realizator Lucian Stefanescu pentru Radio Europa Libera

La microfon Lucian Ştefănescu, bine v-am găsit la o nouă ediţie a
“Dicţionarului de Sunete Rare” – o combinaţie cu totul inedită astăzi,
punk şi jazz african, adică trupa olandeză “The Ex” şi saxofonistul
etiopian Getatchew Mekuria, cu albumul “Moa Anbessa”, înregistrat în
aprile 2006, într-un studio din Olanda şi în concert în Franţa.

Steve Taiclet – unul din comentatorii muzicali de pe reţea – ne spune
despre Getatchew Mekuria că e un legendar “ethio jazz saxophonist”.

Explicaţia acestei clasificări – “ethio jazz saxophonist” – e relativ
simplă – Mekuria e unul din muzicienii ce apar în vestita colecţie
“Ethiopiques”, care adună – în cele peste 20 de volume, dacă nu mă
înşel, ale sale – jazz-ul cîntat în Etiopia din anii 70 încoace.

După ce i-au ascultat albumele din anii 70, “The Ex” l-au invitat în
2004 pe Mekuria în Olanda, pentru ca să ia parte împreună cu ei la un
proiect numit “The Instant Composers Pool”, un grup de improvizaţie
liberă – un fel de jam session instituţionalizat, dacă vreţi.

Rezultatele colaborării dintre “The Ex” şi Mekuria la “The Instant
Composers Pool” au fost atît de spectaculoase încît olandezii l-au
chemat pe etiopian din nou în Olanda în 2006 şi aşa apărut “Moa
Anbessa”, albumul pe care îl ascultaţi azi, o colecţie de piese
etiopiene înregistrate parte într-un studio din Olanda, parte în
concert undeva în Franţa de Mekuria, The Ex şi cîţiva prieteni la
bass, clarinet, sax, trombon, şi orgă.

… Punk, free jazz şi … incantaţii războinice etiopiene, într-o
combinaţe perfectă a ghitărilor hard de la “The Ex” cu instrumentele
de suflat, în special saxofonul lui Mekuria …

Aflăm din fila de prezentare a albumului “Moa Anbessa” că Mekuria a
avut o adevăartă revelaţie cînd a încercat să transcrie partitura unei
astfel de incantaţii războinice – pe numele ei SHELLELA – pentru
saxofon, şi ni se spune că un bun exemplu al acestei revelaţii este
piesa numărul 10, Tezaleg Yewtentu, whatever that means. O ultimă
informaţie, Getatchew Mekura are peste 70 de ani.

Si afara ninge din nou. Port discutii cu prieteni virtuali. Totul mi se intampla in trecut sau in fictiune.

Frica este o mare felie din tortul asta. ” sau- mi-a trecut vanataia de pe picior. Nu am osul fisurat. Nu mai beau de peste zece zile.”

Cand traversez spatiul public, mai aud- la un targ de antichitati de la Universitate, niste pustoaice intrebandu-l pe vanzator- “ce-s astea?” si vanzatorul spune- “cum ce? Discuri cu cantarea Romaniei. Nu stiti ce e aia?” Nu, spun fetele. “Noi suntem mici.” Ma bucur si le sorb din ochi, cum sunt cu adidasi descheiati, sireturi cu sclipici si tot restul. O fata negociaza pentru o tabachera si o camee. Doi tineri se uita la niste sticlutede plastic- “mama ce misto sunt”. Lumea are chef sa se bucure de diverse lucruri. Si – mai ales- exista pusti care habar n-au ce-i aia cantarea romaniei. Asta e semn bun.

Iau metroul, cu un buchet de toporasi in mana. Parte din autodisciplina mea sunt- flori, plante. Si daca ma simt foarte jos, promisiune sa-mi pun o rochita, sa-mi pensez sprancenele, sa ma fac la ochi, sa-mi fac unghiile. Ma gandesc ca in cazul asta inseamna ca femeile foarte aranjate sunt si foarte deprimate. Merg la caminul de batrani, unde fac un workshop foarte frumos in care toata lumea se distreaza si batranii sunt mai playful decat toti ceilalti participanti cu care am facut workshopul asta. Domnul Pompiliu explica- e o arta sa imbatranesti. Doamna Ardeleanu spune ca e clar ca femeile care nu au facut copii la viata lor raman niste copii si se infantilizeaza de tot la batranete. Imi povestesc ca s-au vopsit pe fata cu o ocazie speciala acum cateva zile si s-au distrat extrem. Apoi mai aflu ca de la camin pot iesi mai degraba cei care nu sunt in carucior. Pentru ca exista o singura rampa pentru carucioare cu rotile, care se termina intr-un zid. De asemenea, se pare ca e o problema cu pampershii, care sunt un lux, de aceea batranii care au probleme isi improvizeaza singuri plastice sau tot felul.

Particip la o intalnire despre corporatisti si corporatii, unde vad diverse tipuri de haine, care povestesc diverse tipuri de oameni. Un costum cu cravata, o pereche de pantofi cu toc nou nouti, un lant atasat la o pereche de blugi de firma. Un tricou negru mulat care ma face sa ma uit la un prieten al meu ca si cum ar fi un dansator sau oricum ceva cu multa gratie. Hainele mele din care cineva deduce ca ma ocup cu proiecte din zona artei. Hainele altui tip din care altcineva deduce ca el nu e un socialist asa cum a afirmat, ci un corporatist pur sange- lantul cu blugii de firma, un tricou verde puternic cu ceva desen alternativ, ochelari, par tus scurt.  Se mai discuta si ce insemna un corporatist pe langa definitia simpla- cineva care lucreaza intr-o corporatie.

Discut cu prietenii despre posibilitatea de a popula muzeul satului cu exponate umane, adica sa fie si oameni care traiesc atashati de acele case, si despre cum ar arata mame din diverse regiuni plantate la muzeul satului.

La un pranz in familie aflu ca  in Praga a aparut o noua afacere turistica- si anume sa iti trimiti animalele de plush in excursie. Exista autocare si excursii speciale in care poti sa iti trimiti ursuletzul sau iepurashul sau ce mai ai. Nu stiu amanunte, dar se pare ca afacerea a avut un boom neasteptat pe piata.

