LALELE, LALELE - prima premieră a anului la MACAZ
CinePOLSKA – filme poloneze la București
PEOPLE OF ROMANIA se lansează la galeria Simeza
All Stars For Outernational
La drum cu tata, un road movie plin de candoare, din 3 februarie în cinematografe

[11.10-27.12]

de Vera Ion  |  28 decembrie, 2011  |  1 comentariu

Imi aduc aminte de un prieten al unei prietene al carui job, ne spune el, e ”sa ii distrezi pe corporatisti” – adica sa faca tabere de team building de 3 -4 zile in diverse locatii in care el decide activitatile – ce jocuri se fac etc. Dupa ce principii te ghidezi il intreb – pai trebuie sa ii alergi un pic, sa ii umilesti un pic, sa ii trezesti de dimineata si cam astea sunt, in mare, chestiile. Sa ii umilesti? Da, spune, le place sa fie umilitzi sunt foarte submissive. Daca stii cum sa ii umilesti sunt fericiti, ei asa functioneaza. Ma gandesc ca termenul de ”corporatist” a devenit la fel de peiorativ ca si cel de boschetar, si ca intr-un fel ciudat daca vorbim de structura sau de programare neuro lingvistica intre boschetar si corporatist nu e o diferenta prea mare. Ma gandesc la toate astea si in timpul urmatoarelor intalniri la van gogh, care pun din ce in ce mai multe caramizi la constructia visului nostru. Constructia cade in intregime insa in clipa in care aflam ca ni se cer 60 la suta procent din incasari. Care de fapt sunt „40-ati-inteles-voi-gresit-care-de-fapt-ar-fi-putut-cadea-la-10-daca-ati-fi-avut-incredere-in-noi-si-ati-fi-negociat”. Iese scandal, tulbur zen-ul pozitivist cerandu-mi inapoi banii de cafea, mi se raspunde- ” Ce serviciu ne-ați oferit voi pentru acești bani? Adică ce câștig crezi că avem noi de pe urma acelor întâlniri astfel încât să crezi că noi tragem foloase în timp ce voi ieșiți în pierdere pentru că ați ales să vă vedeți cu noi?” Pierd banii de cafea. Nu stiu limbajul.

Oamenii care au probleme de genul boschetar adica nu au o siguranta de azi pe maine si nici nu se drogheaza indeajuns ca sa acopere problema asta au si probleme psihice intr-un grad mai mic sau mai mare imi spun amintindu-mi de un documentar facut in Anglia despre homeleshi de catre o persoana care a stat pe strada pana pe la 30 de ani si explica despre formele avansate de autism si depresie care apar o data cu varsta la persoanele fara adapost. Tipul zice ca toti homeleshii au probleme psihice, sunt prinsi intr-un autism din care nu pot sa scape si nu gandesc niciodata la solutii pe termen lung, numai de azi pe maine, asta e si problema, ca mintea lor nu poate proiecta ceva pe un termen mai mult de cateva zile/saptamana viitoare. Singura solutie viabila pentru homelesness ar fi ajutor psihiatric pentru fiecare persoana homeless in parte, si abia apoi adapost, propune el. Ma gandesc la toate astea in timp ce merg spre alt mediu corporatist dupa ce ma uit la canapele in rate cu un coleg care imi spune despre cum s-a gandit de cateva ori in ultimele luni sa se sinucida /nu-i nimic sunt doar cuvinte imi spun/sunt doar cuvinte imi spune am fost deprimat imi ventilez si eu frustrarile.

