In 1980, Libyan ruler Muammar al-Gaddafi put out a decree inviting all young Tuareg men who were living illegally in Libya to receive full military training. Gaddafi dreamed of forming a Saharan regiment, made up of the best young Tuareg fighters, to further his territorial ambitions in Chad, Niger, and elsewhere. Ag Alhabib  and his bandmates answered the call and received nine months of training. They answered a similar call in 1985, this time by leaders of the Tuareg rebel movement in Libya, and met fellow musicians Keddou Ag Ossade, Mohammed Ag Itlale (aka “Japonais”), Sweiloum, Abouhadid, and Abdallah Ag Alhousseyni. All sang and played guitar in various permutations. The musicians joined together in a collective (now known as Tinariwen) in order to create songs about the issues facing the Tuareg people, built a makeshift studio, and vowed to record music for free for anyone who supplied a blank cassette tape. The resulting homemade cassettes were traded widely throughout the Sahara region.

O coproductie Radio Europa Libera/Radio Alternativ pentru Cross Radio din fosta Iugoslavie. Realizator: Lucian Stefanescu. Producator: Valentin Panduru (2007)

Realizator Lucian Stefanescu pentru Radio Europa Libera>>

Interviu realizat de Lucian Stefanescu, in anul 2004, pentru Radio Europa Libera.

tracklist:

1. Untitled feat.Warrem Suicide, T.Raumschmiere
2. Grass,       Lavoura
3. Brenner feat.Deichkind e The Crack Whore Society,T.Raumschmiere
3. The Generals Walk Free, Kalahari Surfers
4. Let Me Tell You Something,   Groove Corporation
5. King Tubby Meets The Rockers, Ernest Ranglin
6. Neath The Cold Ground, Jeb Loy Nichols
7. The Public Pool, Suki Takahashi
8. Therpa, Cagey House
9. Steel-Cutting Thermite Bagpipe Anniversary, OneTooFreeFor
10. Toast & Burn, Epstein
11. My Message, Groove Corporation
12. Hey Clown, Firewater
13. Jerico     Groove Corporation      Dub Plates From The Elephant House Volume
14. Overt, Nabux
15. Excavation Site 39, Acoustik Mute
16. Introspection, Rudresh Mahanthappa
17. Transition, Renegade Soundwave
18. Kadri-Alap, Rudresh Mahanthappa

Realizator Lucian Stefanescu pentru Radio Europa Libera.

Realizator Lucian Stefanescu pentru Radio Europa Libera.

Realizator Lucian Stefanescu, pentru Radio Europa Libera

Playlist:

1. Dirty Blonde, The Bad Plus

2. Drumoroto, Gurumaniax

3. Sawdust, Nylon Rhythm Machine

4. Rain In Tibet, Up, Bustle & Out

5. Articulation Dub, Nabux

6. Love Being Here, Leon Somov

7. Saga, Nik Jade

8. Tongue Riddim, Baobinga

9. Witchdokta, Moving Ninja

10. Close The Window, Nomatx Bass Drive

11. Slip, Opiuo

12. Another Evening, Like The Others, Old Bear

13. Poly Bell, Droid

14. Sink the Fucker, Psychonaught

15. Smrdj ti nohy jdi si ho umejt, Reznyk

16. Fly Like A Beagle, Transient

17. MRG, The New Mastersounds

18. Seed Of Idumea, The Kleptones

Playlist:

1. Mind Eraser, Growing
2. Karambolage [Oxia Remix] Marc Romboy
3. Little Tango,    Richard Galliano & Michel Portal
4. Tom Jones,     Movits!
5. The Wonder Strikes Again (Jon Ohms Remix),    Fort Knox Five
6. Hella Touch, The Kleptones
7. The Highest Kite,    The Kleptones
8. Um-Dois-Tres (DubClub Remake), Stereotyp
9. Automatique    , Hubert Tubbs
10. O Calhambeque,    Roberto Carlos
11. Like Abbey Said,    Marbert Rocel
12. Drum ‘n Boogaloo    Mo’horizons
11. Pe Na Estrada,    Mo’horizons
12. Vals på Vinkelgränd,    Movits!
13. Natalie,    LaBrassBanda
14. Acidhead, The John Scofield Band
15. Turn Me Loose, Charlie Hunter & Pound for Pound

Realizator Lucian Stefanescu pentru Radio Europa Libera

DEADBEAT – Fit to dub a mouth  poet, sau de ce imi plac manelele

Deadbeat este numele de scena al lui Scott Monteith, un canadian din Montreal,  care s-a mutat – unde in alta parte decit? – la Berlin. si care produce “his own special blend of dub laden, minimal electronics”, cum ne spune chiar el in pagina lui de pe Myspace. Un amanunt important pentru a intelege ce cinta acest om este ca a lucrat la compania canadiana Applied Acoustics Systems, o foarte de success firma producatoare de soft-uri pentru sintetizatoare, IAR experienta acumulata aici a lasat in el o pasiune pentru dezvoltarea de interfete creative, ceea ce vrea sa spuna ca omul nostru e scufundat cu totul “in the most cutting edge technology of the industry”. “Journeyman’s Annual”, scos in 2007, e al patrulea album lansat de Deadbeat la casa de discuri Scape. Laudat de critici dar si de public, “Journeyman’s Annual” e dovada perfecta ca tehnologia e si un perfect un instrument muzical. Iar piesa pe care o ascultati acum – “Turbulence” nu e altceva decit o manea electronica minimalista. SI asta e motivul pentru care mie imi plac manelele – pentru ca uneori ele pot fi electronice. Si minimaliste. “The ennobling word  fit to dub a mouth a poet”, cum ar spune Janette Winterson.

Realizator Lucian Stefanescu pentru Radio Europa Libera (2005)

Playlist:

1. Voom Voom (aka Peter Kruder & Fauna Flash), Poppen

2. Shahrokh Sound Of K., Love Happens (Feat. Toyin Taylor)

3. Malente, Open Secret

4. Dub Wiser, The First

5. Funkatized, Jazzatized

6. Skinnz, Ukraine

7. Dynamo Production, Get It Together

8. Leftfield, Afro-Left

9. David Byrne & Brian Eno, I Feel My Stuff

10. Shinichi Osawa, Star Guitar

Realizator Lucian Stefanescu pentru Radio Europa Libera

La microfon Lucian Stefanescu, doamnelor si domnilor bine v-am gasit
la o editie speciala de sarbatori a Dictionarului de Sunete, dedicata
in intregime unei colectii cu totul speciale, antologia “Select Cuts
From Blood & Fire”, aparuta in Marea Britanie la Inceputul anilor
2000.

In muzica moderna, spune Steve Barker in prezentarea primului volum al
colectiei, exista straturi asemanatoare celor geologice. O multime de
material zace in strafunduri, transformindu-se intr-un sediment bogat
ce asteapta sa fie scos cindva la suprafata. Multe din sunetele
acestor straturi muzicale, continua Steve Barker, se afla la
suprafata, impietrite, si deseori plictisitoare. Dar cu cit sapam mai
adinc, vedem cum fiecare strat se amesteca cu cel de deasupra si cu
cel dedesubt.

O comparatie perfecta, as spune eu, pentru ca sedimentul la care se
refera Steve Barker este muzica reggae asa cum se putea auzi ea pe
albumele scoase la Manchester de casa de discuri “Blood & Fire” la
inceputul anilor 90. Cei de la “Blood & Fire” au facut atunci un lucru
simplu – au relansat pe piata britanica melodii reggae clasice – cu
mare succes in tara de bastina a acestei muzici, Jamaica.

Spun ca aceasta comparatie este perfecta si pentru ca muzica reggae
are ea insasi o poveste stranie. A inceput prin a avea un succes
comercial masiv, cum spuneam, la ea acasa, in cluburile de dans, si pe
discurile de vinil, si mai apoi un succes enorm in topurile din toata
lumea.

A avut un atit de mare succes, incit a a influentat si a ajutat la
aparitia mai multor genuri muzicale din ceea ce numim mainstream. Si
nu numai atit.

Muzica reggae s-a transformat ea insasi de mai multe ori, plonjind in
subterane, prima oara in dub, dupa aceea in jungle si mai apoi in
drum’n'bass, ba chiar si in hip hop, si cel mai recent in grime si
dubstep – confirmindu-şi de fapt, în acest fel propria traditie.

Propria traditie pentru ca reggae se trage si ea dintr-o alta muzica,
ska, acea muzica pe care o cintau Roland Alphonso si alti muzicieni
jamaicani pe la sfirsitul anilor 50, combinind doua dansuri caraibiene
(mento si calypso) cu jazz-ul si cu rythm’n'bluesul importate din
America de Nord.

Si la începutul anilor 2000, Dom Sutgiu, Bob Harding, Steve Barrow,
Steve Barker şi Uwe Adelfang au scos la iveala proiectul numit “Select
Cuts From Blood & Fire”, in trei volume, cuprinzind 43 de cintece
reggae clasice din generoasa arhiva “Blood & Fire” reconstruite,
recitite de muzicieni, de disc-jockey, ingineri de mixaj si alti
manipulatori de sunete.

Piese lansate si interpretate de Horace Andy, King Tubby, Glenmore
Brown, Prince Alla, Pablo Moses Gregory Isaacs si altii sint recitite,
recontate, reconstruite in această colecţie de Smith&Mighty, Pressure
Drop, Stereo MC’s, Groove Corporation si Appollo 440 şi alţii

Colectia este exemplara din mai multe motive, cel mai important dintre
ele fiind insa in opinia mea acela ca reprezinta un mod artistic
inedit in muzica de azi, la care m-am referit intr-o alta fila a
dictionarului dedicata unui proiect similar, cel mumit Verve Remixed,
pornind de la o idee a regretatului Matei Calinescu, din cartea sa
“Rereading” (tradusa în limba româna de profesorul Virgil Stanciu de
la Cluj sub titlul “A citi, a reciti”).

“Încărcătura termenilor lectură şi relectură e temporală, spune Matei
Călinescu. Primul desemnează parcurgerea unui text literar pentru
prima oară; al doilea, parcurgerea unui text literar a doua, sau a
treia, sau a n-a oară, deci repetarea lecturii şi shimbările de
percepţie pe care le aduce cu ea”.

Poate că la aceste schimbări de percepţie aduse de repetarea lecturii
s-au gîndit, exact ca autorii seriei Verve Remixed, şi cei care au
gîndit “Select Cuts From Blood & Fire”, atunci cind au oferit
publicului acele cintece reggae “re-citite” de artişti contemporani.

Aparenta diferenţă dintre relectura de care vorbeşte Matei Călinescu
şi recitirile partiturilor muzicale amintite aici este că, în timp ce
textul literar recitit se modifică doar la nivelul percepţiei, deci
într-o mod mai degrabă abstract, partitura muzicală re-lecturată,
re-cîntată, pare să-şi modifice şi forma concretă, dacă se poate vorbi
de o concreteţe a sunetului muzical. Mai precis – rearanjarea
partiturii pare de multe ori să aibă ca rezultat crearea unei cu totul
alte piese.

Restul e, cum se spune, istorie. Una fara cuvinte, dar cu multa
muzica, in care va invit sa ramineti in continuare.

Playlist:

1. Down Stretch, Eddie Gomez

2. Pinball Chacha, Senor Coconut

3. Heads in Bags, The Editors

4. Cind Eram la ’48 (Chronicle Of A Peasant Uprising), Juryman Vs Taraf De Haidouks

5. Declaration Of Peace (London Station), Maÿd Hubb

6. Weisser Zimt Auf Goldene Voegel, Chapeau Claque

7. Shonny, Chris Clark

8. 100 days, Sofa Surfers

9. Cometa, UKO

10. A Cold Dubway, Old Bear

11. 時の旅路 feat.INDEN, DJ Krush

12.  Valdingue, Iota

13. Petra 1:00 am, The Incognito Traveller

Realizator – Lucian Stefanescu pentru Radio Europa Libera

Leonid Dimov si David Holmes: „VIS DE MAHALA”

„Adunã-ţi mãrgelele din noroi 
Şi sã schimbãm strãzile între noi.

Doar fumul din fundul strãzii mele/ 
Lasã-mi-l aşa, învârtit în inele/ 
Bulbuci desfãcând în azur, cenuşii/ 
Dincolo de fabrica de jucãrii./ 
Copilãrie desculţã ducem acolo, /
Cu bidoane de gaz şi de mãsline Volo, /
Şi cîtã durere pe ziduri se lasã /
La prînz, cînd din casã ne cheamã la masã. /
Nu te codi ci-n incintã te-ascunde, /
La numele noastre azi nu vom rãspunde /
Şi-atunci cînd amiaza se va isprãvi /
Din verdea firidã, din fum, vom ieşi, /
Vom trece de pete de lac şi unsoare /
De pompe vopsite-n culori ţipãtoare, /
Grãdini traversa-vom, localuri de glaje /
Cu flori carnivore dormind pe grilaje, /
Chemarea uzinelor gri de departe /
Vom stinge-o la umbra frontoanelor sparte /
Şi noaptea-n cvartale ploioase vom strînge /
Din vinele noastre o canã de sînge”.

Acest „Vis de mahala” al lui Leonid Dimov explică aproape exact peisajul construit de disc Jockey-ul nord-irlandez David Holmes in piesa „Rodney Yates”.

…

In primele luni ale lui 2006, producătorul danez Anders Trentemoeller a luat cu asalt scena muzicală underground din toata lumea, și a fost votat the best newcomer (cel mai bun debutant) de fani și de majoritatea experților. Simon Jones, de la revista online “Progressive Sounds”, e de părere că Trentemoeller are un talent unic. Jones descrie albumul de debut al danezului, lansat in același an 2006, si numit The Last Resort , ca pe o capodoperă care îți taie răsuflarea. De ce? Pentru că cele 13 piese instrumentale ale acestui disc alcătuiesc un fel de stranie poveste muzicală fără cuvinte. Fără cuvinte deci, poate doar numele piesei pe care o ascultăm ar mai trebui amintit – Nightwalker.

realizator Lucian Stefanescu pentru Radio Europa Libera

La microfon Lucian Ştefănescu, bine v-am găsit la o nouă ediţie a
“Dicţionarului de Sunete Rare” – o combinaţie cu totul inedită astăzi,
punk şi jazz african, adică trupa olandeză “The Ex” şi saxofonistul
etiopian Getatchew Mekuria, cu albumul “Moa Anbessa”, înregistrat în
aprile 2006, într-un studio din Olanda şi în concert în Franţa.

Steve Taiclet – unul din comentatorii muzicali de pe reţea – ne spune
despre Getatchew Mekuria că e un legendar “ethio jazz saxophonist”.

Explicaţia acestei clasificări – “ethio jazz saxophonist” – e relativ
simplă – Mekuria e unul din muzicienii ce apar în vestita colecţie
“Ethiopiques”, care adună – în cele peste 20 de volume, dacă nu mă
înşel, ale sale – jazz-ul cîntat în Etiopia din anii 70 încoace.

După ce i-au ascultat albumele din anii 70, “The Ex” l-au invitat în
2004 pe Mekuria în Olanda, pentru ca să ia parte împreună cu ei la un
proiect numit “The Instant Composers Pool”, un grup de improvizaţie
liberă – un fel de jam session instituţionalizat, dacă vreţi.

Rezultatele colaborării dintre “The Ex” şi Mekuria la “The Instant
Composers Pool” au fost atît de spectaculoase încît olandezii l-au
chemat pe etiopian din nou în Olanda în 2006 şi aşa apărut “Moa
Anbessa”, albumul pe care îl ascultaţi azi, o colecţie de piese
etiopiene înregistrate parte într-un studio din Olanda, parte în
concert undeva în Franţa de Mekuria, The Ex şi cîţiva prieteni la
bass, clarinet, sax, trombon, şi orgă.

