All Stars For Outernational
La drum cu tata, un road movie plin de candoare, din 3 februarie în cinematografe
Made in RO - Târg de design românesc, ediția #8
Lansare Catalog
Food & fun la Piua - 28 de ateliere pentru copii și părinți

[23.04.-26.04]

de Vera Ion  |  3 mai, 2011  |  1 comentariu

Azi am facut o fotografie din mai multe pozitii cu bunicul citind in gradina. Apoi s-a bagat in masina care era parcata in curte si cateva ore a stat acolo. A zis ca e ca pe un fotoliu si m-am gandit ce ciudat obicei sa intri sa stai asa pending in masina. Cand ne-am urcat in tren eram un cuplu perfect ne-am scos amandoi cartile eu am pus cutia cu pisica pe genunchi T-rex nu misca nu se sperie sta cuminte in cutie si bunicul scoate ceva cu un nume suedez si eu scot h miller plexus prima carte pe care mi-am cumparat-o dupa multa vreme cand eram cu b in real si era un fel de targ de carti. Mi-am amintit ca sch a zis vera da tu nu citesti deloc da uite cate carti ai si mi-am adus aminte ca am citit cartea aia lectii de respiratie la lente si mi-a placut constructia e interesant sa citesti mi-am spus atunci si am furat cartea acum sta deasupra veceului cand am terminat cartea i-am povestit lui b ca e foarte tare faza asta cu cartile recte cu scrisul si el a zambit in barba. Am inceput deci sa citesc a doua carte care este plexus, si tot radeam in tren la diverse faze, bunicul in paralel citea cartea asta groasa mi-a spus ca suedezul asta a scris o trilogie vreo 3000 de pagini a dat-o la tipar si dupa aia la scurta vreme a facut infarct ce chestie spune privind cartea sa nu apuci sa vezi munca ta tiparita. E foarte mandru pentru ca la LHC el construieste urmatorii doi detectori eu si el suntem un cuplu perfect. Langa noi o tipa care cand bunicu se duce la baie se aseaza pe locu lui si ii ia cartea in brate, si zice sunt dupa 24 de ore de munca dar ce munciti intreb, pai agent de paza la carrefour, lucrez 48 cu 24 si uite nu am mai gasit loc pe scaun. Mi se face frica ca o sa se agate de mine ori cu vreo conversatie ori sa ma simt sa ii dau locul. Are o privire de uliu. Imi infig privirea inapoi in carte o vad pe coada ochiului pe tipa cum se intoarce spre prietenul ei care sta in picioare ii arata cartea suedezului face tie iti place sa citesti? Intre timp vine bunicul si ea arunca cartea, se ridica si vrea sa il ajute sa se aseze genul hai sa te tzin de brat tataie, in timp ce eu sar ca nu are nevoie de ajutor. E adevarat ca poarta baston dar spune ca e pentru caini evident il poarta si in curte unde ambii caini sunt legati. Trenul merge, in fatza o tipa cu tenul luminos si ochi maro deschis alaturi de prietenul ei care pare spaniol amandoi in jur de 50 vorbind o italiana amestecata cu engleza amastecata cu romana si tipa curatzica genul british imi da un sentiment de sigurantza cand ma uit la ea stiu ca va sti cand sa opreasca conversatia nu va depasi doua – trei remarci ma gandesc probabil vine din londra trenul merge intre timp cealalta sta in picioare tinuta in brate de prietenul ei, si sprijinindu-se intre timp si de marginea scaunului, la un moment dat ma uit si o vad cum motzaie, tresare, apoi tresare din nou zambeste amuzata uite ca adormisem si prietenul o strange in brate ea are ochi negri cu gene negre freza gen permanent bluza neagra margele argintii innodate unghii mici taiate din carne si crescute butucanos, in valuri, vopsite visiniu. Ajungem in caracal. Cand coboram din tren, bunicul ma antreneaza cu precizie sa ii spun lu taicameu urmatoarele lucruri- nu va suparati domnule, aici suntem in caracal? Ii promit ca asa voi face, asta e primul lucru pe care o sa i-l spun. Apoi repet cuvintele si imi zice – da sa spui cu intonatie, nu asa. Si cu semnul intrebarii la sfarsit, da? Da, ii spun, repet intonatia, imi mai repeta de doua trei ori cu o precizie pe care o atribui faptului ca e fizician in fine pana la urma zic cum trebuie coboram din tren mi se spune si gluma, dupa ce ii zic cum trebuie fraza lui taica-meu.  Nu va suparati domnule, aici suntem in caracal? Bine ca esti tu destept.

25.

Lejer in gradina tata doarme in spatele meu eu ii dau cu zoom in timp ce fac un film pe webcam pentru b dintr-o data pe efectele de pe laptopul asta fatza mea apare pe panouri publicitare in gara sau in trafalgar square si altele mama canta cantece bisericesti si bunicul citeste acelasi roman suedez stig larson ieri am facut 3 vizite mai intai am fost la fanica unde venisera fata ei dani si iubitul ei francez care lucreaza la renault are un hanorac gri deschis cu scris visiniu pe spate, mananca cu mana friptuira de miel direct din castron si sta cu ochelarii negri pe nas ea sta pe genunchii lui si in timp ce ea vorbeste face conversatie la masa el ii misca mainile ca in exercitiul ala de actorie unde persoana din fatza spune ceva si persoana din spate ii misca mainile ca sa ii dea o alta semnificatie ea il apostrofeaza bland in franceza sebastian tu  t ennui? Intre timp fratele ei povesteste cum a adus acasa aici la beciu masa la care a baut atata vreme in bucuresti, visavis de blocul lui de pe calea vitan era o terasa unde s-a practic mutat si acolo a baut ore intregi intre timp au ajuns sa il cunoasca si chiar sa il lase sa se descalte sa isi puna picioarele pe pietre si era o senzatie atat de placuta pentru ca sub masa erau pietrele astea reci reci reci pe care el isi punea picioarele si statea asa acolo a stat ore intregi pana cand el a ramas ultiumul client si a dat faliment terasa el a observat la un moment dat ca au inceput sa vanda mesele si atunci si-a luat si el masa lui, masa numarul 19. E enervat ca maica-sa a trantit o mushama din asta penala peste masa, apoi vorbeste despre de ce mai vin turistii in romania acum, stii de ce? Ma intreaba. De ce? Uite sa stii ca vin pentru ruine, daca iti vine sa crezi. In romania ultima nebunie acum sunt ruinele si e adevarat, in romania am gasit niste ruine de un romantism nebun. Apoi povestea cu vinul de la focsani, pe care o incepe si o intrerupe de vreo 4 ori pentru ca nimeni nu il asculta parintii sunt concentrati destul de mult pe francez, care nu e concentrat pe nimic. La plecare francezul se apleaca spre ocolul puilor si ii saluta cu degetul. Cand se apleaca se loveste la cap de un lemn care iesise stramb se loveste la frunte si se uita repede in jur sa vada daca nu l-a vazut cineva. In fatza curtii parcat un renault imens negru al lor si inca unul luat la mana a doua al fratelui, fotograful cu masa numaru 19. Bunicu intreaba ce copac e ala care se vede inflorit acolo in spate si el sare- domnule, va felicit pentru sensibilitate! Uite domnule cum a observat, dumneavoastra in alta viata ar fi trebuit sa va faceti fotograf nu oricine observa asa nuantele, cum ati vazut dumneavoastra creanga aia. Pe fundal, un cd cu muzica pusa tot de el, dupa ce cd-ul cu riki e poveri s-a terminat si lumea  a fost intrebata daca o dam pe populara sau alegem o chitara. Din cauza prezentei lui sebastian francezul, s-a ales repertoriul international.  Eventual o chitara, chiar daca e romaneasca, asa ca fotograful pune un cd cu unul dintre prietenii lui din Bucuresti de la masa 19, care e canteret pe o corabie. Incepe un cantec folk cu o voce gen ducu bertzi, prima melodie cu ceva cu un solstitiu, apoi pierd versurile, apoi peste cateva melodii cd-ul sare si meldodia care se aude are ca refren daten gatzii ma-tii, daten gatzii ma-tii. Sebastian si dani pleaca sa doarma in apartament la draganesti, sa isi traga si ei un pic sufletul, si noi ne deplasam in urmatoarele doua vizite. La nasi, unde dupa putina vreme apare din nou fotograful cu doua poze (mai face poze prin sat si vine sa le dea vecinilor). De data asta sunt doua poze cu casa nasilor, una doar cu casa, una cu casa si cu nashul in poarta. Se aseaza la masa si ma intreaba care e diferentza dintre cele doua poze. In jur se vorbeste despre inteligenta artificiala, matematica, cisco, legume, cand apar castravetzii. Stam toti in jurul mesei, in timp ce nasha, dupa ce ne-a pus un rand de scaune, ne ridica de pe scaune ca sa ne puna pe altele (cu spatar), si apoi alearga in casa si inapoi afara ca sa puna pe umerii fiecaruia din noi (eu mama tata bunicu, fiica-sa, ginere-su si cele doua fete) cate un sacou/ bunditza ca s-a lasat frigul. Discutam despre pisicile gestante din sat, toate pisicile stau sa fete, inca o generatie de pisici duse pe deal- sa aiba nashu de ce sa faca inca cateva drumuri sus in deal, cu punga de pisici. Terminam conversatia, facem din nou schimb de numere de telefon ca la fiecare sarbatoare si apoi plecam in urmatoarea vizita, la fostul primar al satului si prieten vechi de familie, la care au venit copiii de la oras, ajungem, lumina de pe sala e chioara rau nu ne putem vedea fetzetele. Pe sub masa miorlaie o pisica gestanta. Fetita familiei se uita la cronicile din narnia, bunica vine sa ne salute, se scuza ca nu poate sa stea la masa cu noi, dar nu se simte bine. E cocosata si s-a micsorat de tot, cu un cap mai mica decat mine, se pare ca de cativa ani nu poate deloc sa doarma. Noaptea, povesteste fostul primar, eu am doua feluri de somn- dorm pe o parte pana la ora unu, si la unu ma intorc pe partea cealalta. Sau dorm agitat cand pe o parte cand pe alta. In fiecare dimineata nevasta-mea imi zice- bai da ce frumos ai mai dormit aseara niculae. Sau- n-ai dormit prea bine, ai fost agitat. Ea nu doarme niciodata. Sper sa va faceti mai bine, clatina din cap mama, in jur se pufneste- ce bine, asta nu mai e bine. E deja de la batranetze, nu mai ai ce sa ii faci. Se mananca se vorbeste despre politica, produse bio, afaceri posibile ca sa scoatem tara din saracie.