Ajungem la piata charles de gaulle, avem o intalnire in cafeneaua plaza cafe – locul de pauza/intalnire al celor care lucreaza in cladirea imensa de afaceri, chiar langa e un club cu o firma imensa care se cheama ”Envy”. Ne apropiem de cafenea in fatza ei o tipa care linisteste pe cineva la telefon vorbeste apasat cum vorbesti cu cineva cu probleme psihice ”calmeaza-te, nu au ce sa iti faca, du-te acasa, odihneste-te, nu au ce sa iti faca, da, a durat 4 ore sedinta, da, nu au vorbit despre tine, nu a zis nimeni nimic de tine, hai ca vorbim maine te rog frumos calmeaza-te, odihneste-te” intram impartim un cappuccino -cu banii pusi de data asta dinainte deoparte pentru fondul de intalniri de afaceri – prietena cu care ne intalnim are 15 minute sa stea cu noi, a ajuns mai tarziu, a fost prinsa in trafic, organizeaza destul de repede in scris pe un caiet ce avem de discutat, apoi in jumatatea frazei e intrerupta de o tipa (40 de ani, fatza tratata cu multe creme anti-aging) care vine de la alta masa se apleaca peste umarul ei ”ai luat tu cumva tigari ?”/”nu”/ ”hai ma eu ma bazam pe tine”. Liniste. Privirea tipei anti-aging se schimba dintr-o data si devine de otzel, cealalta incaseaza ”bine o sa ma duc sa iti iau tigari” spune calma, exersandu-si zenul, inteleg instant de ce posteaza pe FB poze cu apusuri si imagini din natura, ”imi pare rau, nu mai pot sa stau, trebuie sa ma duc sa iau tigari” ne spune si se ridica sa plece, „mersi esti dragutza” zice tipa cealalta, fatza i se relaxeaza si se aseaza la masa de langa continuandu-si conversatia exact din punctul unde a ramas, cu un ras degajat. Ma gandesc la inmultirea relatiilor BDSM in mediul corporate din Anglia lucrurile au mai mult sens acum precum si ce spunea prietenul prietenei despre umilire, inteleg mai bine si emisiunile de divertisment japoneze, si cercetez pe net nlp-ul pentru a intelege mai bine legaturile dintre toate astea.

Prin nlp, oamenii incep sa aiba capabilitatea de a se autoprograma, ca pe un robot, atat de eficient incat orice iese din schema lor initiala este blocat sau negat – adica, mai pe scurt, nu exista. Nlp-ul e una din modalitatile de succes de programare neuro-lingvistica, precum se poate intelege din formulare. Programarea se face prin indeplinirea unor ritualuri semi-religioase. Care tin de metode (de obicei cu nume straine) de eficientizare a timpului, de indeplinire a tuturor taskurilor si de combatere a procrastinarii. Nu trebuie decat sa aplici metoda si iti iese. O alta formula magica este repetarea unor mantre ale succesului, care au darul sa te motiveze si sa te aduca pe calea cea dreapta. O alta metoda este preluarea, diseminarea prin povestire (un fel de folclor modern de istorii semnificative care circula de la o intalnire la alta pe sistem de retzea) si imitarea modelelor pozitive – istoriile personale de succes sunt un reper perpetuu, cutare a pornit de la zero si in cativa ani a ajuns ”sa creasca” cati altii in 30, si-a urmat visul in pofida tuturor, si a schimbat lumea. Ritualul de setare pentru succes e foarte precis, fiecare metoda de eficientizare a timpului are pasi foarte exacti, pe sistemul ”if › then”, apar si glumitze cu programe in loop pe tema procrastinarii, ideea in general e sa stii exact ce comenzi sa dai si cand sa ii dai comenzi creierului si apoi e garantat ca vei avea succes. Cuvinte cheie: crestere, extindere, construim imperii.

To be continued

Link 1 | Link 2

EVENIMENTE

Un răspuns la “[11.10-27.12]”

  1. Cosmi spune:

    Tipa din autobuz e chiar tare. Despre homeleshi, da, si eu trec pe langa multi in fiecare zi, sunt cam infricosatori, dar trecem peste (sau pe langa). Mediul corporatist.. e foarte trist 😀
    Imi place ce ai scris.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *