La drum cu tata, un road movie plin de candoare, din 3 februarie în cinematografe
Made in RO - Târg de design românesc, ediția #8
Lansare Catalog
Food & fun la Piua - 28 de ateliere pentru copii și părinți
Latin American Film & Experience in Bucharest - Un festival ca o fiesta! 14-18 Septembrie 2016

[08.08-23.08]

de Vera Ion  |  23 august, 2010  |  0 comentarii

Londra- Amsterdam. In autobuz se aseaza langa mine un corean inalt. Are buze frumoase dar nu stie engleza. Se aseaza langa mine dupa ce 4 araboaice peste 50 de ani il zburatacesc de pe bancheta din spate- ‘move!’ si el se muta. Intra in vorba stangaci ma intreaba despre cortul pe care il am la picioare- “what is this?” ii explic ca un cort si imi spune imi plac corturile. In 5 minute imi arata poze cu el si prietenii lui la Wimbledon. Imi place tenisul. Iti place fotbalul? Nu, ii zic. Mie imi place fotbalul. Dupa cateva minute- in London… it’s full of italians!!  zice si rade imediat, ca la o gluma pe care de obicei o repeta de multe ori. At our university, everybody is… italian!  Rade din nou. Se duce in amsterdam cateva zile, singur. Are o harta si ma intreaba unde o sa stau. La un hostel? O sa ma uit pe harta care e mai apropiat de centru? El cum sa procedeze? Eu ce vreau sa fac primul lucru cand o sa sa jung in amsterdam? El vrea sa viziteze fabrica de bere heineken si muzeul sexului. Pe 20 august se va intoarce in coreea de sud. Are you married? Imi zice. In mare parte nu intelege nimic din ce ii spun asa ca ma intorc spre perete si dorm cocoshata vreo 10 ore. In canalul manecii visez ca am ajuns deja, si o voce sfatoasa de undeva de sus spune- you finally made it to Amsterdam. Welcome. We have to tell you that here we have a special policy for umbrellas. There’s enough umbrellas for everybody, and after you use one you have to leave it for the next person. In vis intram intr-o gara imensa cu multe linii de cale ferata. Pe margine sunt galeti mari pline cu umbrele. Ploua. Ma trezesc, e ora 4, coreanul doarme cu gura deschisa si capul pe spate. In spate cele 4 araboaice vorbesc tare ca si cum tocmai s-au trezit si sunt gata sa isi inceapa ziua.

Ajungem. In amsterdam, nori si biciclete. Mananc pe banca honey roasted ham si chifle, adica ce mi-am luat cu ultimii bani din ultima zi de peter pan in care m-am trezit devreme sa fac niste bani ca sa le iau cadouri celor din casa. Spusesem cu j ca luam micul dejun impreuna dar ea era deja treaza de vreo 2 ore, asculta cantece chiliene in bucatarie si toca ceapa la ora 9 dimineata pentru ca se hotarase sa gateasca un fel de mancare chiliana pentru diseara sa avem toti a nice last dinner. Am luat micul dejun m-am imbracat am mai trecut o data in bucatarie pe langa j care statea cu mainile in cap privind blenderul care se stricase tocmai in procesul de pasare a porumbului fiert. Mai erau 2 oale mari pe foc cu carne si ciuperci. Face o tava cu ciuperci separat pt a care e vegetariana. Poti sa verifici tu daca au vreun blender la magazinele din statie? Poate la costcutters? De ce nu ii zici lui m sa iti ia unul cand vine de la yoga. J – adica sa il sun buna m, poti sa-mi cumperi si mie un blender te rog? Nu nu cred ca e ok. J e indragostita de m deci nu vrea sa il impovareze cu sarcini. Merg pe southbank, ultima zi de peter pan.

Soare, un pic vant. Trei ore trec rapid. Fac bani de cadouri de 2 chifle si de un pachet de honey roasted ham. Plec si ii trimit un sarut lui michael jackson. Imi iau la revedere de la politistul balerin polonez. Imi da o gura de redbull whiskey de ramas bun si ma strange lung in brate. Il caut pe chaplin, ii vad doar geamantanul undeva langa un magician ungur. Ungurul imi spune ca a plecat sa vada nu stiu ce, se intoarce in 2 ore. Plec. Ii dau un mesaj- till we meet again. Cumpar cadouri de pe brick lane. Acasa cuptorul e plin de tavi acoperite de staniol. J si m intra razand de afara, s-au plimbat in parc prin cimitir ca-n adolescenta, si j e frumoasa dupa ce se plimba cu m de care s-a indragostit si care o sa plece din londra intr-o saptamana. Vin si ceilalti pe rand le dau cadourile stabilim la ce ora trebuie sa plec de acasa cum ajung la crofton park mancam afara sub copac mancarea chiliana pe care j a gatit-o toata ziua. Pana la urma a pasat porumbul cu un cutit. I-a luat vreo 3 ore. Mancarea chiliana e greu de preparat de aia de obicei se gaseste in bucati semipreparate pe care trebuie sa le combini. Daca vrei sa gatesti una de la zero trebuie sa stai toata ziua. J a zis ca uite ce fac eu in ziua mea libera pentru tine. Iti gatesc ca sa pleci bine hranita. Bem castillero del diablo. Plec. Ma conduc toti la usa. Ca de obicei, raman facand cu mana in fata casei pana cand trec de coltul strazii, cand ma uit ultima oara inca sunt acolo, lungindu-si gaturile sa ma vada.

Crofton park. Victoria. Eurolines. Amsterdam.

In Amsterdam, in gara, imi mananc senvisul cu ham. Nu am apucat in autocar. Mi-e foame si pun straturi de sunca peste straturi de sunca. Olandezii care trec pe langa mine pe bicicleta se uita lung. Fac eye contact intr-un mod mult mai direct decat englezii. Prima zi, informatie, informare. Squating actionul de saptamana trecuta, la care au participat vreo 30 de oameni si o tipa mica si nervoasa a spart usa. Imagineaza-ti- e una mica si nervoasa si asta ii place ei cel mai mult- sa sparga usi! Imi zice s. Se pune acolo si da cu bocancii, cu paru. Si sparge usa. Dupa aia ceilalti se reped in casa pun repede o masuta o saltea si gata, spatiul e ocupat. Daca e politie, vine cineva sa vorbeasca cu politia sa ii spuna ca spatiul e ocupat. Daca ai ocupat spatiul, politistii nu mai au ce sa faca. Nu au voie sa intre. S-a dat legea prin 80, cand au fost revolte imense pe strazi si tot orasu ar fi fost in flacari daca nu le dadeau voie sa ocupe spatiile nefolosite.

Stam intr-un squat in mijlocul orasului, un fel de studio imens cu spatiu de dormit, spatiu de socializat, masute, scaune, toaster, microunde si toaleta. Prima seara, vin si cantat la chitara plus bas plus acordeon plus in general tot ce poate scoate sunet, baloane, fluier. Apoi intr-o barca. Apa linistita si neagra pe canal, atmosfera romantica, vin, muzica, femei in ferestrele rosii, discut cu I despre empatie si empatizez. Barci pe canale, multe canale. Apa. O bicicleta care ma asteapta fara incuietoare pe o strada langa alt squat la care mergem a doua zi sa mancam mancare vegetariana  care ni se da gratis, sau mai exact- “platiti daca aveti chef”. Discutam ce tare e sa ocupi nu doar un loc unde sa stai, da un venue. Restaurantul e genul DIY, dupa ce mananci iti speli singur farfuria si tacamurile. Cand a fost ocupat era doar un spatiu gol, dupa aia au amenajat ei totul. Cand plecam gasim  bicicleta roz  langa un perete, fara incuietoare. Are inimioare roshii desenate pe ghidon si s imi spune scrie vera pe ea e clar e a ta.

A doua zi mergem la lucru cu bicicletele.

