CinePOLSKA – filme poloneze la București
PEOPLE OF ROMANIA se lansează la galeria Simeza
All Stars For Outernational
La drum cu tata, un road movie plin de candoare, din 3 februarie în cinematografe
Made in RO - Târg de design românesc, ediția #8

[11.09-11.10]

de Vera Ion  |  11 octombrie, 2011  |  1 comentariu

„Ia uite, ia uite. Ești cea mai bună. O prințesă, o regină. Ia uite ce frumos. Toată lumea îți zâmbește. Hello sir! Pastelate, uită-te dupa ăia in culori pastelate, că aia au bani… Ia uite…Bleu ciel. Permite-mi să te salut. E cu toata familia… Mama tata bunica bunicu’ toți numa’ un pastel. Și tata e și el doar un copil mai mare. Hello sir! Fă-le un moment că ăștia put de bani. I refuse to grow up! Refuz să cresc. Hai că-s amuzantă. Would you like to take a picture with Peter Pan? Poză-poză, dă copilu’, bunica scoate poșeta, prelungim momentu, sensibilizăm bunica, sensibilizam copilu’- It was really nice meeting you… Can you promise me something? Promise me that you won’t grow up too fast, bunica e muci, familia înduioșată … Două lire! Mi-a făcut o reală plăcere.

Hai că se-adună. Una mica neagră și un japonez, ia japonezu… Normal că ai cameră. Hai cu poza. Super. Bye bye … Uhm… Excuse me… If you can make a little donation please. Nu înțelegi… A little donation… Like how much you want.Money. Nici asta nu înțelegi. Da’ nici nu mă interesează. Du-te la Japonia ta. Ia uite neagra mică a ramas aicea. Hello, what is your name? Foarte bună asta cu numele. Me-lin-da… Hello Melinda, my name is Peter Pan. Ia uite mă-sa câte bijuterii are… Negri bogați sunt mai generoși decât albii bogați? Melinda nu-nțelege nimic… hai Melinda nu fi timidă, zâmbește la mă-sa, mă-sa nu-și mișcă fața, do you want to make a picture with Peter Pan? Tot nu-nțelege, uită-te din nou la părinți, nu ca Peter Pan, ca imigranta din Europa de Est care a venit să muncească aici pe Southbank, hai mami că te simt că nu te-ai născut bogată, hai cooperează, nu vrei să-ți mai aduci aminte, a? Mami nu-și mișcă fața, tati e blanc. Dacă poti să spui asta despre un negru. Sunteți bogați, nu vă mai interesează, nu? Ai dreacu. Mai sunt niște japonezi, japonezi am zis că nu, vezi că-i pierzi pe-ăștia, i-ai pierdut. Pa, Melinda. Vezi să nu te-ndoape mă-ta cu prea mult Xanax când crești mare. Hai nu te enerva ca ți se acrește fața.

Vezi că vine un grup mare. Tricouri la fel. Francezi. Nu face eye contact. Hai că e bine, ai făcut trei lire pâna acum. Nu te gândi la bani, nu face eye contact.

Non, ce n’est pas Robin Hood, c’est Peter Pan. Francezi inculți.

Ăla micu e tot acolo. Nici nu mai clipește. Știu, ai un șoc în momentu ăsta. Io ce să-ți fac? Unde e mami? Nu te mai miști, a? Știu, m-ai văzut în filmu ăla, nu? Și acuma deodată, pac! În fața ta. Eu nu sunt Peter Pan de fapt. Peter Pan e o chestie în imaginația ta, care… pe care… Lasă-l să stea acolo, nu e treaba ta. Treaba ta e să faci bani.

Vezi că a apărut ăla în cărucior cu rotile în stânga.

Poate nu e el, el e, poate nu vine încoace, nu vine pe dracu, a ajuns fix lângă tine. Nu te uita la el, super, i-au mai ieșit trei bube pe față, uită-te doar la însoțitoare…

Da, merge bine, da, am mulți clienți azi, ce cercei frumoși, sunt din plastic sau sunt cireșe adevărate, voi ce mai faceți?

„Știi ce idee i-a venit?”

Ce idee i-a venit?

„Se gândea să-și facă… he-he-he-he … costum de Batman să vina cu tine aicea coleg pe Southbank. Ce zici? Ce zici, ce nebun e?”

Da, e chiar nebun.

Uită-te la el, îți cerșește doar o privire, dă-i privirea aia și o să plece. Și-așa are ochelarii de soare nu îi vezi ochii. Uită-te spre el un pic și vorbește cu el. Atât are nevoie. Ce dracu, Vera. E doar un om care are nevoie să-l bagi în seamă. Poate că asta îl ține sănătos, să vină în fiecare zi să vorbească cu tine. Ce poate să iți facă? Hey how are you? Vezi nu a fost așa greu, râzi puțin faci conversație despre ideea lui cu Batman și te lasă în pace. Măcar tu ești întreagă. Tu nu ești în scaunul cu rotile. Tu nu ai nici o problemă. De ce îi spui handicapat în primul rând. E și el un om ca și tine. Yea, I’m cool. It’s great, yea. Lots of people today. Very sunny. Hahaha la gluma cu Batman. Vrea să vadă că te amuzi, amuza-te. Da, adevaru’ e că ar fi genial să lucrăm împreună. Peter Pan din România și un Batman paralizat în cărucior. Gras. Cu fața plină de bube. Cu gura plină de bale. Cu limba atârnând. Gluma asta a clocit-o de acasă. E genul glumeț. Hahahahahahahahahhaha. Mai era un handicapat zilele astea care cânta la orgă cu degetele de la picioare.

Hai te rog prinde-te că am treabă. Nu, nu mai rămân mai mult de o luna în Londra. Da, vreau să mă întorc cu niște bani în București. Da, în România nu există artiști de stradă. Da, în România e foarte greu pentru handicapații ca tine să iasă din casă. Nu, nu am nevoie de nimic, nu am nevoie de un suc. Nu fumez, mulțumesc.

E doar un… E doar o persoană cu dizabilități în căruciorul cu rotile.

Ok, have a nice walk… I mean… day. See you around! Yes, I’ll be here tomorrow too.

[…]

Se oprește lângă mine și se uită lung, cam 2 minute, trebuie să aleg: dacă intru în conversație cu el s-ar putea să plece mai repede. Sau pot să plec, da’ dacă plec acum vine după mine.

„Ce faci tu mă acolo mă micuțo mă?” „De ce mă întrebi?” „Așa că-mi place de tine cum arăți. Nu ești din sectoru’ 6?” „Ba da.”

Cum poți fi atât de proastă. De ce i-am răspuns în română?!? De ce nu am tăcut?!? Adică trebuia să îi zici și că ești din România și că stai în sectoru’ 6 totu’ într-o singură frază? De unde știe că stau în sectoru’ 6. „Esti venită cu Iuliana nu? Una mai micuță mai grăsuță tot din Giulești. Stai mă nu te feri că nu-ți fac nimic. ” „Nu stau în Giulești, nu o cunosc pe Iuliana. Stau în sectoru 6 da’ nu în Giulești.” Proasto.

„Vezi că am știut? Stai în sectoru’ 6. Nu-ți fie frică că nu-ți fac nimic. Vreau să vorbesc și io cu Iuliana.” „Da’ nu o cunosc. Nu sunt cu ea.” „Băi eu am fost însurat în Giulești dacă înțelegi ce vreau să zic. Cu Iuliana. Da’ ea doar s-a dat după mine ca să scape că avea probleme. Acum înțelegi? Se băgase cu droguri cu de-astea. Drogurile sunt cel mai rău cel mai împuțit lucru care ți se poate întâmpla pe lumea asta. Tu te droghezi? Să nu te droghezi că știi cum te transformă drogurile? În ultima curvă te transformă. Așa am pățit eu cu Iuliana. Eu am iubit-o am luat-o să facem o viață o scoteam în oraș îi luam genți îi luam haine îi luam mașină, munceam ca prostu’. Am scos-o din sărăcie. Da’ ce să-i faci dacă se droghează nu ai ce sa-i mai faci. Ea nu vroia decât droguri. Se ducea și se futea cu toți pe droguri. M-a făcut praf, m-a făcut de râs în tot Giuleștiu. N-am mai ținut-o am zis dă-te dracu de curvă dacă așa îmi mulțumești tu pentru tot ce am făcut eu pentru tine. Și ea intra după aia numai în belele cu drogurile, s-o taie ăia pe strada, și după aia tot la mine venea ca s-o ajut. Eu am suflet bun, da chiar așa… Când își bate o femeie joc de mine… Adică io cât să mai suport înțelegi? Chiar așa să profiți de un om… Mie nu mi-au plăcut drogurile niciodată. Nu am pus gura, înțelegi? Ne-am certat ca la ușa cortului i-am dat și vreo doua trei. Și după aia a fugit. Am auzit ca e aicea cu câteva fete. Acuma înțelegi da? Ți-a povestit și ea ceva despre mine, sau…” „Băi uite care-i faza, chiar înțeleg prin ce treci, și io am avut prieteni care se droghează și știu cum e, e supernașpa. Nu e vina ta. Nici măcar nu poți să zici că nu te iubea pe tine, când te dai pe droguri nici nu mai știi. Probabil nu e nici vina ei. Da eu crede-mă pe cuvânt nu o cunosc pe fata asta. Nu știu nici o Iuliana. Nu o cunosc. Crede-mă, nu te mint. Chiar nu o cunosc.” „Auzi, știi că când te învârți prin lumea interlopă dacă întâlnești pe altu’ din lumea interlopă nu e bine să ții informația că te trezești în șanț și bătută și futută. Mă înțelegi? Lucrezi aicea în Londra pe undeva?” „Nu, sunt în vacanță. Stau în București. ” „A, ești in vacanță. Scuze că te-am luat așa tare. Câți ani ai?” „30.” „Aha. Și zici că n-o cunoști pe Iuliana.” „Nu, am venit aici cu doi prieteni din România, doi colegi de ai mei. Am venit așa să ne distrăm în vacanță, n-avem noi treabă cu lumea interlopă. Habar n-am cine e Iuliana.” „Una mai micuță, mai grăsuță. Hai mă nu se poate să n-o cunoști dacă zici că stai în sectoru’ 6.” „Nu pe bune crede-mă chiar n-o cunosc.” ”Să știi că mie îmi place de tine așa cum vorbești. Dacă ai nevoie de ceva să îmi spui mie. Deci ți-am zis, mie îmi place să ajut. Dacă pot, te ajut. Cu cine ești venită?” „Cu doi prieteni.””Și ei ce fac?” „Tot din astea pe stradă… Clowni.” „Și câți bani faci tu așa cu prostiile astea?” „Fac și o suta pe zi.” „Da? Până acum cât ai făcut?” „Am făcut ceva.” „Sa știi că eu pot să te ajut să faci bani ca lumea. Nu contează că ai 30 de ani că pari chiar o păpușica așa. Chiar nu se vede. Mie îmi place de tine. Ești foarte specială. ” „Mersi mult, da chiar n-am nevoie de mai mulți bani, o fac așa de distracție.” „Da tu unde trăiești nu aici în Londra?” „Nu, eu stau în Romania în Bucuresti. Ți-am zis sunt aici în vacanță.” „Și ești angajată?” „Nu sunt angajată așa cu job, da’ lucrez. Fac piese de teatru. ” „Ești actriță?” „Sunt regizoare de teatru. Mai și joc.” „Și se câștigă cu asta?” „Da, se câștigă chiar foarte bine. Pe bune. ” „Să știi că mie îmi place mult de tine. Îmi place chiar mult așa felul tău de a fi.” „Mersi. Acuma trebuie să lucrez. ” „Nu vrei să-mi dai și mie număru’ tău de telefon?” „Nu.” „Bine, hai că te las.” Rămâne la un metru de mine.” [fragment din textul pentru performance „Refuz să cresc.Dacă puteți face o mică donație”, în curs de lucru]

EVENIMENTE

Un răspuns la “[11.09-11.10]”

  1. […] aştept să văd şi “Refuz să cresc. Dacă puteţi face o mică donaţie“, ”povestea unei tinere regizoare de teatru care lucrează ca statuie Peter Pan în […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *