care o port eu pe dedesubt. nu las nici un ban in portofel. mi-e frica. zice ca fiul nu vrea sa se mute singur, vrea sa stea cu ea. nu vrea el sa plece. se vaita ca nu poate sa vina cu cate cineva acasa pentru ca sta cu mama, dar tot nu vrea sa plece. mama, eu cu tine vreau. s-a despartit de prietena, care il insela si l-a lasat pentru nu e cu bani. in aceeasi zi iau un taxi. soferul imi spune ca are o fata handicapata care n-are pubertate, n-are sani si are 29 de ani. sta cu el, el are grija de ea. ei abia ii ajunge pensia de tigari. are o singura placere: sa fumeze. stau amandoi la casa, undeva spre iesirea din oras. a reusit sa faca rost de bani de lemne. e la pensie dar nu-i ajung banii si s-a angajat taximetrist, numai ca nu il prea tin bateriile- obosesc repede, spune. dar am altceva de facut? n-am. peste vreo 2 zile merg la o curte undeva spre marginea oraslui in care sunt biciclete second hand, imi iau una din germania, a doua mea bicicleta pe toamna asta. merg in trafic pe strada, impreuna cu un prieten care m-a condus la curtea de biciclete. miroase a gaz. trec cu bicla printre masini, prind viteza. apoi peste cateva zile aflu ca rj a fost lovit de o masina in washington vineri seara. are maxilarul fracturat, ambii pometi zdrobiti, craniul fracturat. it’s gonna be a long road to recovery, ne scrie prietenul lui. visez un urs panda in fatza blocului meu de zece etaje, cu o palarie imensa conica. ursul pashte iarba in fatza blocului apoi se urca intr-o decapotabila condusa de un tip si pleaca in viteza. ma trezesc si ma pregatesc pentru o noua zi de munca.

link#1

link#2

link#3

EVENIMENTE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *