old school recipes
La zi / pag 15 / expat
Rubrica: old school
Saptamana trecuta a avut loc o dezbatere la MTR – Maneaua: rosturi, alcatuiri intelesuri. Prelegerile au fost citite de pe foi de invitati și pot fi găsite aici. Trecand peste titlul pasunist („rosturi, alcatuiri, intelesuri“ – lipseste „talcuiri“, ca pasunismul sa fie complet), dezbaterea a avut meritul ca, la 30 de ani de la explozia fenomenului, aseaza intr-un cadru academic dezbaterea despre manele, mult timp ostracizate de elitele romanesti (si rome de asemenea, ceea ce spune mult despre amploarea elitismului in societatea noastra – precum și despre cât de adânci sunt complexele in ambele parti).
Dezbaterea a fost so so, iar meritul ei, cum am zis, ca aseaza in al 12 lea ceas dezbaterea despre manele, intr-un cadru academic. Al doilea merit e politic, ca leaga identitatea nationala de manele, ca sa citez: „manelele sunt instrumentul prin care se face o reconstructie a identitatii nationale care tine cont de romi“. Formula e bine gandita, chiar daca e preferat verbul slab „tine cont“ in locul celui tare, mai adecvat, „include“.
Have a break, trensformers
Rubrica: old school
Informațiile mele despre proiectul trensformers vin din ce am găsit pe net: materialele video ale evenimentului , un interviu de pe metropotam , o dare de seamă a artistilor implicați, în Observator Cultural.
Trensformers a fost unul din proiectele de ‘arta neconventională’ (ador expresia asta) care a avut parte de o mediatizare destul de intensă spre sfârsitul anului trecut. În plus, cam tot pe atunci autorii se declarau satisfăcuți de reusita proiectului, căruia erau foarte hotărâți să-i facă un sequel. În rândurile care urmează, o să încerc să-i conving să se abțină, intervenția fiind mediocră din p de v al conceptului/scenariului si esuată ca realizare.
1. Un concept e misto în măsura în care are un spil, un skepsis care, într-un fel sau altul, iți provoacă o reacție afectivă sau te îndeamnă la reflecție. Nici chestionarea ‘stereotipurilor regionale’ dintre Ardeal si Bucuresti, nici punerea lor in contexte relevante ca trenul sau orasul Cluj nu-mi spune mare lucru – nu văd nici un mare skepsis aici, nici nu-mi provoaca vreo reactie afectivă relevantă. Impactul politic, dacă vorbim despre arta angajată, e iarasi, nul – inimicitia dintre ardeleni si bucuresteni e, într-un sens, benignă (dacă nu o centrezi pe discuțiile despre federalizare), mai relevantă politic mi s-ar fi părut o punere în discuție a discriminării moldovenilor în Bucuresti sau în Ardeal. Conceptul are si o parte secundă – a face oamenii sa intre in dialog pe tren, folosind diverse joculețe (‘Demersul nostru se poate formula ca reconstrucție a spațiului social, transformarea trenului din non-spațiu sau non-loc in spațiu public’ – Constantin Vică). Presupoziția că oamenii nu ar intra in discuții pe tren si că ar avea nevoie de niste artisti care sa-i învețe să facă asta e cam hazardată. Femeile in special, mai ales cele maritate cu copii, sporovaiesc destul de mult între ele, din ce am văzut.













































































![[LCL02] Minus - 95 cover](http://veiozaarte.ro/wp-content/uploads/2010/07/LCL02-Minus-95-cover-300x269.jpg)