Aflu ca persoanele predispuse catre alcoolism sau dependenta de droguri sau depedenta de jocuri de noroc au un nivel scazut de dopamina. Iau o pastila cu multa dopamina si privesc bucurestiul din taxi, noaptea, traversand dinspre berceni inspre drumul taberei. Imi dau seama ca nu am cum sa ma mai intorc niciodata in Bucuresti si acasa ma asez la birou si scriu- “cu entuziasm catre o noua zi strange semintele de pe birou si aseaza-te pentru a-ti trage creierul in teapa intr-o lume fictiva si te mai intrebi de ce atatea depresiii daca mereu lumi fictive lumi fictive si organismul meu care reactioneaza dur si se simte tradat cand prietenii se transforma in taxi imi sopteam nu te vei mai intoarce niciodata in Bucuresti asa cum a fost el asa cum ai fost tu Bucurestiul este orasul meu dar eu nu ma voi mai putea intoarce niciodata niciodata niciodata asa cum eram”.

http://varstapatru.blogspot.com/

http://www.youtube.com/watch?v=ZjH8_hHtumo

http://www.youtube.com/watch?v=Pin8fbdGV9Y

http://textedinmydocuments.blogspot.com/2009/05/tolerate-ur-shit-maturitate-2009.html

http://www.southparkstudios.com/episodes/103208/

96×40x30 este o initiativa ce-si afla sursa de inspiratie in conditia prezenta a scenei de arta din Romania si se adreseaza acelor artisti care traiesc, lucreaza si produc in acest context. 96×40x30 este o suma de episoade individuale ce se concentreaza asupra unor evenimente, teme, istorii orale, marcate de nespectacular, de obisnuit si care au ca punct comun o structura spatiala si formala rigida, reprezentata de un soclu de marmura cu dimensiunile de 96×40x30cm.

Nicu Ilfoveanu, Razvan Botis, Arnold Estefan sunt invitati sa raspunda provocarilor acestui format de expunere, sa-l reinterpreteze, aducandu-l intr-o relatie directa cu preocuparile lor curente. Noile productii artistice, prezente in spatiul CIV pe durata a patru zile, dincolo de raportul adesea critic cu contemporaneitatea, repun in valoare necesara practica a contemplarii.

Proiectele vor fi arhivate intr-o publicatie post-eveniment ce include si o serie interviuri realizate cu artistii.

…………………….

Episodul #2

Razvan Botis “Idiotul”

Deschidere: Miercuri, 10 martie ora 19.00

“Cred că a fost o moda in arta plastica din Romania, cartea-obiect. Era o metafora pe masura unei generatii, ce a dus la transformarea cartii intr-un fetis local.

Ca si romanul “Idiotul”, blocul de piatra este sublim si, in acelasi timp, ridicol de greu si masiv. In plus caram in spate raportul contradictoriu fata de marea cultura rusa. Nu vrem sa invatam rusa, dar citim aceasta literatura cu nesat. Coperta romanului imbratiseaza postamentul, pentru a dubla ironia situatiei, fara sa o poata clinti din loc…”

(Razvan Botis, extras din textul de prezentare al lucrarii “Idiotul”,

Courtesy Galeria Andreiana Mihail Bucuresti)

………………..

Razvan Botis (n.1984) este absolvent al Universitatii de Arta din Cluj. Traieste si lucreaza in Cluj. In noiembrie 2009 este prezent la Bucuresti cu expozitia “Dealul era un munte”, organizata de galeria Andreiana Mihail. Botis isi propune sa transforme aparentele incoerente, rutina zilnica, basmele/povestile clasice in unelte pentru a produce lucrari.

Eveniment desfasurat cu sprijinul Marmosim.

In parteneriat cu UAP, Sato Art.

Parteneri media: Arhitectura, 9am, hipmag.ro, modernism.ro, WebPR, studentie.ro, feeder.ro, port.ro, veiozaarte.ro

………………………

Dar totuşi simt o nevoie acută de a şti ce se întâplă în jurul meu. Sunt masochist? Îmi doresc să aflu ce se întâmplă cu ţeapa de la Bechtel, să aflu ce se mai aude cu legea salarizării unice, să aflu dacă Ministerul Culturii va mişca ceva, în orice direcţie vrea el, numai să mişte…Lucruri de genul ăsta. De unde să le iau? De la TV? Cred că am răspuns mai devreme. Din presa scrisă? Cum discerni ce articol e comandat şi ce articol nu? Şi nici asta nu m-ar deraja foarte tare, dar măcar să fie bine scris, să mă mintă frumos, să nu am impresia că arunc banii pe geam. Şi se mai întreabă lumea de ce se închid ziarele româneşti!!!!???

Păi în cazul ăsta aş mai rămâne cu online-ul. Prietenul de nădejde al viitoilor hemoroizi. Şi uite aşa încep să deschid tab după tab. Deschid tot felul de bloguri şi reţele sociale, dar când vine vorba de ştiri din sfera social-politică, nu prea mai sunt aşa de multe opţiuni. Deschid o pagină nouă pentru asta. Am pe de o parte cotidianele şi fluxurile de ştiri şi pe alta site-urile celor două televiziuni Realitatea şi Antena 3. Şi cam atât pentru România.

Şi cum spuneam, apelez la online ca ultimă redută de info. Deschid taburile mai sus amintite şi ajung şi la site-urile celor două televiziuni de ştiri de la noi. De fiecare dată sunt uimit de monumentul de neprofesionalism, de lipsă de estetică, de durere în cur pentru ceea ce înseamnă respectul pentru utilizatoru şi câte şi mai câte. Eu mă opresc aici cu comentariile.

Vă propun un mic joc. De genul găsiţi deosebirile. Pe de o parte avem print screen-uri de la Realitatea şi Antena 3, iar pe de altă parte print screen-uri de la BBC, CNN, Euronews şi Al Jazeera.

….

….

….

….

…

E ceva care vă izbeşte?

Cam aşa se face jurnalism în România – printre genţi, silicoane, shopping, reduceri şi promoţii. Tot să creşti generaţii de jurnalişti şi să îi înveţi ce înseamnă deontologie şi morală.

Bineeeeeeeeeee de toooot.

din “Trilogia postspectacol” de Ion Dumitrescu & Florin Flueras vineri, 12 martie, ora 19.00, Sala Ronda

twitter.com/florinflueras twitter.com/IonD “neocatarsis – spectacolul adus catre esenta sa si o transgresie binevenita catre postspectacol, m-a incantat sa vad asta” 
”o demonstratie matematica dar si iritabila a ceea ce inseamna azi spectacol si postspectacol, asta e ‘neocatarsis’, aveti grija” 
”dar celalalt cu estetica youtube e prea mult, nu e adevarat, doar reprezentare, prea apocaliptic pentru mine, sunt o persoana fericita” 

stere popescu pe twitter despre postspectacol
twitter.com/sterepopescu

Seara se incheie cu o discutie cu publicul

Pretul unui bilet pentru acest spectacol este de 10 lei (7 lei cu reducere pentru studenti, elevi, pensionari). Biletele se pot achizitiona de la sediul CNDB inainte de inceperea spectacolului.

Rezervari se pot face la adresa rezervari@cndb.ro fiind valabile doar dupa confirmarea scrisa din partea org ani zatorilor. Nu se pot face rezervari prin e-mail in ziua reprezentatiilor.

NCRR vă propune o călătorie unică în universul creativ al cinematografiei germane contemporane. Filme pentru toate vârstele: animaţie, documentare, poveşti de iubire. Personaje vii si pasionale. Descoperiri de sine. Un buchet de umanitate si libertate.

Festivalul Filmului German este un proiect de promovare a creativităţii cinematografice europene şi a dialogului intercultural. Vă aşteptăm la NCRR să vizionaţi proiecţii ale unor producţii cinematografice recente din Germania; animaţie pentru 5-7 ani, filme pentru adolescenţi 12+, filme de ficţiune si documentare.

Evenimentul este organizat de NCRR, Ambasada Germaniei la Bucureşti si Institutul Cultural Român.

programul festivalului:

Joi 11 martie

11:00 Micul Rege Macius/ Der kleine König Macius film de animatie de Lutz Stützner si Sándor Jesse, 2008, Germania, 83 min. Pentru 4+.

18:00 Toti ceilalti / Alle Anderen un film de Maren Ade, 2009,Germania, dramă, 119 min.

20:30 Ciresii infloriti / Kirschblüten – Hanami un film de Doris Dörrie, 2008, dramă, 127 min.

Vineri 12 martie

11:00 Rudy, purcelusul vitezoman / Rudi rennt wieder de Peter Timm, 2007, Germania, 97 min. 7 +.

18:30 Pianomania un film de Lilian Franck, Robert Cibis, 2009, Austria-Germania, documentar, 93 min.

20:30 Toti ceilalti / Alle Anderen un film de Maren Ade, 2009, Germania, dramă, 119 min.

Sambata 13 martie

11:00 Micul Rege Macius / Der kleine König Macius film de animatie de Lutz Stützner si Sándor Jesse, 2008, Germania, 83 min. Pentru 4+.

14:00 Puicute salbatice / Die wilden Hüehner (Wild Chicks) de Vivian Naefe, 2007, Germania, 105 min. 12+

www.wildehuehner.de

16:00 După muzică / Nach der Musik un film de Igor Heitzmann, 2007, Germania, documentar, 105 min.

18:00 Recupereaza-ti mintea / Free Rainer un film de Hans Weingartner, Germania – Austria, dramă, 120 min.

20:30 Căini de vânătoare / Jagdhunde un film de Ann-Kristin Reyels, 2007, Germania, dramă/romantic, 86 min.

Duminica 14 martie

11:00 Rudy, purcelusul vitezoman / Rudi rennt wieder de Peter Timm, 2007, Germania, 97 min. 7 +.

14:00 Puicute salbatice indragostite / Die wilden Hüehner und die Liebe (Wild Chicks in Love ) de Vivian Naefe, Germania, 2008, 105 min. 12+

16:00 Ciresii infloriti / Kirschblüten – Hanami un film de Doris Dörrie, 2008, dramă, 127 min.

18:30 Pianomania un film de Lilian Franck, Robert Cibis, 2009, Austria-Germania, documentar, 93 min.

20:30 Toti ceilalti / Alle Anderen un film de Maren Ade, 2009,Germania, dramă, 119 min.

Vasile Ernu este născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (UniversitateaAl.I.Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate. A activat în cadrul Fundaţiei Idea şi Fundaţiei Tranzit, Editura Idea şi Editura Polirom. În ultimii ani a ţinut rubrici de opinie în România Liberă şi HotNews, precum şi rubrici permanente la revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural.

A debutat cu volumul Născut în URSS (Polirom 2006, ediţia a II-a în 2007), care apare în anul 2007 şi la Editura Ad Marginem din Rusia. Cartea este în curs de apariţie la Editura Akal din Spania,Editura Hacca din Italia, Editura KX – Critique & Humanism din Bulgaria şi la EdituraL’Harmattan din Ungaria. Cartea a fost nominalizată la Premiul de debut al revistei Cuvîntul, Premiul pentru Roman şi Memorialistică al revistei Observator cultural şi Premiul Opera Prima al Fundaţiei Anonimul. Anul acesta a apărut editia a 3-a a romanului.

Volumul a fost distins cu Premiul pentru debut al României literare şi cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România.

În 2009 publică la Editura Polirom volumul Ultimii eretici ai Imperiului.

Vasile Ernu (alături de Costi Rogozanu, Ciprian Şiulea şi Ovidiu Ţichindeleanu) este coordonatorul volumului Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu, Editura Cartier 2008.

www.ernu.ro

Dragoş Bucur, Dorian Boguţă şi Alexandru Papadopol vor susţine un atelier de actorie de film şi de televiziune, care are ca scop deprinderea tehnicii şi a disciplinei necesare pe platoul de filmare. Conceput într-un mod mai puţin tradiţional, proiectul este iniţiativa lui Bucur, care îi are ca asociaţi pe Papadopol şi pe Boguţă şi porneşte de la o idee sugerată de Radu Muntean acum câţiva ani. Atelierul se bazează pe experienţa celor trei actori, implicit pe rigorile şi nuanţele actoriei de film şi de televiziune, presupune două sesiuni a câte trei luni şi va începe în data de 29 martie.

“Cred în actorie ca profesie, dincolo de talent şi noroc”, spune Dragoş Bucur. Scopul acestor ateliere nu este de a descoperi talente şi de a dezvolta arta interpretării actoriceşti, ci de a ajuta cursanţii să stăpânească tehnica atât de utilă actorului în colaborarea cu echipa de filmare.

În cadrul fiecărei sesiuni vor fi invitaţi şase profesionişti din majoritatea departamentelor producţiei unui film: regizori, operatori, sunetişti, make-up artişti, pictori de costume, scenografi, sharf-euri, editori, cascadori. Primii invitaţi sunt regizorul Radu Muntean, directorul de imagine Vivi Drăgan Vasile şi sunetistul Cristian Tarnoveţchi.

“Vom discuta cu participanţii atât despre ce înseamnă asumarea unei situaţii în film, cât şi despre elementele tehnice pe care le presupune munca pe un platou de filmare”, spune Dorian Boguţă, “şi ne vom axa în principal pe practică. Încercăm să îl învățam pe cursant să se simtă în largul lui pe platoul de filmare. Sunt multe profesii în sistemul producţiei unui film. Ca să faci meseria asta, trebuie să știi foarte bine rolul fiecărui membru al echipei de filmare şi să-l ajuți pentru ca el să te ajute, la rândul său.”

“Rigoarea, concentrarea şi disponibilitatea de a lucra în echipă definesc un actor profesionist”, spune Alexandru Papadopol. “Cursurile noastre se vor baza pe aceste lucruri şi vom încerca să îi familiarizăm pe participanţi cu diverse situaţii, pe care sigur le vor întâlni la casting sau pe platoul de filmare.”

Atelierul este împărţit în două sesiuni a câte trei luni, între 29 martie – 28 iunie 2010, respectiv 20 septembrie – 20 decembrie 2010. Cursanţii vor forma trei grupe, a câte maxim 10 persoane, pentru a crea o atmosferă confortabilă şi o interacţiune cât mai directă. Cursurile presupun discuţii, dezbateri, implicarea individuală, provocări, criticile constructive, situaţii concrete, în faţa camerei de filmat. Pentru fiecare săptămână sunt programate două cursuri, a câte trei ore. Atelierul va avea loc în aceeaşi vilă cu o agenţie de casting.

Fiecare sesiune se va încheia cu un exerciţiu filmat, sub forma unui scurtmetraj, realizat de operatorul Alex Trăilă.

Filmografia lui Dragoş Bucur include roluri principale în lungmetrajele Poliţist, adjectiv (R: Corneliu Porumboiu, Premiul Juriului şi Premiul FIPRESCI (Federaţia Internaţională a Presei de Cinema), în cadrul Un Certain Regard, Cannes, 2009), Boogie (R: Radu Muntean, selectat pentru Quinzaine des Réalisateurs, Cannes, 2008), Furia (R: Radu Muntean), Marfa şi banii (R: Cristi Puiu, Quinzaine des Réalisateurs, Cannes, 2001). Dragoş colaborează cu Radu Muntean şi pentru Hârtia va fi albastră (2006) şi Marţi, după Crăciun (2010). În televiziune, Bucur a jucat în Băieţi buni şi seria Contratimp. Cel mai recent lungmetraj este The Way Back, în regia lui Peter Wire, în care are rol principal alături de Colin Farrell, Ed Harris, Jim Sturges etc. În 2010, Bucur a fost selectat în programul Shooting Stars din cadrul Festivalului de film de la Berlin, program care promovează în fiecare an cei mai buni zece tineri actori europeni. Între 2000-2003, Dragoş a fost asistent universitar la UNATC şi la Universitatea Hyperion.

Dorian Boguţă a jucat în Portretul luptătorului la tinereţe (R: Constatin Popescu), recent prezentat cu succes de critică şi de public la Festivalul de la Berlin, Francesca (R: Boby Păunescu, Festivalul de film de la Veneţia), în care are rol principal alături de Monica Bârlădeanu, Caravana Cinematografică (R: Titus Muntean, Festivalul de la Pusan, 2010). Doru a colaborat cu Radu Muntean la Hârtia va fi albastră, cu Cristi Puiu la Moartea Domnului Lăzărescu, cu Anca Damian pentru “Întâlniri încrucişate” etc. În televiziune, a jucat în serialul Efect 30, având-o ca parteneră pe Andreea Raicu, şi în Lombarzilor 8. Între 2001-2002 a fost asistent universitar la UNATC, la clasa lui Florin Zamfirescu.

Cu o experienţă de peste patru ani în filmul de televiziune (Aniela, Războiul sexelor, Daria, iubirea mea, Păcatele Evei, Numai iubirea), Alexandru Papadopol a avut rolul de debut în cinema, în Marfa şi Banii (regia Cristi Puiu, Quinzaine des Réalisateurs, Cannes, 2001). A urmat rolul principal din Occident-ul lui Cristian Mungiu (2002). Cea mai recentă peliculă în care apare este Amintiri din Epoca de Aur, seria de scurtmetraje produsă de Cristian Mungiu şi selectată pentru Un Certain Regard, Cannes, 2009.

>>> Miercurea lejera – idei afirmate performativ

Un concept de Maria Baroncea si Eduard Gabia

Produs de „Feldefel” Production si CNDB>>>miercuri, 10 martie, ora 20.00, Sala Ronda

Pentru propuneri scrieti la adresa de mail: miercurealejera@yahoo.com

Intrare libera.

Parteneri media: 24Fun, Liternet, veiozaarte, Port.ro, HotNews,Onlinegallery.ro, Thechronicle.ro, Bucuresti.tonight.eu, Metropotam.ro,WebPr.ro, Hip Mag, Modernism.ro

Un spectacol de Madalina Dan
Interpretare: Carmen Cotofana, Paul Dunca, Florin Flueras, Madalina Dan
Colaj muzical: Puccini, Arvo Part, Cut Copy
Costume: Andrada Chiriac, Mara Grigoriu

marti, 9 martie, ora 19.00, Sala Ronda
<“Dedublarea”, lucrarea mea de licenta, este o auto-reflectie asupra dansului, a felului in care acesta poate fi inteles, accesat si practicat.Mi-am permis sa abordez anumite problematici tabu ale dansului contemporan cu detasare si ironie, am incercat sa vorbesc despre acestea din interiorul discursului coregrafic, plasindu-ma lucid in mijlocul citatului, al cliseelor si al conventiilor, transformind contraexemplul in material de lucru si sursa de inspiratie. Intr-un cuvint «sa il pun sub semnul intrebarii», sa il desacralizez. Rezultatul a fost disimularea si crearea unei alte identitati.> Madalina Dan

Pretul unui bilet pentru acest spectacol este de 10 lei (7 lei cu reducere pentru studenti, elevi, pensionari). Biletele se pot achizitiona de la sediul CNDB inainte de inceperea spectacolului.

Rezervari se pot face la adresa rezervari@cndb.ro fiind valabile doar dupa confirmarea scrisa din partea org ani zatorilor. Nu se pot face rezervari prin e-mail in ziua reprezentatiilor.

Parteneri media: 24 Fun, Liternet, veiozaarte, Port.ro, HotNews, Onlinegallery.ro, Thechronicle.ro, Bucuresti.tonight.eu, Metropotam.ro, WebPr.ro, Hip Mag, Modernism.ro

Expoziţia are ca punct de pornire legendara afirmaţie “There is no alternative” a fostului premier britanic Margaret Thatcher. Folosind mijloace de exprimare artistică variate, de la performance şi film la text şi desene, artiştii din expoziţie problematizează felul în care fenomenele sociale şi economice caracteristice ultimelor decenii generează imagini şi concepte ce influenţează la rândul lor modul în care percepem realitatea înconjurătoare.

Prima versiune a proiectului THERE IS NO ALTERNATIVE a fost prezentată la galeria The Drawing Room din Londra în octombrie 2008 şi a avut vernisajul la o zi după ce a fost anunţată criza financiară. Proiectul se modifică odată cu schimbarea contextului în care este prezentat. Proiectul include, pe lângă expoziţie, o serie de seminarii şi un performance ce vor fi anunţate ulterior. Cele două instituţii partenere, Institutul Cultural Român de la Stockholm şi centrul de artă Konsthall C, vor edita în toamna 2010 o publicaţie având ca punct de pornire această etapă a proiectului.

Persoană de contact: Simona Buzatu   e-mail: simona.buzatu@rkis.se telefon: +46 (0)8 20 76 00.

1. Funk 4 Free, Fort Knox Five

2. Dodge City Rockers, Fort Knox Five

3. Copshow, Skeewiff

4. Blast, Boozoo Bajou

5. Circus, C-Mon & Kypski (Feat. Amsterdam Klezmer Band)

6. Autobahn, LaBrassBanda

7. Swing för Hyresgästföreningen, Movits!

8. Dope Shit, Russkaja

9. Del Ray, Sola Rosa

10. Danger Buds, Chris Joss

11. The Groovy Booty, Timewarp inc.

12. Fever 99, Mo’Horizons

Intr-un workshop de teatru făcut ȋntr-o puşcărie am ȋnvăţat că ȋn puşcărie e absolut interzis să te priveşti ochi ȋn ochi. E un semn de ameninţare şi agresiune. Cel mai ciduat e că aceşti puşcăriaşi jucau ȋntr-un spectacol de teatru ȋmpreună, ȋn care nu se priveau unii pe alţii. Privitul ȋn ochi a partenerului şi ascultarea lui reală sunt unele dintre primele lucruri pe care le ȋnveţi la actorie. Insă relaţionarea directă şi nemijlocită pierde ȋn faţa mentalităţilor, spaimelor şi tuturor lucrurilor care teoretic ne protejează şi de fapt ne incapsulează ȋntr-o sterilitate tristă (ȋn LA e cel mai evident, fiecare ȋn maşina lui, capsula e chiar reală -  chiar poţi să trăieşti fără niciun obstacol şi fără nevoia de a interacţiona cu cineva vreodată).

La animale privitul direct ȋn ochi e documentat şi ȋncadrat tot ca formă de agresiune, de conflict şi de provocare agresivă. Există studii şi despre asta, există studii şi despre oameni, ȋnsă pȃnă la urmă, privitul ȋn ochi e poate singura metodă de conectare pe care am putea să o dezvoltăm şi să o utilizăm ȋn cazul ȋn care ne interesează cu adevărat să ne conectăm unii cu alţii.

Propun un proiect, celor ce citesc aceste rȃnduri, de privit ochi ȋn ochi. Un exerciţiu, timp de o săptămȃnă, să privim ȋn ochi un om necunoscut ȋn fiecare zi şi să documentăm reacţiile şi efectele acestui tip de conectare. Iar cȃnd priviţi, intenţia e doar cea de a comunica direct cu cel privit, nicio altă intenţie. Cu capul gol, nici măcar pentru această documentare sau pentru a confirma sau infirma unele reacţii aşteptate. Si-apoi le postăm la comenturi, aceste experienţe de conectare directă. Dacă nu e nevoie de asta, o să ne dăm seama ȋmpreună.

OuiBaDa, mai mult decat un balet, este o piesa de teatru coregrafic. Un stil conceput de Gigi Caciuleanu si pe care l-a dezvoltat in Franta ca director artistic al unuia din primele Centre Coregrafice Nationale Franceze, cel din Rennes; gen de dans pe care continua sa-l cultive actualmente la Santiago in calitatea sa de coregraf al Baletului National Chilian dar si ca artist invitat in Brazilia, Romania, Uruguay, Italia, Israel, Japonia, etc.

La baza spectacolului sta balada nationala romaneasca Mioritza, poem care ne transporta, aidoma unui proces alchimic, de la micimea unui petic de pamant la comuniunea cu universul. De la lupta fratricida la nunta cosmica.
Avand ca punct de plecare prima imagine a baladei, OuiBaDa schiteaza timp de un spectacol un univers specific romanesc. Cel al unei tari europene finalmente foarte putin cunoscute de catre marele public din Occident. Dar totusi o Romanie a lui Ionescu, Brancusi, Tzara, Enescu, Eliade, Cioran etc.
Muzica este un montaj de muzica pur romaneasca de ieri si de azi, mergand de la folclor pana la muzica cea mai tanara si actuala.
Ideea spectacolului este de a ne duce de la Geografic catre Universal. De la specificul national la universalitate.
100% romanesc, OuiBaDa nu il pune in scena numai pe roman, ci fiinta umana in general. OuiBaDa este mai mult decat un spectacol. Reprezinta o lume specifica lui Gigi unde absurdul se imbina cu momentele de tandrete, duritatea cotidianului cu emotia poetica, umorul cu amorul…

GIGI CACIULEANU ROMANIAN DANCE COMPANY

Scenografie: CORINA GRAMOSTEANU
Distributia: Paul Cimpoieru, Rasmina Luisa Calbajos, Doina Nicoleta Georgescu, Lari Cosmin Giorgescu, Ramona Barbulescu, Szasz Levente, Ana Pepine, Lelia Marcu, Cristian Nanculescu, Arcadie Rusu, Ioana Marchidan
Vizual: ALEXANDRU DANIEL APOSTOL
Lumini: ALIN POPA
Producator: Fundatia Art Production
Spectacol realizat cu sprijinul CNDB

(Vasile Ernu s-a născut în URSS în 1971, an în care se stinge din viaţă Hruşciov. În 1996 absolvă Facultatea de Filosofie, Universitatea Al.I Cuza din Iaşi, iar în 1997 masterul de filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă& societate. Are publicate pînă în prezent două romane: Născut în URSS, Ed. Polirom, 2006 (ediţia a II-a 2007, ediţia a III-a 2010) şi Ultimii eretici ai Imperiului, Ed. Polirom, 2009.)

www.ernu.ro / www.nascutinurss.ro

(Interviu realizat de Andra Rotaru)

Cît de mult te distrezi cu tine însuţi şi personajele, scriind?

În prima carte mai puţin, căci cumva eu eram eroul propriei mele cărţi. Sau mai degrabă, propria mea memorie era eroina ei. Acum, în cea de-a doua carte, m-am jucat ceva mai mult. Există un erou care e şi comunist, însă doreşte şi să-l asasineze pe Stalin, dar este şi un critic virulent al lumii capitaliste atunci cînd ajunge în Occident. Mai este un erou, Vasiliy Andreevici, care e un tip de vîrsta mea, născut în URSS, locuieşte în România, specialist în spargeri de bănci, scrie „Născut în URSS”, dar nu sînt eu. Ca să-l parafrazez în sens invers pe Flaubert, “Vasiliy Andreevici nu sînt eu”. Îmi place să mă joc tot mai mult cu eroii mei.

Scrii vreodată  cu gîndul la vreun premiu important? Ce ai spune despre cei care scriu pentru premii, urmărind nişte mode în literatură sau nişte subiecte care prind în ţara respectivă?

Cînd am început să  scriu nici nu ştiam ce înseamnă “lumea literară”. Nu cunoşteam această lume. Nu ştiam personal scriitori sau critici. Veneam dintr-un mediu al ştiinţelor socio-umane. Despre premii şi alte lucruri de acest fel nu aveam mare habar.

Ar trebui să precizăm cîteva lucruri. Mai întîi, nu cred că se poate gîndi o carte, un proiect literar pornind de la aceste mize. Ce înseamnă să scrii pentru un premiu? E absurd. Nici premiile nu se prea dau după o grilă precisă. Premiile, teoretic vorbind, se dau pentru calitatea literară şi poate şi importanţa subiectului. În acest sens orice scriitor vrea să scrie o carte cu un subiect important şi să fie scrisă bine. Cine poate? Puţini.

In al doilea rînd şi aici mi se pare cu adevărat un mare risc, există o tentaţie nu a “dorinţei de premii”, ci a dorinţei de impunere pe ceea ce acum se numeşte „piaţă”. Aici apare un fenomen cu adevărat riscant. Există o adevărată industrie (la noi mai puţin, dar în Occident e copleşitoare) care încearcă să pună în funcţiune o întreagă maşinărie de reţete, de PR&marketing care produce un anumit gen de literatură “de piaţă”. Aici, cred eu, este adevărata mare problemă. Există o tentaţie incredibilă de a intra în această maşinărie. Literatura-reţetă, temele-cerute-de-piaţă, etc. plus maşinaria de PR şi marketing pot crea un “hallou” literar, însă el este doar de moment. Acest gen de scriitură poate dăuna mult literaturii. Eu cred cu convingere că cei care vor face cu adevărat literatură trebuie să aibă timp şi mare răbdare ca să poată scrie lucrurile care-i frămîntă. “Literatura reţetă” nu are răbdare fiindcă ea vrea cîştigul imediat, recunoaşterea imediată. De fapt, dacă ne uităm cu atenţie vedem că literatura (şi întreaga producţie culturală) este anti-piaţă. O să-ţi spun un lucru, dar te rog să nu mai spui la nimeni: piaţa este antiumanistă prin excelenţă.

Ce ai face cu banii de Nobel, sau cum crezi că i-ar cheltui un scriitor care să  spunem, nu a trăit pînă în acel moment din scris?

Îmi este foarte greu să gîndesc în termenii aceştia. Faţă de bani am o educaţie creştino-comunistă. În ambele regimuri şi ideologii, banul fie e „ochiul dracului”, fie e un „reziduu burghez”, deci e un rău. La bani reacţionez aproape biologic ca faţă de ceva rău, un rău sistemic şi fundamental. În acelaşi timp, încerc să respect regulile jocului actual şi să cer un preţ pe muncile prestate. Mi-ar plăcea să trăiesc doar din scris şi munci adiacente acestei meserii. Încerc, dar este aproape imposibil.

Ultimii eretici ai Imperiului, Ed. Polirom este al doilea tău volum. Te-a influenţat în vreun fel receptarea bună de care s-a bucurat prima ta carte?- în sensul în care e oarecum greu din cînd în cînd să faci faţă propriilor exigenţe şi celorlalţi?

Probabil că m-a influenţat. Multe lucruri ne influenţează viaţa. Totul e să fim conştienţi  şi să nu cădem pradă unor capcane. Am debutat totuşi târziu, aproape matur. Iar premiile şi zgomotul din jurul cărţii mi-au pus multe semne de întrebare. A trebuit să reflectez mai mult asupra a ceea ce vreau să fac mai departe cu textele mele. Am decis un lucru foarte important pentru mine: literatura mea nu va fi divertisment. „În rest – cum spunea tatăl meu cînd lua o decizie importantă – Dumnezeu cu mila”. Eu cred că literatura nu este un domeniu al divertismentului, iar metafora nu are o funcţie pur estetică.

Ce aşteptări ai în general din partea colegilor de generaţie, din partea ta, din partea cititorilor?

Aştept în primul rînd curaj. Generaţiile mai vechi din această ţară au fost lipsite de o astfel de calitatea, dar nu am nici-un drept să le judec, mai ales că generaţia mea reproduce aceleaşi mecanisme ale generaţiilor din anii 50, 60, 80 din secolul trecut. Noi nu sîntem mai buni decît cei de dinaintea noastră doar fiindcă nu am colaborat cu regimul comunist. Noi ne putem demonstra curajul şi capacitatea de a ne asuma riscuri în noul regim. Eu observ că mecanismul de producere a compromisului a rămas acelaşi. Mulţi din generaţia mea perpetuează aceleaşi forme de compromise: oportunism, laşitate, lipsă de curaj, comoditate. Dar fiecare este responsabil pentru textele şi faptele sale, fiindcă „generaţia” este doar un termen pur tehnic.

Care a fost cel mai frumos compliment/ cele mai memorabile cuvinte venite din partea criticilor/cititorilor, pînă acum?

Despre prima carte s-a scris foarte mult. Şi critici pertinente, dar şi foarte multe laude. Pentru un debut era poarte prea mult. Pot spune că am fost un răsfăţat al criticii sau, poate, doar un om norocos. Cititorii au voie să spună orice, lor le accept totul. Criticii au voie şi ei să spună orice, însă lor nu le accept totul. Cel mai mult m-a impresionat un bătrîn evreu din Cernăuţi, emigrat de prin 1940 în SUA şi care mi-a scris că a plîns de mai multe ori citind cartea. E straniu, fiindcă omul a avut de suferit enorm din cauza regimului din URSS, face parte dintr-o generaţie pe care eu nici nu am cunoscut-o şi despre care nu prea scriu. Şi totuşi, abordarea mea nostalgică şi tandră faţă de spaţiul sovietic i-au trezit nişte amintiri profunde. Nostalgia este un element fundamental în literatură, nu putem renunţa la acest sentiment profund uman, fiindcă nostalgia ţine de timp şi nu de regim politic.

Cu cine ai scoate la o cafea (din literatura română) personajele din Ultimii eretici ai Imperiului?

Oho…. Mai întîi cu mai toţi amicii mei cu care ies de obicei, dar şi cu oameni pe care îi simpatizez. Îi poţi găsi pe o bună parte la finalul cărţii unde le mulţumesc: de la Rogozanu la Cosaşu şi de la Artanu (Timpuri Noi) la Zizek.

Cum te împaci cu poezia? Cu teatrul?

Cu teatrul m-am împăcat şi mă împac foarte bine. Sper să scriu cît de curînd o piesă de teatru. Mi-ar plăcea să scriu o piesă de teatru pentru Radu Afrim, mai ales că noi ne cunoaştem şi am colaborat încă de la primele lui spectacole de la Cluj. Dar cine ştie. Cu poezia, lucrurile sînt ceva mai complicate. Am avut o mare simpatie faţă de acest gen în adolescenţă, după care am avut o anumită formă de dispreţ faţă de “literaturocentrismul de tip poetic” al culturii romane. Acum am revenit la o poziţie puţin mai nuanţată. În noua mea carte „Ultimii eretici ai Imperiului” îi acord un rol important. Poezia vine să rezolve una dintre cele mai semnificative nevoi umane: nevoie de sens şi de semnificaţie politică. În corespondenţa mea cu Bogdan Stănescu am discutat acest subiect şi sper ca la anul să publicăm aceste scrisori. Atît în “rai” cît şi în “iad”, poezia are un sens eminamente politic fiindcă ea vine să salveze şi să umanizeze.

Mereu e interesant cum îşi descoperă scriitorii plăcerea de a scrie. La tine cum a început?

Eu, sincer să fiu, nu cred că scriitorilor le place foarte mult să scrie. Nu ştiu cum e în zona poeziei, însă în spaţiul prozei şi eseului, a scrie presupune o muncă destul de dificilă. Nu e deloc plăcut să stai cu fundul pe scaun zile şi luni întregi şi să-ţi freci nervii cu o mulţime de fraze şi cuvinte. E mult mai plăcut să stai la taclale cu amicii sau să hoinăreşti. Scrisul apare mai degrabă în urma unor obsesii, frămîntări şi în urma unui mare orgoliu. Scriitorii în marea lor parte sînt oameni foarte orgolioşi. Pentru a-şi hrăni acest orgoliu, ei scriu.

Mai faci naveta spre Odessa sau Moscova în căutare de cărţi care-ţi plac?

La Odessa nu am mers de foarte muţi ani. Mi-am descoperit recent nişte rude. Nişte verişori îndepărtaţi pe care nu i-am mai văzut de pe la 8 ani. Mi-am propus sa merg să revăd locurile, dar cînd va fi acel moment, nu se ştie.

La Moscova, din fericire am mers destul de regulat în ultimii ani. Am mulţi prieteni şi am avut onoarea să mă împrietenesc cu scriitori de top din generaţia mea şi ne scriem regulat. De fiecare dată vin cu foarte multe cărţi de acolo. Ultima experienţă a fost o adevărată aventură: eu în aeroport cu 100 de cărţi, care cînăreau fireşte mai mult decît permite Aeroflot-ul să duci fără taxă. Nu mai aveam suficienţi bani şi trebuia să renunţ la jumătate din ele. Nu am renunţat, dar a trebuit să împrumut bani de la o fata din Kirghizia care zbura la Bucureşti (din păcate, compatrioţii romani au fost insensibili la „cerşetoria” mea culturală).

Am mulţi prieteni extraordinari acolo şi chiar mă zbat din răsputeri să ajut scriitori romani să apară acolo. Sper ca în următorii ani să fie cît mai mulţi scriitori romani traduşi în rusă şi o mică parte din această „vină” să fie şi a mea.

Îţi pasă dacă enervezi/ suprasoliciţi cititorii mai aşezaţi, sau dacă după ce te citesc vor să se schimbe în vreun fel?

Cărţile sînt făcute să  tulbure şi să ridice întrebări, nu să distreze. Chiar şi cărţile care ne oferă o platformă de cunoaştere ar trebui să aibă ca scop punerea acestei informaţii într-un orizont de sens. Puţine cărţi au forţa de a schimba oameni, însă dacă o carte îţi ridică o întrebare, te deranjează cu ceva, e deja bine.

6 martie, ora 19.00, Sala Ronda >Activitate Extraterestra
Concept si interpretare: Alexandra Pirici
Costum, set design: Andrei Dinu
Spectacol realizat in cadrul proiectului “Cooperativa perfomativa” (co – productie Centrul National al Dansului Bucuresti si Administratia Fondului Cultural National)

>Fine tuning between me and the universe in a black box
O piesa de/cu: Eduard Gabia

Spectacol realizat in cadrul proiectului “Cooperativa perfomativa” (co – productie Centrul National al Dansului Bucuresti si Administratia Fondului Cultural National)

7 martie, ora 19.00, Sala Ronda

>Out of love for this affective title
Coregrafia si interpretarea: Iuliana Stoianescu
Spectacol realizat in cadrul proiectului “Cooperativa perfomativa (co – productie Centrul National al Dansului Bucuresti si Administratia Fondului Cultural National)

>A brave search of the ultimate reality
De: Florin Flueras
Cu: Florin Flueras, Maria Baroncea
Spectacol realizat in cadrul proiectului “Cooperativa perfomativa” (co – productie Centrul National al Dansului Bucuresti si Administratia Fondului Cultural National)
Cu sprijinul CAPa/deVIR si ArtLink

Piesa a primit premiul Jardin d’Europe in Working Title Festival, Bruxelles, 2009.

http://cooperativaperformativa.blogspot.com/

Pretul unui bilet pentru o seara (2 spectacole) este de 14 lei. Pretul unui bilet pentru un singur spectacol este de 10 lei/7 lei redus. Biletele se pot achizitiona de la sediul CNDB inainte de inceperea spectacolului. Rezervari se pot face la adresa rezervari@cndb.ro fiind valabile doar dupa confirmarea scrisa din partea organizatorilor. Nu se pot face rezervari prin e-mail in ziua reprezentatiilor.
Parteneri media: 24 Fun, Liternet, Veioza arte, Port.ro, HotNews, Onlinegallery.ro, Thechronicle.ro, Bucuresti.tonight.eu, Metropotam.ro, WebPr.ro, Hip Mag, Modernism.ro

WILLIAM- Nu ma mai intorc fratioare. Nu-i de bine acolo. N-ai un sa stai, n-ai servici… te alunga politzaii pe strada… Go, go!

ADI- pai nu lucrai la restaurant?

WILLIAM – ba da fratioare, n-aveam acte. Era bine nu zic nu. Da spalai la vase …

ADI – pai si cu tine ce-au avut?

WILLIAM – nu stiu ce-au avut ca doar n-am facut nimica. A plecat romanu ala care mai lucra acolo cu casa de marcat si ei ziceau ca io-s pe combinatie cu el. Da de unde ca el a fugit si io am ramas.

[…]

WILLIAM [langa un felinar]: Ana, ai doua carii.

Noul wrigley.numai in pachetul cu sageata! (sare in fata cu bratele deshise ca o sageata)

Masina de spalat traieste mai mult cu calgon!

Crocodile crocodile vrei sa dansezi  cu noi / da, da, da/ il invitam si pe elefant si pe rinocer/ da, da, da/ snacks crocante si pufoase/ le doriti de la star foods!

This is marlboro country! The bresen fresh…

Aici radio romania actualitati. Va prezentam ora exacta. Ta-nam! A fost ora 23.

Tu-tututu… Stiri.

Premierul de stat itzac rabin s-a intalnit cu omologul sau din nicaragua. Ta-nam!

[…]

ADI- Ba n-ai cum sa scoti vibratia?

DRAGOS- Nu, ca nu stiu cum e setat.

[iar suna telefonu. Dragos raspunde]

DRAGOS- Sarumana mama. Era pe silent si nu l-am auzit. Nu, am pierdut trenu. Da, mai- am pierdut trenu. Ei, uite ca l-am pierdut.

[se lasa o tacere lunga. ]

DRAGOS- Da mai mama. Sunt un prost, am pierdut trenu, ce vrei acuma?O sa-mi trimiti pachetu cu mancare maine sau nu mi-l mai trimiti deloc. Bine, da-l pe tata. Sarumana tata. Da, am pierdut trenu. Da mai tata am ajuns prea tarziu. Am ajuns cand pleca. Unde sa ma mai sui in el ca plecase deja. Sunt la adi. Pai voi plecati la suceava si nu-mi mai trimiteti pachet. O sa ma descurc. Sarumana. Sarumana.

ADI- Parca n-a fost sa de rau.

DRAGOS- E, stai sa vezi. Asta e numa inceputu.

[…]

MAMA- mai puiule… mai mama… cum sa lasi tu mi atatea lucruri in spate? Eu nu dorm de doua nopti. Frigider Zanussi, masina de spalat, aspirator…  astea-s o avere mai mama. Trimite-mi-le mie la vaslui.

ADI- Costa vreo 5 milioane sa ti le trimit. Ti-iei un frigider nou cu banii astia. Nu mai vreau obiectele astea in viata mea. Pur si simplu. Tre sa le am grija tot timpu, tre s le mut dintr-un loc in altu… n-am ce sa fac cu ele. Dac-aveam o casa ceva le puneam acolo.  Da asa stau cu chirie, pe la prieteni…

MAMA- pai da mai mama… da o sa vrei si tu sa te muti la casa ta…

ADI- mai incolo.

MAMA- ei mai incolo… da la cat vrei sa te-nsori, la 30 de ani?”

[fragment din piesa “ich clown”, in curs de scriere]

Cultural ID este primul proiect cultural organizat de o asociație studențească (Voluntari pentru Idei şi Proiecte) în parteneriat cu Institutul Cultural Român.

VIP România pune astfel la cale un proiect cu totul nou care uneşte sfera comunicării cu fenomenul cultural. Vom avea 10 zile de conferinţe, traininguri, studii de caz cu privire la cultura contemporană şi la campanii de comunicare pentru promovarea ei, vor fi ieşiri la teatru, la film şi multe altele.

Voluntari pentru Idei şi Proiecte (VIP România) plănuieşte, să găsească cei mai creativi studenţi, să-i instruiască într-ale comunicării culturale, să le ofere instrumentele şi mediul perfecte pentru a produce ideile cele mai originale şi să-i premieze.

Douăzeci de studenţi pasionaţi de comunicare şi de cultură se vor aduna, începând cu 15 martie la Bucureşti, pentru a elabora o campanie  de promovare a unui produs cultural, iar cea mai bună propunere va fi premiată, existând chiar posibilitatea implementării. Alături de Departamentul de Comunicare ICR şi agenţiile DC Communication şi Lowe PR, vom încerca să trasăm caracteristicile unor campanii de comunicare cu un obiect pe atât de fragil pe cât este de important.

Această primă ediție urmărește să creeze un precedent în domeniul comunicării culturale şi să pună bazele unei comunităţi de comunicatori culturali, manageri culturali şi dezvoltatori de strategii şi politici culturale.

Cei interesați sunt invitați să completeze formularul de înscriere și să-l trimită până pe 11 martie și, de asemenea, să urmărească site-ul culturalid.ro, unde vor găsi toate detaliile legate de proiect.

Voluntari pentru Idei şi Proiecte este o organizaţie formată exclusiv din studenţi, fiind înfiinţată in 1998 in cadrul  Academiei de Studii Economice Bucuresti. Proiectele noastre formează şi dezvoltă o comunitate de tineri care va reprezenta catalizatorul schimbării la nivel social .

In luna martie 2010, Centrul de Introspectie Vizuala colaboreaza cu artistii Nicu Ilfoveanu, Razvan Botis, Arnold Estefan in realizarea unui nou program expozitional, intitulat 96×40x30.

96×40x30 este o initiativa ce-si afla sursa de inspiratie in conditia prezenta a scenei de arta din Romania si se adreseaza acelor artisti care traiesc, lucreaza si produc in acest context. 96×40x30 este o suma de episoade individuale ce se concentreaza asupra unor evenimente, teme, istorii orale, marcate de nespectacular, de obisnuit si care au ca punct comun o structura spatiala si formala rigida, reprezentata de un soclu de marmura cu dimensiunile de 96×40x30cm.

Nicu Ilfoveanu, Razvan Botis, Arnold Estefan sunt invitati sa raspunda provocarilor acestui format de expunere, sa-l reinterpreteze, aducandu-l intr-o relatie directa cu preocuparile lor curente. Noile productii artistice, prezente in spatiul CIV pe durata a patru zile, dincolo de raportul adesea critic cu contemporaneitatea, repun in valoare necesara practica a contemplarii.

Proiectele vor fi arhivate intr-o publicatie post-eveniment ce include si o serie interviuri realizate cu artistii.

…………………….

Episodul #1

Nicu Ilfoveanu “Comanda!”

Deschidere: Miercuri, 03 martie ora 19.00

“1918, sfarsitul Primului Razboi Mondial, este unul din momentele marcante pentru Statul Roman. Legate de acest razboi, au fost facute cele mai multe monumente din Romania. Ele se gasesc imprastiate prin satele romanesti la fel de imprastiate. In continuare, centrele acestor sate stau sub privirea scrutatoare a cate unui soldat in picioare, cap de soldat ori a unui simplu vultur. Peste cativa ani se vor implini 100 de la evenimentul in memoria caruia s-au facut cele mai numeroase monumente din Romania.

Cu ocazia implinirii celor o suta de ani, doresc sa prind o comanda si anume sa mi se dea sa fotografiez toate monumentele dedicate evenimentului amintit la inceput. In baza decontarii benzinei, filmelor, cazarii si diurnei, voi reusi astfel sa fac cea mai intinsa serie de fotografii cu monumente din Romania. Insa, in principal, vreau sa obtin o armata. Puse cap la cap, aceste imagini ce reprezinta soldatei in drumul lor spre victorie, vor forma o armata, un fel de varianta romaneasca a Armatei de Teracota…”

(Nicu Ilfoveanu, extras din textul de prezentare al proiectului “Comanda!”, martie 2010)

………………..

Nicu Ilfoveanu (n.1975) este absolvent al Universitatii Nationale de Arte Bucuresti sectia foto-video si in prezent este asistent universitar la aceasta institutie. Parte din stilul sau de lucru consta in folosirea camerelor vechi, produse mecanice care nu respecta comenzile manipulantului si care in mod sustinut tradeaza speranta fotografului de a surprinde exact ceea ce vede. Recent a primit premiul pentru fotografie al Bancii Central Europene. www.ilfo.ro

96×40x30

03 – 20 martie 2010

Centrul de Introspectie Vizuala

Str. Biserica Enei 16, sector 1, Bucuresti

www.pplus4.ro

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Episodul #1

Nicu Ilfoveanu “Comanda!”

Deschidere: Miercuri, 03 martie ora 19.00

Episodul #2

Razvan Botis “Idiotul”

Deschidere: Miercuri, 10 martie ora 19.00

Episodul #3

Arnold Estefan “In ghetele prezentului”

Deschidere: Miercuri, 17 martie ora 19.

…….

Eveniment desfasurat cu sprijinul Marmosim.

In parteneriat cu UAP, Sato Art.

Parteneri media: Arhitectura, 9am, hipmag.ro, modernism.ro, WebPR, studentie.ro, feeder.ro, port.ro, veiozaarte.ro