… Punk, free jazz şi … incantaţii războinice etiopiene, într-o
combinaţe perfectă a ghitărilor hard de la “The Ex” cu instrumentele
de suflat, în special saxofonul lui Mekuria …

Aflăm din fila de prezentare a albumului “Moa Anbessa” că Mekuria a
avut o adevăartă revelaţie cînd a încercat să transcrie partitura unei
astfel de incantaţii războinice – pe numele ei SHELLELA – pentru
saxofon, şi ni se spune că un bun exemplu al acestei revelaţii este
piesa numărul 10, Tezaleg Yewtentu, whatever that means. O ultimă
informaţie, Getatchew Mekura are peste 70 de ani.

1. Funk 4 Free, Fort Knox Five

2. Dodge City Rockers, Fort Knox Five

3. Copshow, Skeewiff

4. Blast, Boozoo Bajou

5. Circus, C-Mon & Kypski (Feat. Amsterdam Klezmer Band)

6. Autobahn, LaBrassBanda

7. Swing för Hyresgästföreningen, Movits!

8. Dope Shit, Russkaja

9. Del Ray, Sola Rosa

10. Danger Buds, Chris Joss

11. The Groovy Booty, Timewarp inc.

12. Fever 99, Mo’Horizons

realizator: Lucian Stefănescu pentru RADIO “EUROPA LIBERĂ”

Aminteam zilele trecute de stilul big beat despre care mulți
comentatori susțin că a salvat comunitatea techno de la a cădea în
prăpastia căscată de propriile sale experimente, fiind partea „mai
puțin inteligentă” a muzicii dance. O reacție, adică, la toate acele
experimente intelectualiste, în primul rînd drum’n’ bass, care au
caracterizat sfîrșitul secolului 20.

Astăzi ne oprim la un astfel de experiment, albumul „Permutation”, al
unuia din cei mai interesanți compozitori ai acelei perioade,
brazilianul Amon Tobin. Am spus „compozitor”, deși e posibil ca mulți
dintre dumneavoastră să fiţi contrariaţi, atunci cînd veţi afla că
Amon Tobin lucrează numai cu mostre sonore, aşa cum se întîmplă în
atît de multele stiluri ale muzicii techno.

Prea des, ne spune Robert Whiteman de la Audiogalaxy, se vorbeşte
despre muzica electronică – şi despre muzică în general – folosind
termeni categorizanţi, descriptivi. Whiteman îl dă ca exemplu pe Bob
Dylan, despre care spune că e poate important că a practicat o fuziune
între folk şi rock (şi mai tîrziu între country şi gospel), dar ce
contează cu adevărat e doar că a compus cîntece extraordinare.

Acesta este şi cazul lui Amon Tobin, care îşi scrie realmente muzica,
folosind o adevărată „magazie de sunete”, în cazul de faţă tot
instrumentarul jazz-ului, şi am spus intenţionat instrumentar, pentru
că ceea ce face aici Amon Tobin este întrucîtva asemănător cu munca
unui botanist care studiază, clasează, imortalizează plante rare.

Jazz noir, sau noir-ish drum’n bass, sau jazzy drum’n’ bass, sau
intersecţia dintre jazz şi, ţineţi-vă bine, breakbeat science, oricare
din aceste descripţii, categorii, i se potrivesc foarte bine lui Amon
Tobin.

Născut în Brazilia, Tobin s-a mutat în Marea Britanie la mijlocul
anilor 80, o perioadă cînd hip-hop-ul începea să se închege, cînd
ritmurile „rupte” ale electro-funk-ului înlocuiau încet încet
reggae-ul şi punk-ul în preferinţele muzicale undreground al
tinerilor.

Un element interesant din biografia lui Amon Tobin este faptul că,
pentru a se dedica muzicii, a părăsit studiul fotografiei, şi asta se
vede, sau se aude, foarte bine în muzica lui. Albume ca acelea ale lui
Amon Tobin i-au făcut pe mulţi comentatori să exclame că mixajele, sau
remix-urile, sau pur şi simplu ceea ce face un DJ se ridică deseori la
condiţia artei.

]]> http://veiozaarte.ro/muzicincap/audio-dic%c8%9bionar-de-sunete-rare-2.html/feed 0