26.

La Turnu magurele la port tata nu a ajuns niciodata desi a locuit acolo vreo doi ani, pentru ca pe vremea aia era pericol sa te apropii asa de mult de granitza. Ne apropiem de malul dunarii unde la turnu magurele in port au facut si statie de ferry boat, e o scara rupta, care coboara pe ciment, unele trepte lipsesc, eu alerg sprintzara ca intotdeauna ah ce compozitie de culori si voie buna imi spun despre mine cultivandu-mi autoironia. In urma mea mama, tata, bunicul ramane sus ca nu poate sa coboare scara, se uita de acolo la dunare + noi in timp ce imi inmoi degetele si apa e rece si ma gandesc e mai putin maro decat tamisa asta inseamna ca e curata stam un pic uite bulgarii ce dealuri frumoase au spune mama uitandu-se pe partea cealalta, langa noi o fabrica un combinat de ingrashaminte + chestii chimice, ”donau chem”, cu furnale pe care iese un fum galben. Fizic galben. Incerc sa prind culoarea galbena in poza, nu-mi iese. Ne urcam in masina plecam pisica sta in cutia aia probabil a fiert deja nu stiu daca sau ce intelege e o forma de afectiune bizara se pare ca orice ar fi atata timp cat la sfarsitul zilei poate sa ma tina in brate si sa toarca e ok, evident nu tot timpul pentru ca e pe genul pisica abandonata de stapana cu prea multe lucruri un program mult prea mult prea incarcat, masina merge merge pe strada uneori pietruita uneori nu, mai devreme o adevarata nebunie prin padurea de langa sat incercand sa ajungem la casa padurarului. In fiecare vacantza bunicul trimite pentru copiii padurarului volume cu animale primite de la readers digest, care l-au pacalit sa isi faca abonament. Asa ca mi-a dat si mie vreo trei, dupa ce le-a aranjat pe specii (uite, aici ai totzi urshii!!+ zambetul lui bland meticulos, a stat sa adune totzi urshii cate feluri or fi ei fascicul cu fascicul) si acum le trimite la copiii padurarului, dar din cauza asta s-a nascut un conflict in formula asta a noastra de 4, ca se pare ca padurarul nu era chiar neaparat superincantat adica nu s-a repezit sa isi ia cartzile de la nashul care le-a gazduit un pic, si azi dimineatza la masa s-a nascut discutia asta, ce facem cum dam cartzile padurarului pai nu-i pasa daca nu a venit sa le ia, si o scurta burzuluiala, un fel de mai du-te cu cartile tale si apoi consens pe drumul spre bucuresti trecem prin padure, lasam cartile si vizitam si manastirea sa vedem ce progrese s-au mai facut. La manastire se pare ca exista un staretz care s-a scapat fatza de taica-meu si un coleg cum ca ar avea o nevasta ascunsa intr-un sat undeva, sau poate asta a fost doar interpretarea noastra, oricum noi l-am simtit cam pishicher, declara familia, organismul nostru cu patru capete, aflat in mashina care se zgaltzaie pe drum spre casa padurarului. Ieri am stat toata ziua in gradina si am citit, organismul nostru cu 4 capete intr-un perfect echilibru. Azi in cada m-am gandit privindu-mi degetele de la picioare ca mi-ar placea sa vad mai multi caini luandu-se la bataie. Mushcand unul din altul. Deschis, pe fatza, pe jugulara. Padurarul are vreo 10-11 caini care cand ajungi cu mashina in fatza casei, sar pe mashina, daca nu iese el sa ii potoleasca. Tirex a alergat-o pe pisica batrana a curtzii, a casei, pana a alungat-o din curte. Pe urma l-am bagat in cushca drept pedeapsa. Desi in secret i-am zis bravo tirex eshti baiat, tuturor ne era frica knd am plecat ca o sa-l sugrume toate pisicile astea din curte, ca el e cel mai nou, cel mai tanar, cel mai slab, cel mai naiv, si uite.

http://www.youtube.com/watch?v=OjGobZbqk7E

EVENIMENTE

Un răspuns la “[23.04.-26.04]”

  1. asta spune:

    scrii oribil. :/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *