La drum cu tata, un road movie plin de candoare, din 3 februarie în cinematografe
Made in RO - Târg de design românesc, ediția #8
Lansare Catalog
Food & fun la Piua - 28 de ateliere pentru copii și părinți
Latin American Film & Experience in Bucharest - Un festival ca o fiesta! 14-18 Septembrie 2016

[22.05-23.06]

de Vera Ion  |  25 iunie, 2011  |  0 comentarii

In Bucuresti, in 301 venind de la ICR unde trebuie sa platesc 41,66 de euro diferenta pentru o factura din 2008– adica singurii bani care imi ramasesera pentru vaslui- ca e ultima zi si dupa aia chiar ca va dam in judecata! Stau pe scaunul din fazta, pe partea dreapta a autobuzului. Urca un pusti cu maica-sa, pustiul se uita lung la mine. Poate si el sa-si puna punga langa dumneavoastra? E foarte atashat de locul asta. Pustiul isi pune punga. Se uita la suprafatza de sub geam, care e ca un fel de etajera. Asta nu e un model asa bun, zice, exista autobuze model mai bun care au si o dunga aici- si traseaza cu degetul o dunga pe diagonala suprafetei. Cand luam autobuzul trebuie sa mergem la ASE ca sa prinda locul asta gol, sa stea el, zice mama. La romana riscam sa fie ocupat si dupa aia stai degeaba, zice pushtiul. Se uita tot timpul sa vada cine sta pe locul asta. Si cine sta? Numai babe. Suparate. Si cu niste papornitze, mama, au niste papornitze… uite asa. Si sunt suparate? Suparate rau. Au fatza asa in jos. De obicei se uita si ii place sa vada numai oameni veseli ca stau pe locul asta, explica mama. Si sunt multi veseli? Nu, spune pustiul, majoritatea sunt extrem de suparati. Intre timp, autobuzul se indreapta spre romana. Eu o sa cobor acolo, ii zic, si dupa aia iti dau tie locul asta. Excelent, zice pustiul. Se catara si incepe sa isi aranjeze habitatul. Mami, o sa deschid si geamul, bine? Se aude vocea soferului in microfon- acest autobuz se retrage la garaj. Mama si pushtiul se uita unul la altul. Am luat teapa. Mami, da acum ne intoarcem si il luam de la ASE, da? Mama- Hai te rog eu sa ramanem la romana. Nu, nici nu ma gandesc. E o prostie enorma sa ramanem la romana, daca e ocupat ce facem, stam ca prostii langa scaun? Si poate mai e si model din ala bun. Mergem la ASE! Romana. ASE! Romana. MERGEM LA ASE! Daca prindem si un model din ala bun, eu nu vreau sa ma risc sa raman langa scaun! Si am avut eu o banuiala ca nu trebuie sa il luam pe asta. Mama zambeste. Coboara amandoi si se indreapta spre ASE  ciondanindu-se.

Noaptea in tren lucrez la un filmuletz despre copiii de la liceu. In fatza mea, o doamna si un domn in varsta. La stanga, o familie cu o fetitza. Geamantanul pus cu grija la inceput sus zboara razant pe langa capul ei, la o curba mai brusca a trenului. Ma trezesc, nu mai dorm pana dimineatza. Ajung la hotel europa, unde s imi povesteste aventurile din ultima saptamana. La inceput- cazare intr-o cladire in afara orashului, o zona plina de caini. Era singura si prima persoana care locuise in aceasta cladire. I s-a spus ca e mai ieftin pentru consiliu. Cand l-a intrebat pe portar cum sa procedeze cu cainii care il ataca de fiecare data, portarul a raspuns- vorbeste cu ei. Dupa cateva zile, cu o iritatie pe piele de la prosoape, s-a mutat la hotel europa. De la receptie- da de ce vii la hotel daca ai buletin de vaslui? Am devenit o tarfa, zice s. Membrii consiliului intra tot timpul in sedinta asa ca nu se pot intalni cu noi ca sa ne dea bani pentru productie. De fiecare data, cu o politete maxima, ne spun ca nu se poate acum dar ne cauta imediat cum ies din sedinta. Ramane sa revenim a doua zi dimineata la ora zece. Aici e un fel de sat de fapt, zice s. Acum mi-e foarte clar. Prietenii care au ramas in orash sunt modificati, mai umili, mai cu capul plecat. Imi tineam coaiele in mana ca sa nu mi le fure cineva aici. Ne plimbam prin oras, stam la omleta si admiram moda locului. Matase cu imprimeuri, tocuri de pluta, permanent, palarii pentru barbati. Mergem intr-o biserica construita de stefan cel mare in 1490. Inauntru, doua scaune puse fatza in fatza, pe care ne asezam la cioaca si incepem sa facem exercitiul cu repetitia. Iese o batrana si ne ushuie afara- pe scaunele alea stau mortii. Daca vine acum mortu si trebuie pus? Nu e voie pe scaunele alea. Sunt ale mortilor. Iesim. Vorbim de planuri pentru urmatoarele stenciluri.

Incepem repetitille, 6- 7 ore pe zi cu copiii in amfiteatrul liceului. Dimineata, ochiuri cu sunca si cascaval pe terasa hotelului europa, pe cele 2 bonuri de mancare. Ochiurile de obicei sunt vechi dar cu sunca si cascaval + multa sare merge. Dupa atelier o ciorba de burta la crismona, un restaurant aproape de fosta casa a lui s. Mancarea e din plin si cu extra, vine tipa cu un castron mare si iti pune pana aproape da pe afara din farfurie. Din cand in cand pizza de la admiral, in functie de bani. La inceput, asteptam prima transa de la consiliu care ni se spune ca vine pe 15. Ne imprumutam pana atunci, lasa ca ne scoatem noi cand vin banii. Apoi aflam ca banii nu vin asa repede pentru ca desi proiectul e castigator, mai exista o perioada de contestatii in care banii nu pot fi deblocati. Perioada se termina pe 22. Spectacolul nostru e pe 18. Apoi aflam ca banii nu vin deloc pentru ca desi initial au spus ca se ocupa de cazare, consiliul, suparat ca nu am ramas in cladirea din afara orashului, nu mai pune nimic la cazare, si cu banii castigati va trebui sa platim hotelul. Si consumatia din minibar.

EVENIMENTE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *