Apoi reluam interviurile intre timp javi se pare ca e un pic mai bine urmeaza sa iasa din casa weekendul urmator ca sa il vada pe rj care vine in londra pt 2 zile, dupa o calatorie in Azerbaidjan in care a scris un document cu reguli pentru guvernul din Azerbaidjan ca reprezentant al guvernului American sau ceva de genu. Rj ajunge e prima oara cand il vad dupa accidentul de anu trecut in care o masina i-a zdrobit fatza si acum fatza ii e refacuta operatie care a costat 300.000 dolari noroc ca era asigurat si parintii au platit doar o parte (si daca n-avei asigurare? il intrebam/atunci nu imi faceau nici o operatie si imi lasau fatza distrusa), fatza arata practic la fel doar el stie diferentza imi arata o portiune de piele care e un pic mai umflata se pare ca operatiile au fost facute prin interior ca sa nu lase urme. Mergem la chris si nico ne vedem cu javi care are jumatate de fatza ridicata intr-un fel de rictus si un ochi care i se invarte in cap pare insa foarte optimista doar ca oboseste repede matt are grija de ea ii face smoothies, ii face piure de fructe nu poate sa manance decat prin pai, cand o vedem toti ne blocam cumva dar incercam sa acoperim vorbim mult rj povesteste de accident radem tare facem glume facem poze matt si j pleaca intr-o ora si se asterne o tacere de cateva minute. Apoi seara se lungeshte cu tzuica si karaoke si russian bar la 3 noaptea unde rj are un trip nasol + din cauza atmosferei din bar unde banuim femeile sunt pe prostitutie si barbatii pe combinatie si pe langa asta baga ca efect special un fum gros pe ringul de dans, plecam spre casa mergem pe jos 5 ore fara intrerupere timp in care rj repeta im freakin out ii e frica ca vor afla ca lucreaza pentru guvern, ii e frica ca va trebui sa isi arate actele, tremura, aiureaza dar reusim sa ajungem acasa facem un bbq pe acoperish unde toti ies si admira londra si demonstrantii palestinieni sau ce tara o fi aia.
Rj pleaca continuam sa ne intalnim cu romani/cautam romani, aflam ca siteul romani in uk a fost facut de o tipa fosta Miss galati care s-a maritat cu un englez bogat el a cunoscut-o in ro unde ea ii era traducatoare, el s-a indragostit fulgerator a ajuns in Anglia s-a gandit numai la ea si apoi i-a scris ea i-a raspuns imediat s-au casatorit ea a venit in Uk si a inceput sa faca intalnirile astea periodice (cea din Regents park e o continuare a traditiei), ii chema pe romani in sufrageria/gradina lor imensa faceau party-uri ea a fost prima care a deschis platforma de net si forumul pentru romani (prima forma de comunicare online pentru romani in uk), apoi a intrat in spital pentru o raceala si in cateva zile a murit, sotului i-au luat 6 ani sa demonstreze ca a fost o neglijenta a doctorilor si a sistemului britanic, apoi s-a aflat ca a chemat ajutorul in ultimele ore cand se sufoca dar nu a venit nimeni. Webmasterul pe care l-am cunoscut in Regents Park a preluat de la ea forumul si siteul, si apoi a continuat si traditia intalnirilor, desi el se ocupa de IT si nu avea pe atunci in intentie sa faca asta, acum e pasionat de toata povestea si a dezvoltat cel mai folosit site pentru romanii care vin sa isi caute de munca/romanii care sunt aici si isi impartasesc diverse povesti sfaturi si probleme. Pe fosta miss galati o chema Mady Benson si avea 29 de ani cand a murit. Siteul are 16141 de membri.
Nu se stie exact numarul tuturor romanilor din Marea Britanie, dar cei care au putut fi contabilizati (deci au acte legale) sunt aproximativ 60000. Ei trimit aproximativ 500.000 lire/zi in Romania. Se pare ca sunt multi mai multi romani ilegali, care vin sa munceasca dar li se refuza actele/sunt pacaliti de agentiile de recrutare a fortei de munca/sunt incapabili sa se descurce/prefera sa munceasca la negru. Majoritatea au probleme pentru ca li se refuza actele, si nu pot avea acte fara cerere de angajare, dar li se refuza angajarea pentru ca sunt romani. Romanii de pe santiere sunt cel mai prost platiti, dar majoritatea celor care lucreaza pe santiere sunt din Ro- Stadionul Olimpic va fi practic construit de romani ca si majoritatea cladirilor din Canary Wharf. Dar pentru ca nu pot obtine Blue Card decat foarte greu, nu pot fi angajati si nu li se poate face contract in regula. Majoritatea in primii ani isi iau tzepe la bani plus ca nu stiu engleza. Exista cursuri gratuite de engleza, numai ca pentru a avea un certificat in regula trebuie sa faci unul din cursurile recunoscute de engleza, care sunt pe bani. Cazurile care sunt cel mai des intalnite sunt cele in care romanii isi iau teapa la greu, de la angajatori romani/straini care nu le dau banii, dispar si nu ii platesc, ii platesc sub salariul minim. Majoritatea celor din constructie muncesc 7 zile din 7, vin si dorm cate 5/8 in camera. Zona unde locuiesc cei mai multi romani este in Nord, unde exista si cele mai multe casinouri pe care le-am vazut in Londra.
La Patisseria Romana, unde domnul Ovidiu Sarpe ne da prajituri/senvishuri/sarmale de cate ori ne vede, aflam povesti despre dependenta de jocurile de noroc, care e mai grea ca heroina si de care nu te poti lasa niciodata. Ni se povesteste ca unii se mai indreapta cand le vin si sotiile, altfel stau si chibitzeaza tot timpul in fatza casinoului. Chiar daca n-au bani. Apoi ii vezi dintr-o data ca nu mai beau au putina burtica sunt barbieriti- ce s-a intamplat cu tine mai vasile?/ Uite ce sa se intample, mi-a venit si mie sotia. Si atunci nu se mai duc la Casino. La Patisseria Romana sunt savarine, torturi, amandine, placinte cu branza dulce, cozonaci, carne de mici, suc. Domnul Sarpe a fugit din Ro pe un vapor in ’78 imediat dupa ce a plecat Pacepa, se pare ca era ospatarul care stia sa ii faca cel mai bine pranzul in restaurantul pe care Pacepa il frecventa la Neptun, si dupa ce el a fugit, au inceput sa i se puna intrebari. Asa ca a fugit si el. A ajuns in Londra si a muncit nonstop a avut restaurante baruri se spune ca unde se muta el se muta si romanii pentru ca e un personaj sharmant si intotdeauna iti da o prajitura/iti spune un banc. Zice ca exista o lege in Anglia care spune ca daca cineva a consumat mancare la un restaurant (nu alcool) si se ridica si pleaca fara sa plateasca, tu ca angajat al restaurantului nu ai dreptul sa te duci dupa el sa il opresti pentru ca oricine are dreptul la apa si la mancare. Clientii de la Patisserie au masini scumpe, unii dintre ei sunt mari cat un dulap, unii apar cu un ochi umflat/o arcada sparta. Se mai intampla ca daca unii romani nu sunt platiti de angajatori, vorbesc cu baietzii care se duc si le recupereaza banii. Uneori se intampla insa ca recuperatorii sa fuga la randul lor cu banii deci tot n-ai rezolvat nimic.
Pe langa Patisserie ne mai plimbam pe Southbank/Westminster/Bridge Covent Gardern, unde au aparut romanii- care lucreaza ca statui/artisti de strada. Romanii mai vechi spun ca totul ni se trage de la tigani, sunt mai multe tabere. Majoritatea dau vina pe tigani pentru tot, unii sunt mai deschisi si spun ca pe ei nu ii deranjeaza manelele, ba chiar le plac, insa prea mult fura tiganii si ne fac imagine proasta. Altii spun ca li se pare indecent ca unii fluiera manele in metrou si de fiecare data le explica strainilor ca noi romanii nu suntem tigani, tiganii au venit din India si sunt bruneti, nu ca noi, tiganii sunt migratori si fura si in general iti strica toata combinatzia. De exemplu, cei care se imbraca pe Westminster Bridge si le pun mana fetelor pe fund. Altora le e rusine sa zica ca sunt din Romania din cauza asta, s-au saturat sa ii mai asocieze lumea cu tiganii. Altii spun din contra ca trebuie sa fii mandru ca esti roman si sa spui asta de cate ori ai ocazia ca sa vada lumea ca nu suntem numai tigani si numai hoti. Ne plimbam pe Westminster Bridge ne uitam la sistemul celor cu alba neagra (echipa de peste 10 de oameni fiecare cu joburi foarte precise, unii stau de paza, altii joaca sa piarda, altii joaca sa castige, sistemul e foarte complex si totusi cateodata e unul care se panicheaza de la un sunet de ambulantza sau un claxon mai puternic, isi arunca covorashul cu alba neagra si dispare, ca apoi toata echipa sa ramana cu fatza cazuta si sa alerge dupa el- hai coaie ce te-ai cacat asa pe tine). La Patisserie mai aflam un banc, ce a zis dumnezeu cand a facut primul negru? Shit pe asta l-am ars.
Duminica ne uitam la manifestul tipului blond cu ochi albastri care a omorat 95 de oameni in Norvegia pentru a incepe genodicul conservator si anti-multicultural de pastrare a traditiei, in care ii da exemplu printre altele si pe vlad tepes alaturi de cavaleri care au luptat pentru crestinatate si impotriva islamului. Apoi ne plimbam 2 ore sa vedem unde a stat Amy Winehouse a carei fatza e pe toate ziarele acum, presupunandu-se ca a murit de la un cocktail cu diverse ingrediente, fiecare ziar are varianta lui, cea mai complexa reteta fiind heroina extasy ketamina si alcool, parerile sunt impartite. Nu ii gasim casa, mergem pe Camden Road, in spatele nostru 2 nordici, el cu o voce de soprana alto, ea plina de margele, amandoi in acelasi pelerinaj catre casa lui Amy, pana la urma abandoneaza traseul dupa 40 de minute de mers in directia indicata de 2 politisti care doar atat ne-au zis – walk straight down on camden road. Dupa ce merg mult in spatele nostru, tipul incepe sa zica cu o voce ascutita- fuck you Amy Winehouse, si pana la urma cotesc si se opresc in primul pub, noi continuam fara succes apoi mai mergem o data la Patisserie mananc o prajitura exact ca la cofetariile din ro cu multa crema de ciocolata apoi inapoi la ICR, numar zilele mai sunt 25 pana cand voi vedea aeroportul baneasa pe care il vad in fiecare seara inainte sa adorm desi nu pot sa adorm.
Se pare ca statistic cea mai grea chestie se suportat e dorul de casa, mai ales pentru cei care nu puteau sa se intoarca ani intregi ca sa obtina cetatenie si ratau inmormantari, nunti, evenimente importante, dorul e mai greu decat munca fizica unii scriu pe forum despre faptul ca in primele luni plangeau in fiecare seara, dar atunci nu au vrut sa ii incarce pe ceilalti pentru ca fiecare are problemele lui, si ca innebuneau ca nu puteau sa ii stranga in brate pe cei de acasa si se uitau la telefon sau la ecranul calculatorului ca la cel mai mare dusman. Una din experientele descrise cel mai amanuntit aici, un tip care mai intai a facut o dezbatere foarte prelungita pe forum daca sa vina sau nu, si care apoi si-a povestit experientele dupa ce a ajuns . A scris o scrisoare catre Home Office rugandu-i sa ii spuna daca Anglia il doreste sau nu, si apoi s-a hotarat sa se intoarca in tzara.

http://romani.co.uk/

http://www.cancan.ro/life-style/utile/miss-romania-ucisa-de-sistemul-britanic-de-sanatate-29453.html