La drum cu tata, un road movie plin de candoare, din 3 februarie în cinematografe
Made in RO - Târg de design românesc, ediția #8
Lansare Catalog
Food & fun la Piua - 28 de ateliere pentru copii și părinți
Latin American Film & Experience in Bucharest - Un festival ca o fiesta! 14-18 Septembrie 2016

[01.12.2010 - 26.01.2011]

de Vera Ion  |  27 ianuarie, 2011  |  2 comentarii

“Nu ai platit intretinerea trei luni la rand”. Rusinea tabelului afishat acolo jos in dulapiorul de pe scara. Nu am platit intretinerea. Apar la restante. Rusinea. Noi aparem acolo ca rau platnici, imi spune mama. De cand a murit administratoarea de scara nu am mai platit intretinerea. Era o femeie cu sani mari si un capot mereu deschis la doi nasturi, si cu o voce tabacica. M-a admonestat ca se aud sunete de sex din camera mea anul trecut dupa ce am venit din vacanta. Mama m-a luat deoparte si mi-a spus mama sa stii ca am aflat de la vecinul ca vecina care e perete in perete cu tine s-a plans ca nu mai poate, ca tot anul… Chiar acolo dorm copiii. Se pare ca tipa de la administratie impreuna cu vecinii s-au adunat si au discutat problema si s-au intrebat daca chiar or fi fost sunete de sex sau or fi fost filme. Da de unde stiti dumneavoastra ce fel de filme? A zis zambind vecinul meu de vizavi, care are un ochi de sticla. E… ma rog. Intre timp, administratoarea a murit. Cand vroiam sa imi platesc intretinerea am vazut un bilet in dulapiorul de metal- in memoria doamnei… etc. Inmormantarea va avea loc maine. Se pare ca avea cancer la plamani. Ultima data cand o platisem, i se umflase un san si si-l tinea cu mana- asa mi-a deschis. Gafaind, descompusa, cu un san imens in mana, si cu o voce stinsa- sunt bolnava rau. Am cazut la subsolu blocului, era o balta si uite- asta patesti daca vrei sa ajuti oamenii. Apoi mi-a spus – sa stii ca eu nu ma bag in viata omului. Imi cer scuze daca te-am suparat. Vecina ta ar fi trebuit sa-ti zica tie direct nu la toata scara. Daca ai o problema, discut-o cu vecinul. Imi pare rau si iti urez mult succes in filme. La trei saptamani dupa asta a murit. Intre timp m-am mutat eu in camera care e perete in perete cu copiii vecinei.

In fiecare dimineatza ma trezesc doua fetitze care plang in fiecare zi. Din cand in cand se mai aude vocea mamei, strigand cate un exercitiu- ana de cate ori sa iti spun??? Asta e capra!!! Ca-pra!!! Pe vecina a parasit-o sotul pentru o tipa de la scara c. Mandria mea si a parintilor in clipa in care m-am angajat chelner a fost ca voi putea sa imi platesc singura intretinerea, si ca familia nu va aparea ca rau platnic. I-am mintit vreo 3 luni la rand din diverse motive, si ca o lovitura de teatru, fiul doamnei administrator a sunat in seara asta la familie spunand ca intretinerea nu a mai fost platita de trei luni, iar maine este ultima zi. Mama a inceput sa tremure. Tata nu a mai vorbit cu mine.

Am mancat in tacere pastele colorate pregatite in wokul mare, uitandu-ne la emisiunea despre meditatia transcedentala din timpul comunismului, in care peste 300 de intelectuali fusesera trimisi in productie de catre regim- fiecare la cate o fabrica, pentru ca fusesera la sedintele grupului de yoga meditatia transcedentala. Am facut cateva comentarii, desi fara sa ne vorbim. Am plecat cu cadoul primit de la colegul lui taica-meu o orhidee imensa intr-un ghiveci, si cu trei pulovere de la maica-mea intr-o punga. La iesire, bunicu mi-a dat bani de taxi, tata nu mi-a mai strans mana si mama m-a dus pana la taxi ca sa imi spuna, in timp ce coboram pe scari, ca dincolo de toate trebuie sa duc o viata morala. Si chiar daca nu e cazul sa intemeiem o agentie imobiliara, cum spuneam in piesa, ar trebui totusi poate o juma de norma la carturesti. Poate o meditatie. Poate limba engleza. Ce inseamna viata morala? Am intrebat-o. O viata curata. Ce legatura e intre banii de intretinere si o viata morala? A tacut. Apoi la telefon mi-a spus – poate ai inteles altceva atunci langa taxi cand ti-am spus de viata morala. Vreau doar sa fii constienta ca daca se iveste o slujba. Daca se iveste o juma de norma. Daca se iveste ceva. Pentru ca altfel nu o sa te descurci. Ce face orhideea? Iti vom plati noi intretinerea si ne dai banii cand ii ai. Ascult toate astea. Am reactii emotionale legate de faptul ca sunt parintii mei si evident emotiile mele sunt legate de ei. Ma  enerveaza ca plang mai ales ca imi dau seama exact cat voi plange si  cel mi penibil e sa plang la masa in timp ce mananc pastele. Stiu gestul care ma va face sa plang- de fapt acumularea- privirea mamei deasupra telefonului si felul ala brusc de a-i cadea vocea- “cum nu a fost platita?”. Apoi meregm in dormitor inchide usha si se plimba dintr-o parte in alta cu privirea in jos, tremurand. Nici macar nu mai stiu cine esti, imi spune, fara sa se uite la mine. De unde sa stiu eu cine esti tu si ce faci daca nici macar nu ai platit intretinerea cand ai zis ca ai platit-o. Apoi dupa toate astea cat stau pe pat si ma uit cu bunicul la emisiunea de meditatie transcedentala ii vad pe tata si pe mama cum trec mai intai spre dormitor, apoi peste vreo 3 minute inapoi- tata imi arunca o privire scurta si imi dau seama ca a aflat despre minciuna cu intretinerea, mama trece in spatele lui uitandu-se la mine cu o mana la obraz. Apoi intru in bucatarie unde tata amesteca pastele si imi zice doar- da si tu alea la o parte sa punem masa. Si in rest tace. Precum stiam, toate astea apasa exact pe combinatia de emotii care ma vor face sa plang. Nici macar nu stiu de ce. Ea vrea sa traiasca de pe o zi pe alta si sa faca numai ce ii place. Sa se imprumute de la prieteni si apoi sa ii imprumute ea pe ei si tot asa la nesfarsit. Zice mama. Asta e boema, ce sa-i faci, zice bunicul. Pe de alta parte pentru aproape prima oara mi se pare ca nimic din toate astea nu ma priveste. Imi dau seama in timp ce taxiul intoarce in fatza complexului orizont ca probabil alta data as fi incercat sa demonstrez ca da pot castiga din ce fac. Sau pe de alta parte, ca da, imi pot gasi alt job. Acum nu simt nici cea mai mica pornire sa demonstrez nimic nimanui. Acum 2 zile in timp ce dormeam imi veneau in minte flashuri de peste vara- drumul in fiecare dimineata pana pe southbank- la munca. Respectul prietenilor mei pentru orele de munca dupa care ma intorceam acasa cu detergent si o ciocolata pentru javiera. Turele prin Amsterdam in parcuri cu baloane in brate.  Apoi din nou si din nou casa de marcat cu patratele albe de la restaurant. Apoi imi dau seama in mod ciudat ca nimic din toate astea nu ma priveste. Nu am nici un raspuns in clipa in care mama ma ia cu o intonatie aproape plina de mila, ca pe handicapati, cu intrebari logice ale caror raspunsuri pot fi deduse unul din altul: ok zice. Si o sa pleci de la restaurant. O sa iei ultimii bani pe ultima zi de lucru. Si dupa aia? Ce intrari mai ai? Hm? Nu am ce sa ii raspund. O sa iti dam noi evident ca doar nu o sa te lasam asa. Nici aici nu stiu ce sa ii raspund. Doar am senzatia din ce in ce mai puternica ca toate astea nu sunt problemele mele. Ca am alte probleme. Ca toate astea se vor rezolva cumva. Cum? Imi zice mama. Nu stiu. Ii zic. Doar ca nu mai am dispozitia sa ma gandesc la asta deloc. Nici un minut, nici o secunda. Sa ma ingrijorez. Sa caut. Am impresia ca undeva la mijloc toata chestia asta cu banii e o mare pacaleala, dar nu stiu cum s-o explic. Ce face orhideea? O inchid in camera sa n-o darame pisica. E, tot o s-o darame, spune mama. Pai vezi, ii zic. Asta e. De unde poti sa stii daca o s-o darame sau nu. Aproape ii zic ca daca tu esti asa convinsa ca o sa o darame, o sa o darame. Da’ numai si numai din cauza ta. Si din nou simt ca nu am cum sa explic, si acea anumita intonatie din vocea ei ma face iar sa plang. Scheize. Intr-un fel ciudat astept sa termin de plans, desi am impresia ca nici plansul asta nu are legatura cu mine. Nici macar nu imi dau seama cum s-a ajuns la acest cutremur. Eu vroiam doar sa imi iau floarea primita de la colegul lui taica-meu. Pe care pisica o darama la jumatate de ora dupa ce intru in camera. Ii trag o palma din reflex aproape cu strigatul ala deznadajduit- AI DARAMAT FLOAREA!! apoi ma pufneste rasul. Pisica se uita la mine cu privirea aia vinovata, I did it again. Il iau in brate. Da-o-n pula mea de floare. Toarce. Eu deschid laptopul. Suntem fericiti.

EVENIMENTE

2 răspunsuri la “[01.12.2010 – 26.01.2011]”

  1. haha spune:

    foarte dragut, dar se spune/scrie „tabagica”… si poate nu ar strica ceva mai multa consecventa in ceea ce priveste semnele de punctuatie (virgulele fac totul, pe bune!!!) si sh-urile, tz-urile etc. in rest, bravoo!

  2. vera spune:

    se poate si fara virgule

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *