Dicționar de sunete rare | Propellerheads
de Veioza Arte
| 14 februarie, 2010
realizator: Lucian Stefănescu pentru RADIO „EUROPA LIBERĂ”
PROPELLERHEADS
narator: Dicţionarul electronic All Music Guide ne spune că big beat este un stil care a salvat comunitatea techno de la a cădea în prăpastia căscată de propriile sale experimente. Căzînd însă în extrema cealaltă: în anumite părţi ale lumii big beat a apărut ca partea, citez: „mai puţin inteligentă” a muzicii dance, un fel de reacţie la numărul crescînd de intelectuali care-şi mîngîiau filosofic bărbile ascultînd drum’n’bass şi diverse muzici experimentale.
Sunetul big beat, aflăm din All Music Guide, este alcătuit din ritmurile sacadate şi infecţioase ale chefurilor de modă veche – vorbim de funk-ul anilor 70 – la care sînt ataşate mostre sonore, faimoasele de acum samples, adică fragmente din înregistrări muzicale vechi, sau din dialogurile unor filme, şi diverse alte zgomote din realitatea aproape imediată.
Folosirea excesivă a mostrelor sonore a făcut însă ca bigbeat să fie criticat pentru ceea ce în limba engleză se numeşte „dumbing down”, pe româneşte „a prosti”, valul electronica de la sfîrşitul anilor 90. Şi chiar dacă interpreţi şi trupe ca Fatboy Slim, Chemical Brothers, Prodigy, sau Propellerheads, cei pe care-i auziţi acum, au lovit topurile americane şi au avut parte de cronici favorabile, chiar şi din partea criticilor rock, majoritatea amatorilor acest stil au sfîrşit prin a se plictisi de utilizarea exagerată a uneltelor de producţie electronică în dauna instrumentelor muzicale reale
TRACK
NARRATOR: „Proppelerheads” sînt organistul Alex Gifford şi bateristul Will White, din localitatea engleză Bath. EI au devenit faimoşi peste noapte în 1996 cu un single, „Dive”, cumpărat de firma Adidas pentru o reclamă. Primul, şi ultimul, după ştiinţa mea, album long play „Proppelerheads” se numeşte „Decksanddrumnsandrockandroll”, un nume care defineşte exact conţinutul: tobe, mostre sonore de pe discuri vinil, clapele orgii Hammond şi rock’n’roll. Sau ceva de genul ăsta. Piesa „Take California” deschide acest album.
____________________________________________________
Lucian ȘTEFĂNESCU (n. 1959), ziarist, corespondent la Biroul din
București (din 1991) și apoi redactor în Serviciul românesc al Europei
Libere la Praga (www.europalibera.org)
Ascultă muzica şi radio „Europa Liberă” de la vîrsta de 11 ani (1970).
De la vîrsta de 32 de ani (1991) lucrează la radio „Europa Libera”. A
scris poezie la „Echinox”, a jucat teatru la „Ars Amatoria & Fiii”, a
relatat din Chişinău pentru „Caţavencu” (prima serie) despre
declararea independenţei Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti.
A luat peste o mie de interviuri (John McLaughlin, Harry Tavitian,
Sofa Surfers, Fanfara Ciocarlia, Mircea Ivanescu, Dan Deşliu, Emil
Hurezeanu, Traian Basescu, CP Tariceanu, Dinu Patriciu, baroneasa Emma
Nicholson, congresmanul american Christopher Smith etc). Bea bere la
Praga, se plimbă cu bicicleta prin sudul Moraviei, mănîncă mici la
Bucureşti. Şi in tot acest timp scrie un Dicţionar de Sunete Rare,
difuzat la Radio Europa Libera din 2002 si pina in prezent, si timp
de doi ani (2005-2007) la Radio Alternativ (www.alternativ.ro).
acum si pe veiozaarte
Hola, ЎUf, me gustу! Tan clara y positiva.
Garretot