Batranii sunt senini si autisti. Nimeni nu prea zambeste. Foarte rar si mai mult cu genul de zambet blanc, senin, ca si cum ar fi toti din burda. Trec pe strada linistiti si cu bluze albe cu dungi bleumarin. Printre ei se strecoara squaterii. Si baietii turisti, care umbla cate 5-6 in grup, si care au venit sa futa si sa se sparga. Merg mereu in grup pe stradute si compara din ochi femeile din vitrine. In vitrine stau femei cu sutiene si chiloti sexi, care privesc pe geam si zambesc trecatorilor, scutura din tzatze, vorbesc la telefon. Baietii care trec analizeaza, dar de obicei daca vor sa intre se intorc mai pe seara. Usa se deschide, baiatul intra, apoi se trage draperia si nu mai putem vedea ce se intampla inauntru. Ceilalti baieti din gashka de baieti stau si il asteapta pe primul afara. Mandri. Grupurile nu se amesteca. Turistii cu turistii, olandezii cu olandezii, squaterii cu squaterii. Printre aceste grupuri mai sunt si grupuri de romani. In general in fatza la albert hejn, unde stau pe trepte si injura, sau in Damsquare, in piata centrala, unde au costume de zombies sau un cap de cauciuc insangerat pe umeri. Fac poze cu turistii, punand turistului o barda de cauciuc la gat. Mai sunt si multi italieni. Familii. Rastafari care cauta prosciutto in supermarket. Un prieten ne-a povestit ca a asistat intr-un parc la o bataie intre mai multi roamani cu aspect de recuperatori. Unul i-a dat un pumn in fatza altuia urland: ‘ti-am aratat lumea, ba! Te-am dus in Germania. Ti-am aratat lumea!! ‘ In jur, multi olandezi faceau jogging.

Copacii din parcuri sunt mari. Pistele pentru biciclete sunt late. Exista locuri de joaca pentru copii, destule, pe care le poti jefui. Intri cu baloanele si toate mamicile incep sa se scotoceasca in posete exact ca la un jaf armat. Iepure in olandeza e konein, diminutiv koneinchen. Sunt foarte multe diminutive in olandeza.

La albert heijn locul unde seara ne recompensam pentru o zi intreaga de munca, exista o cioara atarnata la intrare. Nu stim inca daca are o camera implantata in stomac sau e doar o cioara atarnata la intrarea unui supermarket. Salamurile ieftine sunt de la euroshop, branza e scumpa. Berea e ieftina.

In squat-ul gazda exista un arbore de numere de telefon. In cazul in care vine un politist si vrea sa intre in casa, tu trebuie sa ii inchizi usa si sa nu il lasi sa intre. Daca vezi ca se aduna mai multi politisti afara sau vreo echipa de interventie, trebuie sa suni la numerele de pe lista in ordine descrescatoare, incepand cu primul din varful piramidei. Daca primul nu raspunde, suni pe urmatoarea treapta mai jos. Daca politistii intra totusi, trebuie sa inghiti lista cu numere de telefon. Din octombrie o sa schimbe legea si squaturile vor deveni ilegale. Aflu ca olandezii urasc imigrantii de orice fel si in general toata lumea care nu e din olanda si nu e in vacanta reprezinta o amenintare. Nu ai cum sa te stabilesti prea usor aici. Si ce o sa sa faca toti squaterii din octombrie, o intreb pe p, cea in a carei casa stam noi. Majoritatea o sa fuga inapoi la familiile lor, spune. Italienii, spaniolii, inapoi la mamica acasa. Si altii probabil o sa ramana ilegali, dar sunt din ce in ce mai putini oricum.

C. lucreaza pe un taxi- bicicleta, 7 ore pe zi. Poti sa te angajezi pe saptamana, trebuie sa platesti 175 de euro in avans si lucrezi 7 ore tura de zi sau tura de noapte. Trebuie sa ai numar sofie sau cam asa ceva. Daca vrei sa pleci din olanda, ti se dau bani cu conditia sa nu te mai intorci cel putin 5 ani.

Sambata mergem la o petrecere o camera mare intunecata traversata de lasere verzi un benefit underground party technodubstepjungle cu boxe mari transpiram ne exorcizam ne ies ochii din orbite o dj-itza cu ochelari si fatza de soricel eu lipita de boxa si intreband in stanga si in dreapta isn’t she beautiful evident toti sunt beautiful majoritatea in haine-uniforma de squatter techno dark fara prea multa imaginatie dar nu conteaza toti sunt beautiful la un moment dat se apropie de boxe un tip intr-un scaun cu rotile dansam si fatza lui imi capteaza toata atentia e si el evident atat de frumos dar tipul asta chiar e frumos arata cumva ca jesus daca ar merge la rave parties si ar lua speed alt prieten al lui un tip cu sepcutza sta si el lipit de boxa imi spune stii de ce toate astea, pentru ca noi suntem 90 la suta facutzi din apa si apa raspunde la vibratii de asta reactionam asa la sunet si imi zice e prima oara cand merg la o petrecere dupa ce am iesit din puscarie de ce ai intrat in puscarie ei niste prostii oricum am stat doar o luna are 23 de ani si e grasut zice la 19 eram exact ca un junkist din ala aveam fatza supta asha si abia mergeam de la atatea droguri isi trage obrajii in jos ca sa imi arate cum avea fatza dar acum imi place sa mananc zice e ok sa te hranesti sa te dezvolti, in puscarie m-au terminat psihic aveau un post de radio pe care ascultau numai pop si nu aveai ce sa faci trebuia sa asculti radioul. Vine dimineata iesim tipul de la intrare incepe sa imi povesteasca cum e cand bagi heroina a bagat un an jumate apoi s-a lasat zice it’s like a cold cold love like a cold cold love si repeta chestia asta scrasnind din dinti si se uita undeva departe au ramas doar vreo 20 de oameni ora 8 petrecerea s-a terminat a rasarit demult soarele stim o alta petrecere zice m, tipul cu puscaria, ne luam bicicletele si plecam toti tipul cu scaunul cu rotile merge in fatza are picioarele malformate si mainile foarte puternice traversam orasul ajungem pe un teren de fotbal langa care e o constructie unde sunt ramasitele unei petreceri  psy cativa holbatzi care se misca ritmic in fatza si in spate, niste panze care au fost fluorescente atarnate de tavan si un sound system care nu merge decat pe volum minim, cativa care dorm si cativa crackheads care traverseaza spatiul fantomatic si ei cu ochii belitzi privind undeva in alta parte iesim si stam pe terenul de fotbal cateva ore e innorat si linistit apoi dormim mult si incepem alta saptamana.

Primele zile nu lucram ploua se innoreaza ploua iese soarele nu stim exact cum o sa fie vremea sau ce ne asteapta daca iesim cu baloanele prindem cateva ore prin parcuri cateva ore la zoo cateva ore in zona centrala niste politisti ne zic in piata ca n-avem voie sa dam baloane ne ducem pe o strada unde un tip cu o imensa masinarie cantatoare aproape da peste noi cu masina si ne spune ca asta e strada lui si daca nu plecam cheama politia sa ne aresteze. Plecam si apoi ne intoarcem, copiii isi sucesc capetele dupa noi, parintii sunt mai sobri, olandezii nu suporta banii la negru din principiu,  cand aud ca suntem din romania fatza le ramane blanc total sau alternativ se simte un mic rictus ca si cum tocmai au inghitit ceva foarte acru dar isi revin repede si zambesc ooooh romania! Si iti dau 2 euro.

La sfarsitul saptamanii mergem la festivalul barcilor un festival imens pe canal unde trec tot felul de barci si vapoare din toata lumea ziua se termina cu un concert pe apa intr-o piatza centrala, unde canta un pianist francez pe o scena montata pe apa si canalul e plin de barci in care olandezi peste 40 beau vin din pahare de sticla cu picior si isi zambesc multumiti unul altuia seara se termina cu o cearta cu un roman deranjat ca am vrut sa vorbim romana cu el si nu engleza, chiar daca in grupul nostru eram numai romani, e plecat din tara de ceva ani si spune ca n-a mai vorbit romana asa mult de foarte multa vreme si ca i-am futut tot filmul, ne spune aici e altceva baietzi, suntem in amsterdam, e altceva decat cu ce sunteti voi obisnuiti, lasa ca o sa va intoarceti la romania si la mioritza, si o sa vedeti voi cum e, si o sa vorbiti destula romana, spune in timp ce ne injura si ne arata muie aici e altceva.

Cautam o petrecere traversam orasul cu ferryboatul si dam peste niste rastafari care se balangane ore intregi pe aceeasi melodie intr-o fabrica parasita undeva in nord cu 10 euro intrare in club si 50 de centi intrare la toaleta, plecam dupa cateva ore cautam urmatoarea petrecere nimeni nu stie nimic pedalam inapoi spre ferryboat si pe drum pe strada goala aprox ora 5 dimineata ne intalnim intamplator cu fosta noastra colega raluca tudorache care se pare ca locuieste aici de un an, dar nici ea nu stie unde e urmatoarea petrecere e sambata noaptea dar e o liniste de moarte, pedalam pana in centru totul e inchis orasul e gol pedalam inca doua ore in orasul pustiu si plin de gunoaie nu e absolut nimeni pe strazi nici un sunet nici o miscare si s-a inchis si singurul nonstop din amsterdam. Mergem la culcare si ne pregatim pentru o noua saptamana.

EVENIMENTE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *