Lunea trecuta primesc un mesaj de la colegul de proiect care imi spune ba nu te duce la periferie ca dau astia foc pe-acolo. La periferie inseamna zona de sud-est a Londrei unde am avut scoala si unde mai merg la biblioteca. Ajung la ICR unde stam (aka o zona rezidentiala in Mayfair ocolita de conflicte) si vad ruland pe toate site-urile de stiri din Londra aceleasi imagini- masini arzand, sticle aruncate, magazine sparte si golite. Unele materiale difuzate de mai multe ori, ruland încontinuu. Singurele pauze sunt pentru anuntul meteo, cand un tip british care pare ca se scuza balbaie repede ceva despre niste nori, apoi back to the riots. Sunt pusti, pusti de 13-14 ani, mi se spune. A doua zi chestia continua si se extinde. A treia zi continua si se extinde in tara. Internetul se umple de reactii. Unii ii injura pe looteri si acuza parintii. Majoritatea acuza politia ca nu a actionat mai repede cu arme de foc/cordoane de apa. Facebook-ul se umple de comentarii gen- trebuia sa ii impuste din prima zi, nesimtitii dracu. Macar daca ar fi avut si ei un program, o platforma. Da asa??? Macar daca ar fi distrus anumite magazine, nu chiar toate. Cea mai vehiculata imagine este cea a proprietarului de afacere mica, fara pretentii, care a muncit din greu toata viata, si a carui vitrina este sparta asa cum e sparta si vitrina corporatistului. Lumea ia foc. Ar trebui sa ii trimita pe toti negrii de unde au venit. Proprietarii turci ies in fata magazinelor gata sa-si apere vitrinele, de cateva ori ii pun pe fuga pe rioteri, pe genul pe aicea nu se trece. Toti se plang de reactia politiei, de ce n-au scos pustile din prima. Cateva hahaituri ale romanilor de pe fb, de genul pai la noi daca era ii facea jandarmeria sa curete singuri sticla de pe jos. De asemenea, este acuzata lipsa de coloana vertebrala a pustilor si lacomia lor- revolutie pentru un principiu, pentru o idee, pentru un crez, ok, da asa, ca sa fure o plasma sau o punga de haine, este pur si simplu de netolerat. Dupa cateva vizionari ale acelorasi materiale ma hotarasc sa ma duc in zona unde e scoala, desi toate videourile au plantat in mine o imagine apocaliptica, cu albi taiati si jefuiti de negri, cu autobuze explodand in flacari si vitrine cazand pe tine la orice pas. Ma plimb, stomacul meu de femeie alba imi zice mai degraba stai linistita ca nu e razboiu tau, nu stiu daca sa merg sau nu ”in zona”.
O iau pe langa Mayfair la pas, sa vad cum arata Londra in aceste zile de apocalipsa. Pe langa Buckghingam Palace aceleasi multimi de turisti ca intotdeauna, facand toti un fel de coregrafie imensa a pozelor- in grup de 2/3/4, unul face poza, restul stau la poza apoi schimba prin rotatie. Statuia reginei Victoria troneaza deasupra tuturor, cu chipul ei vigilent si durduliu. Tot zilele astea am vazut un documentar despre Queen Victoria, se pare ca dupa ce i-a murit sotul au interesat-o alte chestii decat cand traia el, cand era reformatoare si preocupata de politica- a devenit mai degraba vrajită de bijuterii si de imagine, si destul de usor de dus de nas cu complimente, cine o complimenta mai frumos căpăta sprijin de imagine in parlament, ea zicea ca se simte foarte singura de cand a murit Albert, femeia tot femeie. Traversez parcurile de langa palat unde totul pare linistit, trec pe langa Southbank inspre National / directia London Bridge, unde de obicei treceam podul din lumea negrilor in lumea albilor. Se mai aude cate o sirena si ma uit la fețele celor din jur, cateodata cateva mici secunde de atentie la sunetul alarmelor, apoi cate un gat intinzandu-se dar nici o reactie, familii cu copii jucandu-se pe plajele articficiale, mancand inghetata, cumparand suveniruri. Ma apropii de London Bridge, pana la urma primesc mesaj de la un fost coleg care e chiar acolo la scoala, in inima periferiei cum ar veni, ma intreaba daca nu vreau sa ne intalnim, profit de ocazie zic da.
Traversez podul, in jur simtitor mai multa politie. Grupuri de cate 5-6 politisti la orice colt. Instinctiv incep sa ma uit discret dupa young black people, imi dau seama ce repede mi-a intrat reflexu in cap. O ambulantza oprita langa un trotuar, unii facand respiratie artificiala unei persoane intinse pe jos cu o bicicleta rasturnata langa ea, o japoneza plange in bratele unui politist. Daca mor aici asta e, imi zic, desi ceva in capul meu imi spune ca nu o sa mor chiar aici, dar imaginile vazute încontinuu de la bbc/other news sites imi ruleaza in cap, o sa mori o sa atace metroul, poate intre timp au facut rost de bombe, un val de tipi si tipe in costum traverseaza podul garla spre metrou, e aprox ora de iesire de la serviciu, toti albi, degajati, cu serviete in mana, costume si adidasi, toti vorbesc unul cu altul intr-o ciripeala vesela, asta e ma gandesc o sa ii omoare pe toti astia la metrou, mai bine iei autobuzul e mai sigur- au mutat statia e clar aici s-a intamplat ceva– o sa atace autobuzul, tipa de langa tine vorbeste singura pare disperata – niste pusti negri intr-o statie se uita lung inspre autobuz- nu sta chiar langa geam daca o sa cada pe tine- daca dau foc la autobuz ce mai conteaza geamu- e totusi destula lume in autobuz chiar asa sa ne omoare pe toti- autobuzul merge mai departe travereseaza cartierele cunoscute, toate obloanele magazinelor sunt trase, totul inchis, pustiu pe strazi, autobuzul ocoleste Peckham care se pare ca a fost cel mai afectat, opreste- new cross bus garage. Asta inseamna inca 5 minute de mers pe jos pana la biblioteca. Primul lucru pe care il vad e o coada imensa in fata singurului magazin semi-deschis, care vinde printr-un gemuletz mic, restul storuri de metal trase bine pana jos. Cobor din autobuz si dintr-o data ma linistesc, zona imi e familiara si intotdeauna m-a scos din orice nevroza de alb, aici m-am simțit cel mai safe din toate plimbarile mele prin oras. Merg spre biblioteca, singurul magazin deschis e un Subway, ma mir ce curaj au avut, si mai e unul pe coltz, in usa caruia stau patronul si vreo doua negrese. Se uita toti la o masina de politie oprita langa trecere, din care vreo doi politisti scot doua genti imense, si altii il pun pe un tip sa semneze ceva. Politistii par calmi, tipul pare stresat- pe la 40 de ani, alb. Intru in magazin unde discutiile din usa sunt- ce s-a intamplat?/politistii tocmai l-au lovit din greseala pe tipu asta si il pun sa semneze o declaratie/ oooh my days, exclama o negresa, they gotta stop hurting people like this, or something bad will happen in the end. I’d better fuck off, i don t want my face on any camera, zice si fuge in magazin. Intru in biblioteca, colegul ma ia la misto- n-ai murit pe drum? El e un neamt activist vegetarian care conduce proteste cu toba, deci unde altundeva ar putea sa vina intr-o zi ca asta decat aici, aproape singur in toata biblioteca. Zice eu stau in hackney care a fost distrus da nu am vazut nimic. Am trecut cu bicicleta ca o floricica, nici un protest nici un magazin spart. Ma gandesc sa imi iau bicicleta sa dau o raita maine sa vad where is the action. Ii zic mai bine vii tot la biblioteca, las-o dracu de action. In caz ca nu iti dai seama oricine care nu e din gashti si trece pe acolo si pare ca are cel putin un telefon la el e batut si jefuit, poa sa poarte si tricou cu I love riots, degeaba. Asa e, zice trist.