Se fac aproape doi ani de cind am devenit consumator frecvent de seriale.  Sint perioade in care prefer sa ramin in cadrul unor lumi cunoscute in loc sa plonjez in cele noi ale filmelor. Poate ca unii prefera sa-si incheie ziua la o bere sau citind Fichte, eu insa, de ceva vreme, in special iernile, plonjez in somn dupa un episod sau doua. Am intrebat recent o prietena care sint serialele la care s-a mai uitat in ultima vreme. Eram in perioada de pauza dintre The Wire si Carnivale, pe care o intrerupeam cu episoade nesemnificative din Futurama si Family Guy. Prietena mi-a spus ca se uita la Breaking Bad si ca merita sa incerc. Am intrebat-o  despre ce este si mi-a povestit pe scurt, ceea ce o sa fac si eu acum:

In preajma aniversarii de 50 de ani, un profesor de chimie de liceu afla ca are cancer pulmonar intr-o faza inoperabila. Pentru a nu-si lasa familia de izbeliste, in loc sa imprumute bani pentru terapie, alege sa se combine cu un fost elev, Jesse Pinkman si se apuca sa fabrice impreuna amfetamina.

Si am inceput sa ma uit. Walter White porneste, ca toti eroii, cu un statut subunitar. Viata lui, atit cit i-a mai ramas, e de cacat. Desi se pare ca este un chimist eminent, preda chimia intr-un liceu. Sotia asteapta un al doilea copil, a carui venire pe lume e nepremeditata. Pentru a cistiga mai mult, profesorul are o a doua slujba intr-o spalatorie auto. Patronul acesteia (un roman mitocan!) il umileste adesea. In familie e cantitate neglijabila, fiind dominat de figura cumnatului, agent in brigada anti-drog. Pe scurt, e un nimeni pe toate planurile si asa se pare ca va muri. Dar scenaristii i-au rezervat o cariera neasteptata.

Dupa ce afla verdictul medicilor, Walt se decide sa nu-si anunte familia de boala. Pentru a le asigura viitorul dupa moartea lui iminenta, se combina cu un fost elev, Jesse si se apuca sa fabrice amfetamina.

Dupa un an de zile, in cea de-a cincea serie, fostul profesor de liceu, dupa ce si-a infrint toti oponentii care-i blocau ascensiunea in noua sa cariera, e cu totul alt om. E bogat, conduce propria retea, iar cancerul e in remisie. Ca eroii americani de comics, White si-a dezvoltat un alter ego: Heisenberg (dupa savantul nazist). Are chiar si o alta infatisare, nu foarte mult modificata (o palarie neagra rotunda, care-i acopera capul ras, desi nu mai face chimioterapie). Heisenberg este individ nemilos, imoral si care nu stie si nici nu vrea sa piarda.  Nu-i pasa decit ceea ce a devenit afacerea lui si in care investit toata frustrarea din viata cealalta. Desi intrase in producerea de droguri ca sa obtina bani pentru a-si proteja familia dupa moarte  suma de care avea nevoie: 737.000 de dolari), Walter White nu se mai poate opri. Interesele familiei si ale celorlalti se  prabusesc neputincioase la poarta interesului propriu.

In mai putin de un an, Walter se transforma intr-un ucigas insensibil, avid de putere, care-si croieste nemilos propriul imperiu. Dar ce e puterea? Culianu spune ca puterea e o stare interioara modificata de interactiunea cu mediul cultural. In Germania cucerita soldatii rusi furau ceasuri si isi puneau pe brat cite cinci-sase bucati doar ca sa-si arate puterea. Spre deosebire de Jesse, ale carui defecte il umanizeaza, Walter White nu are supape. Nu are amante, hobby-uri, nu petrece, nu-si sparge creierii. Produs al unui mediu capitalist, forma prin care isi manifesta puterea e construirea unui imperiu economic. Nu banii in sine ii produc erectie, ci obtinerea lor.

Walter White nu e un personaj pe care sa-l indragesti, nici macar la inceput, cind suride strimb la aflarea vestilor proaste sau la mistourile celor din jur. Isi asuma victoriile, dar nu si pagubele colaterale, care ating toate planurile vietii. Orice sentimenatalism e aminat: “In sfirsit, ne putem sustine, avem tot ce trebuie si nu raspundem decit in fata noastra. In aproximativ un an, un an si jumatate, dupa ce ne facem banii, o sa fie destul timp pentru contemplare (soul searching), dar  pina atunci mergem inainte”.

De ce continua Walter White? Nu-si poate afisa bogatia ca soldatii rusi. Nu se inconjoara de femei ca Snoop Dogg. Nu face inconjorul lumii intr-un Lexus. Nu cumpara drepturile de autor pentru cintecele Beatles. Nu se retrage intr-un castel scotian. La genul acesta de lucruri ne gindim noi, cei care n-am avut niciodata bani si nici putere. Conform lui Nietzsche (pe care-l citez tot din Culianu, ca altfel nu e cazul) puterea apartine vointei individului de a rasturna valorile. Puterea e nihilism. Constient sau nu, Walter White se razbuna asupra societatii care l-a umilit, construind un imperiu care sa o submineze si sa o paraziteze. O afacere ilegala. Pentru Walter White, nihilistul, e o satisfactie enorma (si singuar care conteaza) sa fiinteze malign in sinul societatii, ca o celula canceroasa care va prolifera. Atacat cindva si vindecat, Walter White devine la rindul lui, cancer.  Si, nemilos ca orice tumoare,  ucide tot ce i-ar putea ameninta existenta.