De Citit recipes
KICKSTART – proiect de artă activă pentru educaţie împreună
Kickstart Limanu – 13 septembrie 2010, ora 17.00 la Centrul Comunitar din comuna Limanu, judeţul Constanţa va avea loc prezentarea atelierului de Artă Activă pentru educaţie împreună Kickstart Limanu, prezentare susţinută de către copiii din comunitatea Limanu.
Kickstart Limanu este un proiect de educaţie creativă şi culturală în care copii cu vârste între şase şi cincisprezece ani au participat în ateliere de teatru, dans, desen şi educaţie vizuală, explorând realitatea din care fac parte, dezvoltându-şi potenţialul creativ, puterea de reprezentare şi de liberă exprimare prin produse culturale generate de ei şi experimentând pentru prima dată implicarea civică în viaţa comunităţii. Iniţiativa civică a copiilor s-a materializat printr-o vizită la primărie, unde au depus cereri semnate de către părinţi pentru continuarea activităţilor iniţiate în proiect.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
[08.08-23.08]
Londra- Amsterdam. In autobuz se aseaza langa mine un corean inalt. Are buze frumoase dar nu stie engleza. Se aseaza langa mine dupa ce 4 araboaice peste 50 de ani il zburatacesc de pe bancheta din spate- ‘move!’ si el se muta. Intra in vorba stangaci ma intreaba despre cortul pe care il am la picioare- “what is this?” ii explic ca un cort si imi spune imi plac corturile. In 5 minute imi arata poze cu el si prietenii lui la Wimbledon. Imi place tenisul. Iti place fotbalul? Nu, ii zic. Mie imi place fotbalul. Dupa cateva minute- in London… it’s full of italians!! zice si rade imediat, ca la o gluma pe care de obicei o repeta de multe ori. At our university, everybody is… italian! Rade din nou. Se duce in amsterdam cateva zile, singur. Are o harta si ma intreaba unde o sa stau. La un hostel? O sa ma uit pe harta care e mai apropiat de centru? El cum sa procedeze? Eu ce vreau sa fac primul lucru cand o sa sa jung in amsterdam? El vrea sa viziteze fabrica de bere heineken si muzeul sexului. Pe 20 august se va intoarce in coreea de sud. Are you married? Imi zice. In mare parte nu intelege nimic din ce ii spun asa ca ma intorc spre perete si dorm cocoshata vreo 10 ore. In canalul manecii visez ca am ajuns deja, si o voce sfatoasa de undeva de sus spune- you finally made it to Amsterdam. Welcome. We have to tell you that here we have a special policy for umbrellas. There’s enough umbrellas for everybody, and after you use one you have to leave it for the next person. In vis intram intr-o gara imensa cu multe linii de cale ferata. Pe margine sunt galeti mari pline cu umbrele. Ploua. Ma trezesc, e ora 4, coreanul doarme cu gura deschisa si capul pe spate. In spate cele 4 araboaice vorbesc tare ca si cum tocmai s-au trezit si sunt gata sa isi inceapa ziua.
Ajungem. In amsterdam, nori si biciclete. Mananc pe banca honey roasted ham si chifle, adica ce mi-am luat cu ultimii bani din ultima zi de peter pan in care m-am trezit devreme sa fac niste bani ca sa le iau cadouri celor din casa. Spusesem cu j ca luam micul dejun impreuna dar ea era deja treaza de vreo 2 ore, asculta cantece chiliene in bucatarie si toca ceapa la ora 9 dimineata pentru ca se hotarase sa gateasca un fel de mancare chiliana pentru diseara sa avem toti a nice last dinner. Am luat micul dejun m-am imbracat am mai trecut o data in bucatarie pe langa j care statea cu mainile in cap privind blenderul care se stricase tocmai in procesul de pasare a porumbului fiert. Mai erau 2 oale mari pe foc cu carne si ciuperci. Face o tava cu ciuperci separat pt a care e vegetariana. Poti sa verifici tu daca au vreun blender la magazinele din statie? Poate la costcutters? De ce nu ii zici lui m sa iti ia unul cand vine de la yoga. J – adica sa il sun buna m, poti sa-mi cumperi si mie un blender te rog? Nu nu cred ca e ok. J e indragostita de m deci nu vrea sa il impovareze cu sarcini. Merg pe southbank, ultima zi de peter pan.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +3 (from 3 votes)
[28.07-04.09]
50 de tatuaje de pirati 50 de steguletze cu cap de mort zece sticle de rom 15 pastile heathrow 6 dimineata emotii culoare imense terminal 4 terminal 3/2/1. rj si cu mine in fata usii la iesirea din statie nu mai tii minte m-am lasat de fumat ti-ai luat un pullover de 150 de dolari si cumperi pentru micul dejun tot ce ai visat timp de un an ca ai vrea sa mananci ah m-am transformat intr-un american zborshit spui in timp ce te rastesti la vanzatoarea de la costcutters care mormaie ceva in timp ce tu aproape ca o iei in brate de bucurie ca esti din nou in londra evident ea nu stie asta pentru ea e doar o alta zi obisnuita dar tie iti tremura mainile bratele pline de pungi nu trebuie sa iei chiar tot magazinul I’m just lookin for a cheap champagne
cumperi humus bomboane branza pate suc de anannas si coconut acum locuiesc intr-o zona bogata mi-ai spus in timp ce traversam culoarele metalice de la heathrow locuiesc la etajul 13 intr-o zona gentrificata mainly white you know what I mean si prietenul meu este la cu totul alt nivel decat mine el isi permite sa vina sa zica iubitule iar am dat 700 de dolari pe o bratara asta mi-ai spus si mi-a tresaltat un pic inima acum esti bogat si locuiesti intr-o zona gentrificata iar in costcutters imi spui am devenit un american zborhsit si ii arunci vanzatoarei in fatza WELL HAVE A GREAT DAY MADAM si trantesti usa apoi ziua trece repede j te ia in brate si plange mancam micul dejun in graba ne intalnim cu sophie ti se inchid ochii incerci sa stai treaz 12 ore in care trebuie sa recuperam absolut tot ce s-a intamplat intr-un an
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +5 (from 5 votes)
CASA POPORULUI – spectacol de teatru comunitar
proiect de artă activă pentru reintegrare socială și educație creativă
O garsoniera de 30 de metri pătrați în Antwerpen, Belgia. Gașca lui Scarface face haiducie în vest. Scarface: „ Dacă au, trebuie să dea și la cei care n-au. Așa e legea firii. Aici, în Casa Poporului, pentru că nenorocita asta de garsonieră e adevărata casă a poporului, primim pe oricine vrea să-și refacă viața, să scape din sărăcia aia chioară din România. Noi îi cazăm aici, îi aranjăm. Bine, lucrează pentru noi o vreme. Dar e spre binele lor.” Însă, Scarface a pierdut mulți oameni în ultimele intervenții și așteaptă întăriri din România, pentru a da lovitura la cel mai important magazin de bijuterii din oraș. Doar că cei pe care îi așteaptă și se bazează îi dau complet planurile peste cap, încât Casa Poporului va fi abandonată.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +5 (from 5 votes)
[20.07-28.07]
Marti, tipii in negru de la security apar si imi spun ca pe zona lor dupa ora 6 nu pot sa fac baloane. Daca am chef pot sa merg pe wesminster bridge sau dincolo de national theare. Nu suport Westminster bridge pentru ca e un pod pe care circula si masini, si autobuze, miroase a gaz, praf, sun f multi oameni grabiti si niciodata nu iese nimic. Tipii in negru imi spun ca pana in 6 pot sa fac cate baloane vreau. Pana in 6 sunt insa tipii in mov. E una in mov care se preface ca e prietena a artistilor da de fapt ii indeamna sa se parasca unul pe altul, intreaba daca nu cumva cutare cere prêt in loc de donatie etc. Tot marti pe la 3 tipa asta a trecut tinta pe langa mine si mi-a zis printre dinti “MOVE!!” apoi s-a dus la spiderman, un contorsionist micut care statea vizavi de mine si l-a luat la intrebari – probabil despre mine – desi am avut paranoia ca el m-a parat pentru ca stateam chiar in fata lui si cativa copii au plecat de langa el cand au vazut baloanele colorate pe care le aveam in brate si au venit la mine. Imi zice move si ma mut.
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +5 (from 5 votes)
Local Records lanseaza “95″, by MINUS
MINUS semneaza cel de-al doilea release LOCAL RECORDS, “95″. EP-ul se asculta si se descarca gratuit pe siteul LocalRec.RO. Numai in pachetul zip exista o piesa bonus. http://www.localrec.ro/lcl02.html
EP-ul “95” este foarte ancorat in stilurile cele mai contemporane de muzica, dar nu neaparat si cele mai batatorite: trece prin wonky hip-hop si ajunge la hauntology. Folosind din plin samplingul, EP-ul reuseste sa fie extrem de personal (si astfel original), printr-o recuperare/revizitare critica a ceea ce ne face pe toti deosebiti: istoriile personale si mediul in care ne-am format. Nu ar fi putut sa sune asa decat circumscris unor locuri – Constanta si Bucuresti – dar si unor timpuri foarte clar definite – anii 90-2010. “95″ are energia unei discoteci din Costinestiul anilor ‘90, retraita dintr-un post-rave din 2010. E ca Ciresarii dupa un weekend in Berlin. Este o lectura a trecutului si a individualitatii prin prisma prezentului si a globalului. Spune o poveste profund personala, dar reuseste sa ne implice pe toti in ea, sa ne faca sa intrebam ce ne face sa fim ceea ce suntem. Este un trip prin propria-ti istorie. Un mix complex de elemente intr-un echilibru seducator care, desi suna usor si de vara, poate fi ascultat si in cele mai depresive ierni.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +7 (from 7 votes)
Patrimoniul editurii Curtea Veche, sechestrat de un grup infracţional
“Clădirea din strada Ion Mincu numărul 11, în care îşi desfăşoară activitatea de peste zece ani Editura Curtea Veche, a fost sechestrată abuziv sâmbătă dimineaţă. În jurul orei şase, firma de bodiguarzi Civis Pază a blocat toate porţile cu lacăte şi lanţuri, tăind accesul către toate computerele, documentele şi actele contabile ale editurii. În cursul zilei de ieri, Secţia 2 de Poliţie a constatat falsul în actele depuse de pretinsul proprietar şi a dispus anularea avizului pentru planul de pază. În aceste condiţii, trebuia permis accesul reprezentanţilor editurii în sediul din Ion Mincu 11. Cu toate acestea, un grup de 15 oameni trimişi de Schalli Alexandru, moştenitorul care nu are de partea sa nicio hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, a blocat – fără niciun temei legal! – accesul în clădire. În momentul de fată, angajatii Editurii Curtea Veche nu au acces în clădire, astfel că întreaga activitate a editurii este blocată pentru a doua zi consecutiv. Curtea Veche îsi desfăsoară cu acte legale activitatea în această clădire de mai bine de zece ani, în ultima perioadă aflându-se la mijloc în conflictul legal dintre fosta proprietară a imobilului care l-a donat în mod legal, prin act autentic către Statul Român şi Primăria Municipiului Bucureşti, de la care îl revendică acum. Cu toate acestea, până în acest moment procesul nu a fost încheiat, neexistând nicio hotărâre definitivă şi irevocabilă în acest sens.
Mai mult, chiriaşii acestui imobil, care cumpăraseră de la stat imobilul în temeiul Legii 112/ 2005 au pe rolul instanţelor un proces în care solicită să li se recunoască dreptul legal de a folosi imobilul pentru următorii 5 ani. Nu există nicio hotarâre judecătorească prin care să fim obligaţi să nu ne desfăşurăm activitatea în imobilul din Ion Mincu, sau prin care să se dispună evacuarea noastră din imobil. În România anului 2010 ar trebui ca toate executările să fie făcute de executorii judecătoreşti şi nu de grupuri infracţionale. Este evident pentru oricine ca suntem victimele unui abuz, iar în acest moment ne întoarcem către toţi autorii şi colaboratorii noştri şi facem un apel către ei pentru a ne sprijini în încercarea de a depăşi acest moment dificil.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +2 (from 4 votes)
[08.07-19.07]
Joi- mergem in Trafalgar vreo 2 ore, facem vreo 30 de lire in total; mergem pe southbank un pic apoi plecam. Repetam seara in gradina scenariul de show pana pe la unu –sorin si anto se alearga prin pietrish, eu fac pe moderatorul; adorm in timp ce construim o casuta in care se vor pune bani;
Vineri- reusim sa plecam de acasa pe la 2 ajungem pe southbank ne schimbam. Anto se machiaza; e cald; soare. Umbra de la bulele de sticla ale London Eye-ului se proiecteaza pe iarba. Ne punem pe unul din cercurile de umbra; se tot muta; ne mutam dupa ele. M. imi da mesaj ca are daedelus concert diseara in whitechapel. 15 lire. Ma gandesc ca sigur ii facem cu show-ul. Zic, cam la vreo 50 de lire de persoana tot scoatem. Stam pe iarba in soare vreo 3 ore, repetam, asteptam sa vina diego, asteptam sa incepem. Anto isi reface machiajuil de vreo 3 ori din cauza caldurii. Ne intalnim cu ciclistul cu palarie. Noul nostru coleg de casa vine sa ne vada show-ul. Se pune mai departe sa nu deranjeze daca se face buluc. Isi pregateste aparatul foto. Anto se pune pe ciment cum am repetat, sorin la fel, eu la fel- in pozitie de still. Se opresc cativa copii care pleaca in 2 minute. Apoi nimeni. Reluam. Nimeni. Reluam din nou. Nimeni. Colegul de casa pleaca sa bea o bere. Talentul meu de moderator pe southbank – zero. Anto si sorin rezista sa stea nemiscati – zero. Disponibilitate sa reluam chestia asta- zero. Ne dam seama ca de fapt ar trebui sa repetam mult mai mult si sa avem cu totul alt training si alte skilluri pt un spectacol de strada, oricat de scurt si simplu ar fi el. Nu ne permitem timpul asta. Depresia de dupa. Dadedelus concert din parti.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +13 (from 13 votes)
Scrisoare deschisa adresata ministrului culturii Kelemen Hunor
Sunt unul din putinii artisti si manageri culturali din Romania care a avut incepand cu 1997 o activitate constanta in directia reformarii sectorului cultural, in transparentizarea si eficientizarea surselor de finantare si modificarea legislatiei culturale conform normelor si standardelor Uniunii Europene. Prin proiectele culturale organizate si prin institutiile noi la crearea carora am contribuit in mod activ am incercat sa ofer o sansa de dezvoltare profesionala noilor generatii de artisti si manageri culturali din Romania, sa sustin creativitatea ca un important vector de dezvoltare culturala si sa contribui la initierea dialogului intre societatea civila si institutiile publice de cultura. Crearea Centrului National al Dansului din Bucuresti, imbunatatirea sistemului public de finantare, lansarea fondului de mobilitate de catre MPCN, modificarea legislatiei pentru scoaterea garantiei de buna executie si acordarea transelor de finantare la semnarea contractelor de co-finantare, lansarea unor burse in management cultural, continuarea singurului program de rezidente artistice din Romania (initiat de Gabriela Tudor cu fonduri publice elvetiene si derulat in parteneriat cu o serie de institutii publice de cultura) reprezinta o contributie majora, rezultat al unei investitii personale continue, la modernizarea si reformarea sectorului cultural romanesc.
Am sperat ca toate aceste actiuni vor duce in timp la crearea unui climat cultural stabil care sa ofere sanse de dezvoltare reale tinerilor artisti si sectorului cultural privat. Cu mare dezamagire am constatat ca acest lucru este aproape imposibil in Romania. In perioada scurta de mandat a dlui. Ministru Alexandru Paleologu – care a fost paradoxal Ministrul cel mai tinar si mai incompentent pe care l-a avut Romania in ultimii 20 de ani, artistii au fost obligati sa devina PFA, cele cateva linii de finantare existente – fondul de mobilitate lansat la initiativa sectorului cultural de dna Mona Musca, si Promocult – au fost amanate sine die, institutii culturale importante au fost desfiintate prin comasare, profesionisti in management cultural au fost inlocuiti cu persoane numite politic, fara a avea experienta in domeniul cultural. Prin modul in care ati decis sa conduceti MCPN si prin deciziile luate recent, dumneavoastra ati continuat sa duceti o politica asemnatoare, indreptata impotriva creatorilor si operatorilor culturali.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +8 (from 8 votes)
[23.06-07.07]
Last days in ro, first day in Berlin
Germania pe strada steaguri fluieraturi un turc a inscris golul care a calificat Germania. am mancat un kebab la Yuppi, o fetita blonda m-a auzit vorbind in romana si a vorbit si ea tot in romana apoi taica-su i-a spus ce te uiti asa ca vita, am stat la masa si au tacut cat timp am vorbit in romana langa; in Bucuresti era ploaie, lumea adunata la poarta 4 pt. Berlin, dupa care s-a aflat ca de fapt trebuia sa se stea la poarta 2, dupa care s-a aflat ca trebuia sa se stea la poarta 4. Aeroportul Baneasa. Dupa ce am trecut de poarta 4, am ramas in autobuzul care trebuia sa ne duca 20 de metri mai incolo, blocati, vreo 20 de minute, cu motorul pornit si fara aerisire. Langa mine, o doamna cu aspect de nemtoiaca, imbracata in alb, la vreo 70 de ani, intreaba senin- “autobuzul nu are aer conditionat?” apoi incepe sa deseneze o foaie de trifoi pe geamul aburit. Autobuzul tot nu porneste, incepe sa miroasa din ce in ce mai mult a gaz. Ma gandesc cum ar fi, ca metoda de exeterminare, sa te gazeze asa, in autobuz, cand tu esti pe punctual de a iesi din tara, si tocmai te pregatesti sa te urci in avion. Pe drum spre aeroport, in taxi, ni s-a povestit despre un roman, un tip din Moldova, spunea soferul, care era sa piarda avionul, si atunci s-a agatat de o roata a avionului si a zburat asa pana la Londra. Si nu a murit pentru ca avionul a zburat mult mai jos din cauza unor probleme meteorologice. Soferul sustinea ca povestea e adevarata. In urma cu 3 zile in Bucuresti ne-a miruit cineva la o shaormerie. La kogalniceanu, pe colt, langa cea mai ieftina shaorma, un grup de 3 tipi beti pe marginea trotuarului, care par ca au dormit cateva nopti pe strazi. Dinspre grupul lor se aude foarte des cuvantul “teatru”, si la un moment dat unul dintre ei mormaie ceva despre “mobila si durere”. Ma duc si ii intreb despre ce vorbesc, dar nu mai tin minte. Un tip barbos care e cu ei incepe sa vorbeasca cu mine si aflu ca e preot si ca el vrea sa stea cu saracii, de aia e aici la shaormerie la kogalniceanu pe trotuar. Beau toti spritz cu vin alb dintr-o sticla de 2 litri. La final, preotul ne miruieste pe toti.
Fusion Festival, Berlin. Felix Kubin canta cu o veioza langa aparatul de mixat. In fata mea 2 japonezi in transa. O tipa cu mustata se impinge in oameni. Un reflector rosu cald langa mine. Suntem intr-o padure. Felix kubin iti da sunete. Ca si cum te-ar hrani cu ele. Wevie stonder isi vopseste fundul, apoi se aseaza pe cate un carton pe care il arunca in public. Un tip imi povesteste- muzica m-a ranit. Si am invatat ceva. Eu vreau sa ii ranesc pe oameni ca sa ii fac sa sufere. Numai prin suferinta inveti ceva. Muzica mea e zgomot. Cineva trebuie sa ia o decizie pentru oameni. Oamenii sunt nehotarati. Oamenii sunt fericiti cand altcineva ia o decizie pentru ei. Oamenii au nevoie sa sufere. Hitler a luat o decizie pentru oameni si de aia l-au ascultat. Viseaza sa ajunga la o ferma undeva intr-un loc linistit, la tara, unde sa aiba grija de animale si sa isi faca muzica. Vrea cateva oi si cateva capre, dar neaparat mici. Seamana cu Gerard Depardieu la scara un pic mai mica. Sunt nazi cand aleg muzica pe care o ascult, spune. Hitler era pe speed.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +11 (from 11 votes)
[18.05-26.05.]
Stam in camionul pe care e intinsa bunica vecina florica, nasha si lenutza o jelesc in sicriu sunt bujori si flori albe nasha ii tine o umbrela ca sa nu se descompuna pana la cimitir; iesim din curtea plina de femei batrane cu basmale negre preotul merge si el intra intr-o masina cativa copii incep sa mearga langa camion lenutza zice- bine ca vin totushi ca nici copiii nu mai vin asha la inmormantari florica nu mai jeleste jeleste doar nasha cu umbrela deasupra capului pe gura bunicii au pus o panza alba cu cruci mici ca sa nu i se vada partea galbejita de langa buze. Cand a murit i-am tinut falcile stranse o ora ca sa nu stea cu gura deschisa un prieten a facut misto puteai s-o legi si tu cu un tifon ceva ce credeai ca se supara pe tine camionul merge e soare si merge incet in curti se vad oameni care stateau la masa intindeau rufe se opresc se uita dupa camion cativa mosi cateva babe si doua masini merg in urma noastra. Cand ajungem la rascruce preotul citeste si nashul arunca o punga de monezi in aer copiii sar sa le prinda sunt monezi de 10 bani apoi scotocesc tot pietrisul de pe jos si pleaca acasa lenutza imi zice ca i-a iesit un herpes la gura nasha boceste in continuare maica-mea se sprijina de sicriu, a slabit, florica se uita pe cer o sa inceapa sa ploua, taica-meu apasa pe claxon de multe multe ori, si numai asta ma emotioneaza am impresia ca asa isi ia el la revedere dupa 3 ani in care a hranit-o si spalat-o in fiecare zi, camionul intra in curtea bisericii, nasha urla “nu e bine aici aneto, nu e bine aici, hai acasa aneto” si lumea merge in tacere pe langa camion, se aud clopote mama imi face semn sa ma uit in clopotnita un nebun – uite zice nebunul din clopot intram in biserica o slujba de o ora, o ora si ceva, apoi barbatii apuca sicriul si il duc pana la bolta incepe sa ploua un gropar inalt blond si unul mai mic fara dinti apuca sicriul il baga inauntru, in bolta de langa bolta bunicului, aruncam cate un pumn de pamant nasha urla- “ilie, ilie, ai furat-o pe aneta, ilie hotzule, da-mi-o inapoi”. Groparii pun ciment si fixeaza placa de beton. Toti oamenii pleaca si se urca pe platforma camionului. Mama prinde un buchet de garoafe pe care l-am cumparat din Alexandria pe drum si le leaga langa cruce. Groparul fara dinti zice- “vezi, i-a parut rau lui dumnezeu de ea. I-a parut rau ca de aia ploua”.
Bem visinata si un coleg al lui taica-meu povesteste un desen animat rusesc vechi cu un lup si cu un caine. Toata masa il asculta uimita. El e matematician, ceilalti sunt tarani. Se uita la el cu ochi mijiti si il intreaba daca la desenele astea se uita cand erau mici sau… ce e asta, om in toata firea sa te uiti la desene animate. Facem glume. Culegem soc. Mergem acasa.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +15 (from 15 votes)
Fear Us
Acum o săptămână lumea a ieșit în stradă. Mare miting mare. Revoluție ziceau unii. Eu unul am fost foarte entuziasmat de toată treaba asta. Am făcut pe dracu în patru și la ora 10 eram acolo. Mă uitam disperat în stânga și în dreapta după oameni pe care să îi cunosc. Nimeni și nimic însă. Era, până la urmă, o mișcare organizată de sindicate. Scenă mare, microfoane, cântece, îndemnuri, nemulțumiri, microbuze din toată țara. 50.000 de oameni au zis că au fost în piață. Din toți aceștia dacă au fost 1.000 de tineri au fost mulți. E drept că majoritatea sindicatelor care au ieșit în stradă miercurea trecută sunt aceeași care primeau bani de la diverse partide pentru o ștampilă de vot.
Știam toate aceste lucruri însă am vrut să fiu acolo, să văd și eu, cu ochii mei, cum se manifestă lumea din toată țara, cât de mult le-a ajuns cuțitul la os și cât mai pot răbda. La un moment dat speram la mai mult, nu neapărat la violențe, ci la lucruri mai practice – un document cu cereri, un marș către Cotroceni (era aproape, nu de alta), un manifest…nimic „Jos Guvernul, jos Boc, jos Băsescu, nu ne luați banii etc”. Ok, am înțeles asta, dar mai mult se poate? Ceva mai aplicat, fără prea mult bla bla.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +6 (from 10 votes)
slideshow
- dacă v-ați plictisit să citiți cărți clasice, underground, necunoscute sau must-reads, alăturați-vă proiectului Potential Books: “a library of wonderful—maybe even impossible—books; books that, in spite or even because of their non-existence, excite and fascinate”. Editorii aşteaptă blurbs pînă pe 15 iulie. Partea cea mai tare a proiectului e că din el va rezulta o carte.
- am aflat cu întîrziere că luna mai a fost desemnată Short Story Month, dar din fericire cele 10 zile rămase v-ar ajunge să o sărbătoriţi fie citind, fie scriind proză scurtă.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +6 (from 6 votes)
[23.04.-04.05]
Rokolectiv jetoane tipul cu ochi mari care e femeie dar barbat dar femeie despre care imi spun toti prietenii ca e genial toalete timbre whiskey-apple fetze cunoscute beat plictisitor transpiratie distractie despre tipul/tipa cu tricou mulat alb pantaloni si ochi mari aflu ca de fapt nu ii place sa puna muzica la festival baga pentru ca ia bani baga si el ceva la shto si gata ca dj isi spune dj sprinkles il pandesc pregatita toata pentru un wow de proportii o ia usor pune muzica se tripeaza singur nu ridica privirea il pandesc astept bai uita-te la oamenii pentru care pui tipu se tripeaza singur nu ridica privirea ma tripez si eu de la el ce sa fac arata misto ma gandesc daca chiar e femeie sau e barbat pare timid pare timida e misto ce pune daca ar ridica privirea ar face contact cu oamenii care danseaza in fatza lui si energiile s-ar intalni ar fi o treaba ar pune practic pentru oameni si ar avea sens ca suntem toti in aceeasi incapere, se tripeaza singur se tripeaza singura pana la urma merge treaba creste ritmu imi aduc aminte ca nu ii place sa puna la festivaluri de genu pune doar pentru bani in rest face performance-uri si chestii mai complicate si mai tari da aici daca doar pentru bani, ma gandesc ca eu am dat bani, am strans bani pentru festivalul asta si am dat bani si ma gandesc daca nu cumva asta inseamna ca tipul tipa isi bate joc de mine si de banii mei asa pe fatza, adica isi tine talentul pentru alte ocazii si aici vine doar asa la pula. pai eu ce vina am? stau in fata mixerului tot asteptand sa se intample ceva ceva intre el si noi dar el nu vrea sa se intample nimic peste contract ii dau o floare pe sub masa ca mi-a placut cum dansa in autismul lui si dupa ce termina il intreb de ce se fereste sa se uite la oamenii pentru care pune muzica si imi spune i’m not a performer i just play the music i’m sorry if i dissapointed you and thanks for the flower si dispare asta este imi zic mi-ai luat banii tu sa fii sanatoasa si sa faci performance-uri talentate pentru un public ales intre timp a venit unu care baga un beat din ala cu fluieraturi vine dimineata plecam erps gipsy erps PR de strada cu vreo 4 pizde se agita in lumina diminetii da stiu zice sunt grandoman mancatz-ash grandoman si PR de strada eu am dat pe toate metrourile in 93-94 numele meu e pe metrouri pe pereti apare un prieten al lui erps pe tricoul caruia scrie erps, fugim spre iesire, un tip tranteste o greutate fix in drum aproape ma lovesc ma uit la el ce te-a apucat e burtos si se aseaza la cersit langa poarta s-a terminat distractia gata pai si ii zic de ce vrei sa imi futi picioarele de ce pui asta in drum nu vezi ca pe aici ies oameni mut chestia care are vreo 30 de kile tipu isi ridica treningu si imi arata un picior umflat sunt handicapat imi zice pai da zic si de ce vrei sa-mi rup si io picioarele sunt handicapat urla tipu la mine intre timp tigancile au scos in piata florile cele mai frumoase flori cumpar un liliac imens adorm cu el in brate auzi la la discoteca acolo macar va dau si ei de mancare mama zice tiganca nu ne da mama doar ne ia banii. aoleo vai si de capu vostru zice vai si de capu nostru zic.
a treia seara rokolectiv mnac dan deacon dansez transpir urlu ma exorcizez pe acolo impreuna cu altii lipiti de masina lui de facut muzica un prieten vine dupa si zice bai eu mi-am dat seama muzica asta nu le-ar placea saracilor. apoi isi da seama ca el nu mai e sarac, dar ca eu sunt. tu esti saraca, constata, ai ceva stabil din care sa traiesti? nu, zic – pai esti saraca. am sa ma gandesc la asta, zice.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +11 (from 21 votes)
[14.04-22.04]
am inceput sa numar jeepurile pe care le vad pe strada. vad cu ochii mintii cum le dau cu spray sau le tai cauciucurile, noaptea, vara, cand nu se vor auzi decat pisicile trecand pe pavajul fierbinte. le injunghii scurt cu un cutit, sau trag cate o dunga roz fluorescent pe geamul din spate sau pe capote. sau pe toate geamurile. le las un mesaj care sa-i convinga pe stapani sa le dea la parcul de masini, la fier vechi, sau pur si simplu sa le scoata undeva in afara orasului. am filme de razbunare in cap cam pentru toate masinile pizdoase sau jeepurile si mai pizdoase pe care le vad. traversez piata revolutiei, totul arata ca un parc de masini. dintr-o data imi dau seama ca orasul ar fi chiar ok fara ele.apoi discut cu un prieten- de ce nu se pune o taxa? sa se puna o taxa pentru masini mari in oras, sau pentru cei care au mai mult de o masina pe familie.
de o saptamana, nu mai lucrez in casa, merg la repetitii. capitolul “sa dam piept cu orasul” nu mai poate fi evitat acum. ma astept la un dezastru. ies. au inflorit pomii. au bagat pauni in cismigiu- erau mai demult probabil, dar eu abia acum i-am vazut. un paun alb imperial cu o coada de doi metri, si cativa pusti vorbind cu paunii langa gard. nu stiu cate tipuri de rate si lebede pe un lac mai mic, numit lacul lebedelor. oamenii fac poze, le arunca paine. in herastrau, un panou pe care e desenat un smiley, sub care scrie- “stationarea pe iarba este permisa”. mai vad in fiecare zi un palc de case prin spate pe la romana, langa SNSPA- dupa puhoiul de aglomeratie din intersectia de la romana, faci dreapta pe niste stradute si ajungi in alt film. case, strazi pustii, liniste. cate o pisica traverseaza nonshalanta. cate o babutza vorbeste singura. o biserica plina de flori. o casa mare cu multe balcoane, o casa-muzeu, o casa cu un anunt ca se dau cei doi metishi jucaushi care pot fi observati in curte in timpul zilei. miros florile, totul frumos. in curte la repetitii il vad in fiecare zi pe pacala, care isi pune capul pe genunchiul tau si asteapta sa fie mangaiat. e mare si are o expresie de baiat de treaba. pe masa din curte, cateva ghivece cu menta proaspata, vitza de vie deasupra curtii, care o sa faca umbra la vara.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +17 (from 17 votes)
[06.04-13.04]
Crasna- hushi, o strada plina de gauri pe dealuri pline de vii- la dus, iau o ocazie de la intersectie, impreuna cu o doamna imbracata in negru, pe care am gasit-o langa gara din crasna. Am intrebat-o cum se poate ajunge in husi si ea a izbucnit in ras, cu o voce groasa, tabacica. M-am uitat uimita la ea si ea zice- si eu vreau sa ajung acolo. La punctul de control, opresc o masina, ne urcam, si masina porneste in viteza; doamna nu inceteaza sa il laude pe sofer, un tip grizonat, imbracat in negru. Are o cruce care atarna in masina. Tipul intra in depasire langa o masina care intra si ea pe banda a doua si aproape se ating, apoi tipul goneste mai departe. Doamna incepe sa tremure, tipul rade si zice- “era un prieten de-al meu, am vrut sa il salut“ apoi alearga mai departe pe strazile pline de gropi si scoate telefonul- “alo, ce faci te-ai cam speriat, a?” apoi stabilesc sa ii traga o betie impreuna. Ajungem in centrul hushilor in timp record, si domnul ne lasa langa posta. Doamna coboara, tremurand. Ne luam la revedere si ne uram distractie placuta in hushi.
In sufrageria gazdei, primul lucru care mi se prezinta, pe langa o cafea, e un papagal de plastic, intr-un palmier de plastic; daca il apesi pe buton, se balangane si spune- “I love you!!” cu o voce subtire de copil. Gazda, mama prietenei mele, este foarte atasata de papagal. Spune ca are vocea fiicei ei, si ca de cate ori il face sa cante, se gandeste ca e fiica ei, care spune : ”I love you!” Cand era mica, vroia sa o antreneze sa vorbeasca in engleza, si invatase sa zica “mother, I’m hungry!”. Suntem in husi pentru un documentar despre 4 femei singure peste 50 de ani.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +9 (from 9 votes)
So many links
Nu ştim cum ar arăta o antologie românească a literaturii de pe bloguri, pentru că nici un editor n-a avut pînă acum curajul sau inspiraţia să publice vreuna, dar în Australia s-a publicat recent volumul Miscellaneous Voices, adunat din blogosferă, care a trezit (alte) comentarii despre efectele bloggingului asupra literaturii.
- Romanul Vampirul pasiv de Gherasim Luca, un posibil Nadja al suprarealismului românesc, scris în franceză și încă netradus în româneşte, a fost tradus şi comentat în SUA.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +5 (from 5 votes)
Coalitia Sectorului Independent – conferinta de presa
spațiu, oameni, transport, idei, educație, autorități, politică - arhivă de subiecte, open source resource pentru intervenții, acțiuni, proiecte de artă activă.
Sunteti interesati de soarta finantarilor nationale pentru cultura? Sunteti interesati de realizarile artistilor si organizatiilor culturale independente? Sunteti interesati de viitorul artistilor independenti?
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +7 (from 7 votes)
La zi / pag 15 / expat
Saptamana trecuta a avut loc o dezbatere la MTR – Maneaua: rosturi, alcatuiri intelesuri. Prelegerile au fost citite de pe foi de invitati și pot fi găsite aici. Trecand peste titlul pasunist („rosturi, alcatuiri, intelesuri“ – lipseste „talcuiri“, ca pasunismul sa fie complet), dezbaterea a avut meritul ca, la 30 de ani de la explozia fenomenului, aseaza intr-un cadru academic dezbaterea despre manele, mult timp ostracizate de elitele romanesti (si rome de asemenea, ceea ce spune mult despre amploarea elitismului in societatea noastra – precum și despre cât de adânci sunt complexele in ambele parti).
Dezbaterea a fost so so, iar meritul ei, cum am zis, ca aseaza in al 12 lea ceas dezbaterea despre manele, intr-un cadru academic. Al doilea merit e politic, ca leaga identitatea nationala de manele, ca sa citez: „manelele sunt instrumentul prin care se face o reconstructie a identitatii nationale care tine cont de romi“. Formula e bine gandita, chiar daca e preferat verbul slab „tine cont“ in locul celui tare, mai adecvat, „include“.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +7 (from 7 votes)
Swiss Guy meets Bucharest
Am cunoscut un muzician născut în Elveţia, care a trăit zece ani în Los Angeles şi locuieşte de un an şi jumătate în Bucureşti. E ras în cap, cu pielea albă şi ochii adânciţi în orbite, ca ai unui călugăr buddhist. Preferă culorile închise, nu consumă droguri şi crede mai degrabă în mantre decât în spovedanie. M-a primit într-un apartament cu o cameră de pe Doctor Felix, nu foarte spaţios, dar atent amenajat – cu pupitru de mixaj la picioarele patului, pereţi albi şi un MacBook pe birou. L-a deschis şi mi-a arătat pe desktop un peisaj din sudul Franţei.
Antoine a fost născut în Elveţia francofonă, dintr-un cuplu format de un elveţian şi o suedeză. A locuit primii câţva ani din viaţă exact lângă casa de provincie franceză imortalizată acum pe ecranul computerului. Fotografia este făcută acum doi-trei ani şi locul arată exact ca pe vremea când a fost ales de taică-su ca loc de inspiraţie pentru lucrările sale. The light is very special there, îmi confirmă elveţianul.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +15 (from 19 votes)
[25.03-01.04]
In jurul meu in biserica toti ingenunchiaza. Un tip inalt gen ghita muresan cu un copil mic in brate, tipul inalt e putin cocosat si are un nas mare si capul aplecat un pic in fata. Pustiul- vreo 3 ani. Isi tine fata aproape de a lui taica-su, aproape lipita, si il tine dupa gat cu manutele. E cel mai inalt din biserica. Se uita in jur curios. Pe partea stanga sunt femeile, pe partea drapta sunt barbatii. Apoi se agita un pic, taica-su il pune jos,s coate o caciulita mica albastra din buzunar si i-o da. Copilul iese in fuga din biserica.
Preotul – sa ne bucuram, sa ne rugam. Toti oamenii din jur au fete lungi, trase in jos, pocaite. Toti se uita in jos. Ma gandesc ca as putea sa schimb unul din costumele pe care le avem pentru piesa, Alexander sa fie intr-o roba neagra crapata pe margini cu o cruce ciclam imensa, ciclam si rubiniu. Si sa aiba eventual si un din ala de aur cu tamaie sau ceva. Apoi mi-l imaginez dansand pe acolo printre oameni. Apoi ma gandesc la personajul meu pentru la vara – poate sa fie inspirat din “el pollo loco”, si sa alerge printre oameni, sa ii impinge, sa faca tot felu, si ceilalti sa incerce sa il prinda pe el pollo loco dar sa nu reuseasca niciodata. Se canta cantari, lumea se roaga spasita. Ma gandesc ca in astea doua ore pe care le petrecem impreuna putem sa facem ceva mai constructiv sau mai vesel. Intr-un fel imi face rau toata morga asta si incerc sa ma apar. Nu inteleg de ce au fetele asea lungi. In momentu asta mi se pare o mare ipocrizie- sa ne rugam pentru x pentru z. pentru isus care a murit pentru noi, a luat asupra lui toate pacatele noastre. Pentru morti si pentru vii. De ce sa nu faci ceva mai practic. Poti de exemplu sa gatesti pentru aia vii. Poate sa fie totul mai ca o sarbatoare, mai aproape de “sa ne bucuram”. Doamne miluieste, adica ai mila. Si pe langa asta, cultura escapismului, pe care o inteleg acum uitandu-ma in jur. Oamenii astia venereaza pe cineva care a venit si a luat asupra lui toate pacatele pe care le-au facut ei. Forma maxima de – eu nu vreau sa am nici o legatura cu viata mea. Daca se poate sa vina cineva care sa ia asupra lui toate chestiile gresite pe care le-am facut, eu ii voi fi toata viata recunoscator. Si de cate ori fac ceva gresit, o sa ma rog la el sa imi rezolve problemele. Sunt tipii aia doi care sigur se ocupa, sigur o sa faca sa fie bine. Tatal si fiul. Si daca sunt cuminte, dupa ce mor o sa traiesc vesnic. Ceva imi scapa.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +6 (from 10 votes)
Scoops 3
- Lambda Literary, cea mai sonoră voce a literaturii LGBT, a anunțat finaliștii pentru premiile pe care le oferă anul acesta. Poate că titlurile nu sînt numai unul și-unul, dar fie și doar citind lista lungă de genuri, specii și categorii vă puteți face o idee despre: a) cît de largă e diversitatea și b) cît de puțin din ea răzbate pînă la noi.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +4 (from 4 votes)
Elefant
Au tot vorbit despre atîtea şi atîtea lucruri deştepte ce se petrec în Poliţist, adjectiv, dar nimic despre elefant. Au vorbit de semiotică şi metanaraţiune, neorealism şi Noul Val Românesc, dar nimic despre subiectul filmului, care sunt drogurile şi ce păţeşti dacă iei droguri în romînia. E frumos ce spune Iulia Blaga (Porumboiu nu face un film despre droguri sau postcomunism, ci despre însingurare, lipsa de comunicare şi lipsa de repere morale. Iar scena finală, la fel de antologică precum „Cina cea de taină” din „432” pecetluieşte un film care are şi el o componentă religioasă) dar e greşit.
Poliţist, adjectiv e un film despre un poliţist tînăr dintr-un oraş mic de provincie care trebuie să fileze şi eventual – dar e de dorit – să aresteze un puşti care fumează iarbă şi pe frate-su. Metodele pe care trebuie să le folosească în acest caz sunt de Lumea a Treia (comentariul presei americane), şantajul unui minor etc. Poliţistul ăsta ştie clar, mulţi ştim, că e scîrbos să torni şi e şi mai scîrbos să obligi pe cineva să toarne. Ştie că drogurile uşoare sunt tolerate în locuri mult mai sănătoase la cap decît Vasluiul (a văzut cu ochii lui în Praga) şi că e ok, e ceva care ne ajută să ne ducem zilele, ca alcoolul şi ţigările. Viaţa e urîtă şi plictisitoare pentru un adolescent (şi nu numai) din Vaslui şi cînd fumezi iarbă sau bei e mai interesantă puţin (drogurile pot fi şi o porcărie, asta ştim, dar nu trebuie să faci puşcărie ca să o afli).
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +23 (from 27 votes)
Coalitia Sectorului Independent
spațiu, oameni, transport, idei, educație, autorități, politică - arhivă de subiecte, open source resource pentru intervenții, acțiuni, proiecte de artă activă.
INDEPENDÉNT, -Ă, independenți, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber2, autonom. ♢ Loc. prep. Independent de… = fără a ține seamă de…, indiferent de… 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiativă personală. – Din fr. indépendant. Sursa: DEX ‘98 | Trimisă de valeriu, 21 Jul 2003 |
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +27 (from 27 votes)
[17.03-24.03]
AFCN (Administratia Fondului Cultural National) a prezentat noile norme care vor fi introduse spre aprobarea sociatatii civile – din sectiunea categorii de concurs au fost scoase “interventia culturala” si “diversitatea culturala”, au fost adaugate inca doua categorii de patrimoniu, teatrul si dansul au fost comasate intr-o singura categorie, si s-a mai introdus inca o categorie, arhitectura. Societatea civila are termen pana vineri sa dea feedback. In mod normal ar trebui sa existe o luna in care socitatea civila sa dezbata public, discute si apoi sa dea feedback. De aceasta data, termenul s-a scurtat la 3 zile. Ministrul culturii este de de acord inca de pe acum cu aceste noi reglementari.
“Ca instituţie publică subordonată Ministerului Culturii şi Patrimoniului National, Administraţia oferă în fiecare an finanţări nerambursabile instituţiilor publice, organizaţiilor neguvernamentale, persoanelor juridice de drept privat care desfăşoară activităţi culturale.” “Misiune- ADMINISTRATIA FCN este chemată să adopte acele strategii culturale care să îi permită selecţia în vederea finanţării a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale cu impact naţional şi internaţional, acoperind – prin fondurile colectate şi atrase – necesităţile crescute de resurse financiare ale proiectelor şi programelor iniţiate de operatorii culturali români.” (sursa) Pe scurt, AFCN este singura sursa “de stat” pentru sectorul artistilor independenti.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +11 (from 11 votes)
Gânduri asupra stării de contemporaneitate
M-am născut prea devreme. Sau poate prea târziu? Sau poate a fost momentul potrivit. Gânduri fără sens, până la urmă. Oricum ar fi, mă bucur că sunt și sunt fericit că sunteți. Om printre oameni. Fiecare cu trăirile lui, cu spaime și bucurii, cu frustrări și împliniri, cu neajunsuri și împliniri – ființe cuvântătoare ce se cred nemuritoare, zei fără de prihană, ființe ce transced timpul și moralitatea – oameni contemporani.
Așa suntem noi, oameni. Creaturi prinse într-o imensă sală de oglinzi unde suntem absorbiți de propria imagine supradimensionată. Omul nostru trăiește din propria reflexie și se supune numai propriilor idei și evaluări. Realitatea imediată, acest construct social ce îi repugnă cu desăvârșire, nu vrea decât să îl scoată din al său microcosmos. Omului contemporan i se opune omul tradițional, în raportarea la realitate. Pentru cel dintâi, ea, realitatea, este o sumă de legi naturale severe, combinate cu obscure episoade aleatorii, în vreme ce pentru omul tradițional lumea e ordine fără rest, ansamblu armonic de evenimente providențiale.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +3 (from 13 votes)
[08.03-16.03]
O cafenea in centrul Bucurestiului. Discutii purtate la mese cu voce tare – de fapt ce se naste e o discutie intre mese, indirect, chiar daca oamenii nu se intorc fizic unul spre altul. Mai ales cei care vin acolo ca si “obisnuiti ai locului”. Regularitatea cu care vin acolo ii face sa performeze un anumit rol, cel cu care s-au obisnuit ceilalti cunoscuti, care au la randul lor roluri si atributii. Unul dintre ei e genul loud se inrosesete in obraji cand bea si zice chestii simpatice: “am auzit ca la pe-ci-ca, da dom’le la pe-ci-ca, s-a inventat un nou semn de circulatie: atentie, cetateni turmentati”. Rasete de la masa lui, dar si zambete discrete de la mesele din jur. Alt tip e nonconformistul-retinut. Nu cred ca rade niciodata in hohote, ca celelalt. Costumatie dark-emo, lanturi, un pierce sub buza de jos. Il mai vazusem si la un haloween party unde a avut un conflict cu un prieten si repeta incontinuu: “ba tu nu stii cine sunt eu”. Nu am aflat in continuare cine e, dar il vad prin oras din cand in cand. La cafeneaua de mai sus, intra in camera si face un tur- strange mainile baietilor si se pupa cu fetele. Apoi se aseaza la masa lui. Ma saluta dand din cap cu inteles- “ne stim” desi nu am schimbat niciodata un cuvant. E felul ala in care se recunosc oamenii care au petrecut multa vreme in aceleasi baruri- dand din cap cu inteles. Se vad mereu acolo, nu vorbesc niciodata, dar se saluta de parca ar face parte dintr-o fratie secreta. In aceeasi seara am mai aflat cum au disparut dinozaurii- o teorie emisa de o profesoara de scoala generala/ sau liceu- cum ca aveau capul mic si corpul prea mare si si-au strivit singuri ouale. Asa s-au stins dinozaurii.
Mai aflu o poveste cu un prieten care vine in bucuresti cu trenul si bea mai multe beri pe tren. Se matoleste, si in timp ce isi bea berile asculta muzica si da din cap. Lucreaza la un calculator pe care il tine pe genunchi. O femeie de langa el in scruteaza indignata. Se uita cum da gat dupa gat de bere. Prietenul observa privirea. Femeia il scaneza in continuare, din cap pana in picioare. Prietenul, tensionat si déjà destul de luat de bere, se uita la ea si isi strecoara incet o mana pe piciorul ei. Femeia tresare si ramane nemiscata. Apoi isi misca piciorul incet spre el, insesizabil. Ramane asa vreo 20 de minute, in timp ce prietenul lucreaza la calculator cu dreapta. Cu stanga o mangaie incet pe picior. Cand ajung la bucuresti, isi iau bagajele si fiecare se duce in directia lui.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +14 (from 14 votes)
Muncitor la înălţime (revizuit de personaj)
Am cunoscut-o la un training de comunicare, acum câteva weekenduri. Sâmbătă a purtat nişte jeanşii 7 For All Mankind, în ton cu o vestă din blană artificială, aruncată peste un tricou Mango, foarte simplu. Vineri fusese mai elegantă – cu cămaşă albă, pantaloni de stofă, o centură parcă roşie, din lac şi botine cu toc de vreo 8. Am nimerit colegi de bancă şi ne-am trezit gălăgioşi, vorbind neîntrebaţi, ori hlizindu-ne fără motiv. M-am prins că are ceva de copil rebel în ea, iar “ceva”-ul ăsta pare să fie secretul care o ţine tânără, frumoasă şi plină de viaţă, deşi munceşte douăsprezece ore pe zi într-o companie multi-naţională. De unsprezece ani.
Bianca este director de comunicare al uneia dintre cele mai mari instituţii bancare din ţară şi lucrează la etajul 15 al cele mai înalte clădiri funcţionale din Bucureşti – turnul din Piaţa Victoriei. Nu se îmbracă şi nu se comportă ca un funcţionar bancar, deşi este angajată de un an şi jumătate. Înainte, a lucrat trei ani, tot într-o poziţie de management de comunicare, pentru o companie de telefonie mobilă. Iar şi mai înainte a muncit alţi trei ani (trei pare să fie cifra ei magică în profesie) pentru un reseller auto important pe piaţă şi s-a ocupat – între altele – de brandul Honda. Care a tentat-o într-atât, încât şi-a cumpărat o motocicletă de 600 centimetri cubi, pe care abia o călărea şi despre care nu le-a spus nimic părinţilor până după ce a vândut-o, anul trecut.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +10 (from 24 votes)
[02.03.2010-09.03.2010]
Continui cu autodisciplina. Scriu uneori texte minimaliste in care se pot vedea franturi din viata mea cotidiana, din timpul saptamanii, cum ar fi acesta: “Trebuie sa duc laptopul de pe birou pe pat. Ca sa ma uit la un episod din south park. Sau mai degraba citesc din cartea lui schiop. Ma gandesc in acelasi timp la Cum o sa arate ziua de maine. Stiu prima felie de panica. Stiu si primele ganduri de dimineata. Cand te scuturi de starea aia care te face sa vrei sa ramai cu fatza la perete- lumea pare coplesitoare.
Si afara ninge din nou. Port discutii cu prieteni virtuali. Totul mi se intampla in trecut sau in fictiune.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +11 (from 11 votes)
Noi şi presa
Prea sictirit sau prea nervos, mă găsesc de multe ori în imposibilitatea de a mă uita la televizor. Sunt sătul de minciuni, promisiuni, certuri, discuţii interminabile pe un fals fond de moralitate. PSD, PD-L, PNL, UDMR, toate rimează cu PCR. Mai zapez uneori după ceva mondenitate. Mă binedispune teribil să văd ce mai face Poponeţ, cu cine o mai arde Simona Senzual, sau care e noul domeniu de activitate al celebrei Sexy Brăileanca. Păi la ce să mă uit frate? La crime sau la Crin? La cultural sau la Hunor? La dezbateri despre veşnicele speranţe sau la Ponta? La ţepe sau la Boc?
Dar totuşi simt o nevoie acută de a şti ce se întâplă în jurul meu. Sunt masochist? Îmi doresc să aflu ce se întâmplă cu ţeapa de la Bechtel, să aflu ce se mai aude cu legea salarizării unice, să aflu dacă Ministerul Culturii va mişca ceva, în orice direcţie vrea el, numai să mişte…Lucruri de genul ăsta. De unde să le iau? De la TV? Cred că am răspuns mai devreme. Din presa scrisă? Cum discerni ce articol e comandat şi ce articol nu? Şi nici asta nu m-ar deraja foarte tare, dar măcar să fie bine scris, să mă mintă frumos, să nu am impresia că arunc banii pe geam. Şi se mai întreabă lumea de ce se închid ziarele româneşti!!!!???
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +7 (from 13 votes)
Ochi ȋn ochi – proiect de conectare ȋntre oameni
spațiu, oameni, transport, idei, educație, autorități, politică - arhivă de subiecte, open source resource pentru intervenții, acțiuni, proiecte de artă activă.
De ce am ajuns ȋn anul 2010 şi ȋncă avem probleme la niveluri din cele mai de bază, de tipul privitul direct ȋn ochi? Există foarte multe argumente ȋmpotrivă de genul “pentru că ȋmi protejez intimitatea”, “pentru că e ceva mult prea personal”, “e hippie” etc., ȋnsă din păcate lumea se protejează pentru a nu ȋşi comunica direct şi sincer intenţiile? Nu am răspunsuri, ȋncerc să deschid o discuţie şi să ȋnţeleg. Mie personal ȋmi place. Îmi place să privesc direct ȋn ochi şi să ȋncerc să mă conectez. Nu cu toată lumea, dar atunci cȃnd nu o fac, ȋncerc să ştiu sau măcar să chestionez de ce evit să fac contact direct cu persoana respectivă.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +27 (from 27 votes)
Nostalgia, un element fundamental în literatură
(Vasile Ernu s-a născut în URSS în 1971, an în care se stinge din viaţă Hruşciov. În 1996 absolvă Facultatea de Filosofie, Universitatea Al.I Cuza din Iaşi, iar în 1997 masterul de filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă& societate. Are publicate pînă în prezent două romane: Născut în URSS, Ed. Polirom, 2006 (ediţia a II-a 2007, ediţia a III-a 2010) şi Ultimii eretici ai Imperiului, Ed. Polirom, 2009.)
www.ernu.ro / www.nascutinurss.ro
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +9 (from 9 votes)
[22.02- 02.03]
“ ADI- Pai si-acuma tu ce faci? Te mai intorci in londra?
WILLIAM- Nu ma mai intorc fratioare. Nu-i de bine acolo. N-ai un sa stai, n-ai servici… te alunga politzaii pe strada… Go, go!
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +7 (from 7 votes)
incoming scraps
- The Real News au un interviu în două părți (aici și aici) despre criza prin care trece jurnalismul american (dar nu numai el) cu autorii unei cărți cu titlul The Death and Life of American Journalism, Robert McChesney și John Nichols. O carte care, judecînd după ce spun cei doi autori în cele 20 de minute de interviu, i-ar putea interesa nu numai pe cei implicaţi direct în cîmpul jurnalistic, ci şi pe cei de acasă, care de obicei consumă media suspect de nereactiv.
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +8 (from 8 votes)
Bucureştean, cincisprezece ani

Expanisv. Sau liniştit. Prea liniştit. Neglijent. Larg. Vorbăreţ. Mai degrabă povestitor. Fumător. De mic. Graffer. Skater. Alpinist. Hoţ. Mincinos. Deştept. Foarte şmecher. Rebel? Câte puţin din toate. Lucas merge cu tramvaiul ca să-l deseneze. Sau mergea, pentru că de ceva timp s-a liniştit. Parcă prea mult. Trece viaţa pe lângă el. De când? De vreun an. Înainte era altfel. Antura mai peste tot. Oriunde în Bucureşti ar fi avut unde să doarmă. Acum trebuie să se prezinte în anturaje în care înainte era cunoscut de toată lumea.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +28 (from 40 votes)
[16.02-23.02]
La inceputul saptamanii trecute am realizat ca de cate ori ies din casa se intampla ceva care ma face sa vreau sa ma intorc repede inapoi si sa incui usa. Apoi m-am gandit ca sunt melodramatica. Nu o sa fac inchisoare la domiciliu, mi-am spus.
Prima oara am iesit sa aflu mai multe despre tanara poezie basarabeana. Acolo am aflat de la o tanara patroana de club ca pana la urma nemtii sa stii ca aveau dreptate. Evreii astia sunt periculosi, sunt in stare sa se apuce sa conduca toata lumea. Sunt directori pe la toate marile firme. Adica oricum nici dus asa la extrema, normal, da’ sa stii ca nici holocaustu asta nu cred ca a fost chiar asa, o mare parte sa stii ca e si chestie de imagine. N-au murit chiar atat de multi cum zic ei. Si oricum si comunismul a omorat poate chiar mai multi oameni.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +22 (from 24 votes)
Fresh and tasty
- Free: Adventures on the Margins of a Wasteful Society e o carte scrisă de cineva ca mine și ca tine, cu o viață ok, așa cum ne dorim mai toți: un job în presă,
invitații la petrecerile tari, cheltuieli necontrolate și în general mult confort. Autoarea, Katherine Hibbert pe numele ei, renunță brusc la toate astea după ce-și pierde jobul din cauza crizei și nu-și mai caută altul. Iar după un an de locuit în squaturi, de mîncat din pubele, de cîștigat bani din revînzarea produselor pe care le aruncă oamenii (uneori nefolosite) și de cheltuit mai puțin de o liră sterlină pe zi, are o filozofie de viață complet schimbată, freeganism pe numele ei. Ideea e că lucrurile pe care ne-am obișnuit să le facem și sa le credem par inerțiale și inexplicabile după ce renunți la ele, de la programul de muncă de 8 ore pe zi pînă la cantitățile uriașe de mîncare aruncată. Recenzii elocvente în The Independent și The Telegraph
- Patti Smith a scos o carte de memorii, Just Kids, despre cum și-a început cariera în New York-ul anilor 70 – cînd nu știa că avea să devină un monument punk, dar își dădea toată silința, și cînd orașul începea să se transforme în capitala culturală a Vestului. Pare o carte care ar putea interesa deopotrivă artiștii în devenire și fanii lui Big Apple. Și pe-ai lui Patti, bineînțeles. Bonus: o primă recenzie în The Guardian , încă una pe 3A.M.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +12 (from 12 votes)
La mulţi ani, doamnă Ardeleanu!

Are mintea ageră, ca un copil. Vorbeşte mult şi-i face plăcere să-şi amintească de trecutul ei, ca de un roman foarte bun pe care-i este dor să-l răsfoiască. Nu numai de-asta îmi aminteşte de mătuşă-mea – sora bunicului meu – care s-a prăpădit acum doi ani, la fel de elegantă, îngrijită şi frumoasă ca în tinereţe. Judith Ardelanu şi-a sărbătorit astăzi cea de-a şaptezeci şi noua iarnă, iar textul de faţă reprezintă un cadou, atât pentru ea, cât şi pentru mine.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +19 (from 19 votes)
Eu în ce cred?
Ca din senin, sau poate că nu, mi-am amintit acum câteva zile de o întrebare adresată mamei mele când eram mai mic. Ziceam așa:
Mamă, eu în ce cred?
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +14 (from 28 votes)
Sofer de taxi
spațiu, oameni, transport, idei, educație, autorități, politică - arhivă de subiecte, open source resource pentru intervenții, acțiuni, proiecte de artă activă.
Ca să fiu şi mai clar, pe lȃngă prezentarea pe care am postat-o ȋn primul articol, scopul acestor articole e să genereze proiecte colective, documentate sau nu, de intervenţie şi schimbare socială prin artă activă. Mai simplu, dacă fiecare din cei care au citit articolul precedent nu mai blochează partea stȃngă a scării rulante şi le explică de exemplu şi altora cȃt de important e să se poată mişca lumea cȃt mai repede, sunt toţi participanţi ȋn acest proiect de circulaţie mai bună ȋn metroul Bucureştean, rezultatele fiind cu siguranţă pozitive.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +25 (from 25 votes)
[08.02- 15.02]
Un tip imbracat in tricou galben pe care scrie “romania” e tigan si face showuri pentru prieteni in care imita si recicleaza tot ce vede la televizor canta si danseaza si isi pune toate palariile din casa pe cap are 8 clase la scoala speciala si poate sa inventeze orice limba straina inventeaza limba engleza limba hindi limba italiana turca si franceza poate sa iti improvizeze si sa iti imite orice si pe oricine se uita mult la televizor spune cand ma uitam toata ziua la televizor la stiri credeam ca o sa vina apocalipsa si nu mai puteam sa dorm deloc. Spune eu cand eram mic nu aveam casa ma bateau la scoala si umblam vara prin chiloti prin oras pana s-a dus la bucuresti cand avea vreo 20 de ani s-a dus la petre roman si i-a zis eu dorm prin poduri da-mi casa si petre roman l-a luat acasa i-a dat mancare sotia lui petre roman a fost foarte draguta si i-a dat si ea mancare si haine si petre roman a sunat la primarul orasului din care venea el si i-a zis da-I ma si lui o casa si primarul l-a cerut la telefon si l-a certat ca ce ti-a trebuie sa te duci pana la bucuresti rezolvam noi aicea local si petre roman i-a zis gata s-a rezolvat si i-a dat o casa intr-un fost CAP si i-a dat mancare sa aiba pe drum si apoi cand a venit in campania electorala s-a dus si el sa il vada si au dat mana. Nu crede ca va avea success cu numarul lui de strada face show doar in fata oamenilor in care are incredere care il asculta nu in fata oamenilor care rad de el. Ne povesteste despre narghita din romania, care s-a nascut cu numele de maria si era talentata de rupea care a vazut filmul “vagabondul” cu raj kapur si i-a placut asa mult ca l-a mai vazut dupa aia de 50 de ori a invatat toate miscarile de dans Indian apoi a invatat hindi si a inceput sa cante si sa danseze dansuri indiene pana intr-o zi cand a venit indira ghandi in vizita in romania a vazut-o i-a placut de ea si a luat-o in india unde a devenit mare cantareata si prietena apropiata a lui raj kapur acum nu mai canta e prin romania are 70 si ceva de ani lumea spune ca are 2 vile de lux si 2 masini da nu e adevarat ce zic unii ca e bogata e saraca vai mama ei stiu eu abia are un colt de paine au uitat toti de ea o mai ajuta rudele cu niste bani niste haine. El vrea acum sa plece la berlin sa isi gaseasca jumatatea ca in romania toate sunt pe bani toate sunt pe interes nu sunt cu sufletul curat.
Un tip la bustul gol mirosind a transpiratie care se prostitueaza in barul soho singurul bar gay din bucuresti are si penis si vagin si da limbi sau orice e nevoie zice daca iti plac fetele iti dau limbi daca iti plac baietii iti dau limbi n-ai si tu niste bani vreau sa te ling in pizda auzi tu stii ce inseamna cuvantul respect da stiu vreau sa-ti dau limbi in pizda. Un tip cu parul lung si fata de papusa care canta la tobe in barul gay te saruta si iti zice cant pentru tine si prietenii tai daac-mi ieie ceva de baut vreau sa beau din gura ta cauta-ma pe google.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +13 (from 17 votes)
Fotograf de plăcere, om obişnuit
Împlineşte 24 de ani în aprilie şi îşi scrie prenumele ca prima mea iubită. Am văzut-o fie blondă, fie roşcată, cu pielea albă şi căutătură de rusoaică. O cheamă Anna (cu doi de “n”) şi de-acum va fi muză, sfătuitor şi fotograf pentru “Lume de Bucureşti”. Fără niciun motiv special, ci doar pentru că îi plac oamenii şi fotografiile. Faptul în sine că oricine altcineva ar fi putut să documenteze, să scrie şi să fotografieze rubrica de faţă este statementul acestui sub-proiect editorial.
Pe Anna am cunoscut-o întâmplător, în casa unor prieteni comuni, şi am mai întâlnit-o fugitiv în diferite conjuncturi sociale. Îi cunoşteam superficial istoria şi asta este ceea ce o deosebeşte, în ochii mei, de ceilalţi oameni despre care am de gând să scriu – îmi voi propune să fac cunoştiinţă cu aceştia şi să petrecem doar câteva ore împreună, cu maximum două săptămâni înainte să le public povestea. Să-ţi ofer doar prima mea impresie despre ei.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +38 (from 46 votes)
Liber pe stânga
spațiu, oameni, transport, idei, educație, autorități, politică - arhivă de subiecte, open source resource pentru intervenții, acțiuni, proiecte de artă activă.
De cinci luni circul cu metroul. În fiecare zi. Singurele zile în care nu am circulat cu metroul au fost cele două zile de grevă. N-am ieșit din casă, pur și simplu. Și n-a fost deloc rău. Mă uitam la televizor cum unii merg zeci de kilometri pe jos, alții se chinuie să se îndese în mașini de suprafață și foarte mulți singuri în mașină (însă asta întru-un proiect viitor).
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +34 (from 34 votes)
Have a break, trensformers
Informațiile mele despre proiectul trensformers vin din ce am găsit pe net: materialele video ale evenimentului , un interviu de pe metropotam , o dare de seamă a artistilor implicați, în Observator Cultural.
Trensformers a fost unul din proiectele de ‘arta neconventională’ (ador expresia asta) care a avut parte de o mediatizare destul de intensă spre sfârsitul anului trecut. În plus, cam tot pe atunci autorii se declarau satisfăcuți de reusita proiectului, căruia erau foarte hotărâți să-i facă un sequel. În rândurile care urmează, o să încerc să-i conving să se abțină, intervenția fiind mediocră din p de v al conceptului/scenariului si esuată ca realizare.
1. Un concept e misto în măsura în care are un spil, un skepsis care, într-un fel sau altul, iți provoacă o reacție afectivă sau te îndeamnă la reflecție. Nici chestionarea ‘stereotipurilor regionale’ dintre Ardeal si Bucuresti, nici punerea lor in contexte relevante ca trenul sau orasul Cluj nu-mi spune mare lucru – nu văd nici un mare skepsis aici, nici nu-mi provoaca vreo reactie afectivă relevantă. Impactul politic, dacă vorbim despre arta angajată, e iarasi, nul – inimicitia dintre ardeleni si bucuresteni e, într-un sens, benignă (dacă nu o centrezi pe discuțiile despre federalizare), mai relevantă politic mi s-ar fi părut o punere în discuție a discriminării moldovenilor în Bucuresti sau în Ardeal. Conceptul are si o parte secundă – a face oamenii sa intre in dialog pe tren, folosind diverse joculețe (‘Demersul nostru se poate formula ca reconstrucție a spațiului social, transformarea trenului din non-spațiu sau non-loc in spațiu public’ – Constantin Vică). Presupoziția că oamenii nu ar intra in discuții pe tren si că ar avea nevoie de niste artisti care sa-i învețe să facă asta e cam hazardată. Femeile in special, mai ales cele maritate cu copii, sporovaiesc destul de mult între ele, din ce am văzut.
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: -1 (from 73 votes)
[01.02-08.02]
va rog nu plecati din masina ca-mi fura GPS-u mi s-a mai intamplat imi spune un taximetrist cand se duce sa schimbe bani ca sa-mi dea restul / pe polei oamenii sunt mai atenti unul la altul am vazut asta de cand exista atatea vai si dealuri de gheata pe jos oamenii se asteapta sa treaca se dau la o parte isi zic multumesc/ sambata pe la 5 dimineata am vazut o turma de pluguri de zapada trecand pe strazi/
e un plan pentru casa poporului sa mute parlamentul de acolo si sa faca spatii de inchiriat pentru filme, conferintze si piese de teatru/ e un plan sa se impoziteze 30 la suta daca castigi din drepturi de autor / vilele de la busteni sunt booked pentru ziua indragostitilor / china a acordat un imprumut de un miliard de dolari republicii moldova /
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +10 (from 10 votes)
McDonald’s vs McCurry. Bătălia pentru libertate.
The beginning.
Timp de câteva zeci de ani turmele de avocaţi ai colosului McDonald’s au urmărit şi au susţinut o epurare continuă a oricărui restaurant, fast food sau slow food, care începea cu prefixul Mc. Nu conta cât de unic sau specific era produsul lor. Dacă numele restaurantului conţinea Mc totul era sortit eşecului. Cei care au simţit acest proces cel mai adânc au fost irlandezii şi scoţienii. Prefixul Mc din numele lor fiind un fel de Ion românesc. Vă daţi seama că măcar câţiva dintre ei au vrut să îşi facă un restaurant care să le poarte numele sau care să conţină acest prefix. Ei bine nu. Cum afla McDonald’s, iar Big Brother ştie tot, începea vânătoarea. Înştiinţări, ameninţări cu falimentul, procese…totul terminându-se cu victoria uriaşului Goliat.
foto source
Continue
VN:F [1.8.7_1070]
Rating: +19 (from 19 votes)